440 matches
-
Ion Hurjui o lungă discuție la o cafea (un fel de consultație clinică), despre erori judiciare (sarea și piperul TV), despre tabloide deocheate, fără a fi acuzate de pornografie (întrucât divele mai păstrează un petic de elastic pe undeva), despre prohodul cotidian liturghiat României la Antena 3 și Realitatea TV, despre „ Nodul în papură” căutat prin programele guvernamentale, fără consecințe juridice, libertatea cuvântului, la noi, fiind o garanție a libertății persoanei, după care, în final, când cu sufletul la gură mă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
Fericitul, s-au aflat la mănăstirea Nicula, la sărbătoarea hramului. Toți veniseră de cu seară. Deși ploaia a alungat cîteva mii de pelerini, au rămas peste 20.000 să asculte liturghia și să cînte toată noaptea de miercuri spre joi prohodul Adormirii Maicii Domnului. Toate televiziunile au prezentat imagini stupefiante de la sărbătoare, scoase parcă din filmul Rubliov al lui Tarkovski (à propos, marele regizor ar fi împlinit în august 75 de ani): femei bătrîne, ologi, copii, bărbați în putere înconjurau biserica
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului. "Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea și totuși vedea ce vedea. Un suflu grețos de putreziciune și moarte se rostogoli toată noaptea dinspre Răsărit și miasmele răscoapte, dimpreună cu praful și colbul stârnit de-atâtea picioare puse-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
toate ființele, dintre toate pământencele, numai pe ea, umplându-i rădăcinile cu seve, arome proaspete și vânturi nebunatece. Ziua trăia în ațipeală, simțindu-se seacă până-n subțioara picioarelor, într-un fel de amânare, și, pe neașteptate, cum trecea ceasul de prohod și de risipă de catedrale mistuite-n pârjoluri reci și seara cernea ceruri de fluturi albaștri și cenușii peste pământ, în sângele ei tânăr înviau jerbe de foc, se desfundau peșteri de doruri și erupții de lumină izbucneau, răspândind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Lingvistică ziceau că "tout se tient"). Lângă fiecare este un "vecin": moartea caprei aceluia se înlănțuie cu moartea tuturor celorlalte, adică, ale celorlalți "vecini". Nu a mai funcționat, după 1989, nici macar solidaritatea că instinct de apărare colectivă, si astfel, astăzi, prohodul tuturor caprelor este de actualitate. Nu mai este vorba despre premoniții de Casandre, despre văicăreli de sărăntoci, despre vorbe de cobitori: dacă nu astăzi, să sperăm că abia mâine va fi acel recviem (de care s-ar putea bucura - cine
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
altele (între "altele", Securitatea "vindea" și "fete" prin baruri sau în fața hotelurilor). Dacă nu se înțelege acest demers fatidic, al orbirii față de fenomenul verigilor din "morțile de capre ale vecinilor", putem, din păcate, mâine - dacă nu azi -, să asistăm la prohodul unei țări în care se face "Recviemul Caprei".
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
și apoi spre cimitir este marcat prin pomana dată; pe lângă punți, se dau de pomană banii adunați de pe pieptul mortului; de asemenea, când se trece pe lângă o fântână se pune o cană de lut cu apă și un colăcel. După prohod mortul este coborât în groapă. Aici se dau de pomană la cei doi sau patru gropari câte o găleată, o găină, o camașă, o cană, un colac, lumânare. După înmormântare are loc praznicul cu mâncăruri tradiționale. Dacă este post, se
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
bociți sau jeliți la cimitir. Pentru sufletul lor se aprinde o lumânare și se împarte mâncare, apă, băutură, vase și colăcei. - Sfintele Paște: - Postul Mare; - Duminica Floriilor, când salcia sfințită se pune la icoană; - Săptămâna Patimilor (Mare) - denii;Participarea la Prohodul Domnului (în Vinerea Mare); - Învierea Domnului Iisus Hristos, păstrarea lumânării, bucate tradiționale: ouă roșii, pască, cozonac, miel; - Participarea la a doua Înviere. - Sărbatoarea celor 40 de Sfinți (9 martie), când fiecare gospodină împarte colăcei în forma de 8, unși cu sirop
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Casei Militare a Majestății Sale Regelui, colonel Octav Ullea, mare maestru de ceremonii, Dimitrie Negel, administratorul domeniilor Coroanei, colonel Robert Bossie și căpitanul comandor Gherghel. În timp ce fanfara intonează pentru întâmpinarea suveranului Imnul Regal, soborul prelaților se pregătește pentru rugăciunile de prohod la căpătâiul catafalcului dominat de casca simplă a soldatului. În jurul I.P.S.S. Patriarhul Nicodin, participă la acest serviciu divin, mitropolitul Nicolae al Moldovei, P.S.Grigore Leu, Episcop al Hușilor, C.Rășcanu, Prefectul județului Vaslui, colonelul Măescu, Prefectul județului Roman. Din partea familiei
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
ieie pe-a sa mînă/ {EminescuOpVIII 209} și în spânzurătoare rămâie zece zile, /o neagră siluetă în zarea depărtată/ și în pohod de Nistru... Acolo corbii vie / și cânii să mănânce și inima dintr-însul. / Aduceți-l//încoace și îndărăt prohodul. S-aduce un sicriu înlăuntru. Lăpușneanu face semn să-l puie alături CU tronul; își ia mantia de purpură și-l aruncă peste cadavru. ) Am aruncat puterea-mi deasupra lui și nime Să nu-ndrăznească-a pune un deget pe-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în sfârșit sunt toate... Vistierul aruncase Ochi asupra ei... mai știu eu? Cine știe? [ARBORE] Lasă, lasă, Tu ești grăitor de strâmbe... [BRAD] Câte spun sunt toate drepte. Cine vrea să-l vază încă la fereastră să aștepte... [ARBORE] Un prohod pe uliți trece... [BRAD] E-a lui Gruie. [ARBORE] Nu mai spune! [BRAD] E țărâna care cade peste-o stea care apune... {EminescuOpVIII 217} GLAS DE PREOT Marea, vieții văzînd-o înălțîndu-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe-acest pământ... Ce cântări de popi răsună gângave pe la ferești? [BOIER II] Este Gruie de la Vrancea - Daca vrei ca să-l privești Iată cum [î]l duc acuma cu mulțime de norod La mormîmt ca să-l îngroape... cu cântare și prohod. [LĂPUȘNEANU] Este Gruie? Dar se cade ca dușman Domniei Mele Să se-ngroape ca și alții...? Ei, aprozi! Goniți acele Gloate care îmblă-n uliți văitîndu-se, mergeți, Risipiți toată mulțimea, iar pe mort să îl aduceți Să-i gătesc mormânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Unde cel care c-o vorbă ne înalță și ne scapă, Unde-i steaua să răsară călătorilor pe apă? " 2260 Eram tineri pe atuncea, eram singuri, eram șapte, Noapte era-n toată lumea, și la Putna era noapte, Se sfârșise și prohodul, se-ncheiase de mult ruga, Doar suna adânc și dulce și din vreme-n vreme Buga, Clopotul lui Ștefan Vodă, ce când vremile se schimbă, Mișcă neatins de nime, rar, profetica sa limbă. Pe atunci trecuse-un suflet peste-al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e o mare mișelie, Dar îmi place... Tu, tu singur poate că îmi sameni mie Pentru sufletul lui însă poți să pui să fac-o rugă.... Ia așa... mai calea-vale... [VISTIERUL] Prea supusa voastră slugă Au și plâns chiar la prohodul acelui viteaz prea mare. [LĂPUȘNEANU] Vere, așa-mi placi tu mie... că ți-aș da o sărutare, Dar lasă... Lăpușneanu sărutând... ar rîde-o lume. Ce sunt oamenii, măi vere,... să-i ia dracul, niște glume. Uite, vere... Doamna e pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oamenii începeau să poată să se bucure unii de alții, își dădeau mâna, începeau să se iubească, un pic și nu pentru multă vreme, dar începeau. În amfiteatru pogorâse tocmai duhul de care tot pomenesc cocoșații ăștia ca la un prohod și nimeni nu a scris despre asta, că nu ești jurnalist dacă scrii despre minuni adevărate. Iisus s-a născut în sara de Crăciun, șoptesc oamenii, confundându-și glasurile cu trista bucurie a oșanului cântăreț, iar melcii băloși se lăfăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se ridică din jilțul lui și începu să măsoare cu pași repezi odaia în lung și în lat. — Poți să-ți închipui ce simte un bărbat ca mine când își mărită fata la paisprezece ani? Da’ când te cheamă la prohodul ei, la nici cincispreceze ani? Când ne-am hotărât s-o mărităm și i-am spus, a început să plângă și să țipe: „Nu merg taică după Grigorașcu, nu merg, taică!” Parcă și acum o aud. Au luat-o femeile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zori vor veni părinții călugări, îl vor ridica pe voievodul Șerban și l vor duce în biserica domnească, unde se va sluji sfânta liturghie, apoi vom porni cu toții să-l ducem pe ultimul drum spre Cotroceni. Acolo se va face prohodul și se va înmormânta în biserica lui în pronaos, alături de fratele său răposatul Matei și al dragii lui Smărăndița. Măria ta, sunt bătrân și cârja de păstor ce o port îmi dă dreptul să-ți spun: cinstirea și pomenirea lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și străinii pe partea lor, iar cei de la mânăstirile Radu Vodă, Mihai Vodă și Sfântul Gheorghe pe partea cealaltă. „Aghios o Theos”, cântau monahii greci când Io Șerban Cantacuzino ieșea cu picioarele înainte din biserica domnească. „Sfinte Dumnezeule”, ca la Prohodul din Vinerea Mare, preluară călugării români și mulțimea din pridvor se dădu la o parte, lăsând șirul fraților monahi să iasă în curte. Acum parcă toate clopotele băteau deodată. Dorobanții care așteptau în fața Curții se aliniară, dădură onorul și porniră primii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se păruse că vede ca niște năluci de focuri, vălătuci de fumuri roz alburii. Acum știa că nu era părere, erau corcodușii și caișii cu floarea înmugurită; poate să plouă cât vrea în timpul Prohodului, sigur că de Paște va fi soare, că la Târgul de Afară se vor învârti până-n nori dulapurile, că va răsuna zăvoiul Colentinei de râsete de fete și flăcăi cu trupurile strânse în pieptare noi, că iarba verde va străluci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care aducea scrisoarea până aci la mânăstire la Cotroceni. Am călărit amândoi, schimbând caii la locurile știute de mine. Fratele, unul ciacâr, cu barba rară și strâmb de nu se înțelege ce spune, se odihnește la Cotroceni. Diseară vine la prohod la Mitropolie să-i dea sfinției sale răvașul. — Cheamă caii repede. Trebuie să-l văd și eu pe fratele ăsta... și răvașul. Turculeț fluieră ca o mierlă și caii se iviră din lăstăriș. Grăbiți fiecare, prințul și așa-zisul argat înșeuară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al Cotrocenilor. Se înseninase și soarele încălzea de-a binelea. Ieșiți în drumul mare, porniră în galop nebunesc spre mânăstire. Șirul de carete aștepta în fața curților brâncovenești ca vodă cu toți ai lui să pornească spre Mitropolie ca să asculte Sfântul Prohod. Doamna Marica, împreună cu cele două fiice văduve, doamna Stanca și doamna Ilinca, toate trei cernite, și domnițele fetițe, Bălașa și Smărăndița, ocupau deja careta a doua. În caleașca a treia veneau ginerele măriei sale, căminarul Iordache Crețulescu, cu doamna Safta și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțeles că vrei, că doar nu te-ai turcit. — Eh, mi-e frică să nu cad sub blestemul sfinției sale, că am păcătuit greu. — Tu mă, Ștefane? Ce făcuși? Vreo jupâniță... — Măria ta, taică. Aș vrea să stai cu mine după prohod ca să-l rogi pe sfinția sa să mă dezlege. — Chiar așa? Altfel nu se poate? Cine o fi porumbița? și-l învălui pe prinț cu privire amuzată și în același timp severă. Îi luă de data asta vodă mâna între ale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița se jucau cu lumânările aprinse, se înghionteau din când în când și râdeau chicotit una la alta, imitând-o pe Ancuța, cea proaspăt pețită. Glasurile bărbătești cântau susținut și, cu toată tonalitatea minoră, Prohodul așa interpretat părea un fel de imn de glorie absolută. „Primăvară dulce, Fiul Tău cel dulce...” Vodă oftă. Era fericit. Încă un an, încă un Paște. Era atent la fiecare cuvânt și se simțea mândru că, pe cheltuiala lui, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Râmnicul Vâlcii, la Snagov și la Cotroceni, ba chiar și la Mitropolie aci la București, sute de liturghiere și cazanii, evanghelii și moliftelnice ce luaseră drumul spre creștinii păstoriți de patriarhul Constantinopolului. Lumânările sfârâiau, luminau fețele celor îngenuncheați ascultând Prohodul, dârele subțiri de fum miroseau a ceară de fagure. „Ce păcate l-or fi apăsând pe Ștefan? Doamne, ce ciudată e viața omului. Aveam vârsta lui Ștefan când l-au adus pe Barbu pe năsălie de la Stambul. Credeam atunci că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de rău că întrerupsese joaca celor mici. Atunci, Bălașa întoarse capul spre el, ridică ochii luminați de lumânare și-l învălui într-o privire fericită. Zâmbea cumva fără să-și încordeze buzele și era tare frumoasă. Călugării ajunseseră la sfârșitul Prohodului. Acum povesteau cum „neamurile toate” înmărmurite asistă la înmormântarea Celui fără de moarte. La ocolitul bisericii în urma epitafului, familia Brâncovenilor venea prima, apoi Bălăcenii și Cantacuzinii deopotrivă. Pe urmă ceilalți. Domnul îi simțea pe toți venind în urma lui cu fețele grave
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]