1,840 matches
-
mai puțin traumele timpurii. Tot în această perioadă medicul britanic Charles Myers întroduce termenul de "shell shock" (șocul proiectilelor) caracterizat prin simptome de pierdere sau tulburare a memoriei, a văzului, mirosului, și gustului ce apar la soldați în urma exploziei de proiectile. Numărul mare de persoane prezentând simptomatologii comparabile a determinat un interes crescut pentru formularea de metode de tratament. S-a constatat că povestirea evenimentelor trăite, descrierea lor detatliată, efortul de a structura într-un discurs coerent amintiri dureroase ce până
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite de gropi lăsate de proiectile de artilerie sau bombe de avion... Toate îi aduceau aminte de piciorul rănit. Și gândurile au început să se vânture în voie. „De ce mi s-o întâmplat tocmai mie, că doar nu eram un cercetaș de rând? Știam de unde se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și poate eroul, modelul vieții în persoana lui Ștefan Nicolau: înalt, frumos, cu jambiere de piele, mereu proaspăt bărbierit și zâmbitor. Învățai doar de dragul lui. Mi-aduc aminte că odată, când nemții spărseseră frontul de la Mărășești și începuseră să cadă proiectile aproape de noi, învățătorul ne-a liniștit blând: Copii, suntem urmași de-ai lui Decebal și Traian. Cei mari, frați sau părinți, nu-și uită înaintașii. Vor pieri dar nu vă vor lăsa ai nimănui. Rugați-vă lui Dumnezeu. Fabrica de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pot fi redate prin cuvinte obișnuite. Ca la un semnal, cerul a fast cuprins de o mare de flăcări multicolore. Pe zeci de kilometri în lungul și latul frontului s-au tras în aer mii și milioane de cartușe și proiectile trasoare de toate calibrele și culorile. S-au tras rachete luminoase de toate tipurile. Cerul era brăzdat de jerbele orbitoare ale proiectoarelor, creând un decor fantastic, ca din 1001 de nopți. Smulse parcă din inimi și din morminte, săgeți de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un izvor de energie esențială, Înălțătoare, băutura amețitoare și măreață a zilei. Între timp, pe stradă gonesc proiectilele strălucitoare ale mașinilor zburînd ca gloanțele luminoase, polițiștii voinici, cu obraji roșii, stau neclintiți În mijlocul străzii și, cu un gest autoritar al brațelor lor ca niște catarge, le ordonă să se oprească, să pornească, să Înainteze sau să stea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
calmul suprem și ceasul scurt de liniște cînd parcă toată zarva și agitația sa sălbatică se opresc pentru a-și trage sufletul și a se pregăti pentru o nouă zi. Din cînd În cînd, taxiurile treceau goale, răzlețe, ca niște proiectile, pașii oamenilor sunau ușor și picurat pe asfalt, semafoarele străluceau verde, roșu și galben cu o lumină mică, intensă și singuratică ce-ți umplea parcă inima de un sentiment puternic de bucurie și izbîndă ce se contopea cu bucuria sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat În golul uriaș de rugină și fier și gunoi, În spațiul singuratic, de nestrăbătut, În care trăiește, de unde este adesea asaltat cu proiectile. Iar acest atom Își găsește probabil sfîrșitul, În cele din urmă, Într-un colț, neștiut de pe fața sălbatică a continentului, strivit, o simplă pată de sînge pe pietrișul terasamentului, un țipăt pierdut În vuietul roților mișcătoare, o Încolăcire de măruntaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dimineață Împurpurează discret apa; imens și auriu, el se Înalță din mare, din spatele șirului de dune marine și deodată spaniolul aude ropotul iute al rațelor sălbatice trecînd peste vasul său În Înaltul cerului, În zbor rapid și drept, ca niște proiectile. Pescăruși mari și grei, de un soi și de dimensiuni nemaivăzute, plutesc pe deasupra vasului În cercuri largi scoțînd țipete ciudate și stridente. Păsările mari se Înalță pe aripile lor puternice și lucioase cu picioarele strîns lipite de trup; sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
impunătoare, cu păr blond și siluetă de amazoană, și un bărbat chel Între două vîrste, voinic și vînjos, cu chipul brăzdat, sever și serios. Formau probabil o echipă de acrobați la trapez - cei doi tineri zburau prin aer ca niște proiectile, pentru a nimeri În strînsoarea bărbatului mai În vîrstă și a se arunca din nou spre barele subțiri, a prinde din zbor trapezul În balans, după ce s-au răsucit de trei ori În aer, făcînd o demonstrație minunată și periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de o imortalitate redusă și dispunând de câteva corpuri cu care să jongleze, nu poate face mai mult decât un om hotărât, pur și simplu, inamicii săi nu trebuie decât să afle cam pe unde se ascunde și un singur proiectil atomic este suficient ca să-l lichideze, fără a-i mai lăsa nici măcar timp să se gândească. Făcu un gest cu mâna. ― N-are rost să mai vorbim de Prescott. Până la urmă, într-un fel, sunt mulțumit că s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de o imortalitate redusă și dispunând de câteva corpuri cu care să jongleze, nu poate face mai mult decât un om hotărât, pur și simplu, inamicii săi nu trebuie decât să afle cam pe unde se ascunde și un singur proiectil atomic este suficient ca să-l lichideze, fără a-i mai lăsa nici măcar timp să se gândească. Făcu un gest cu mâna. ― N-are rost să mai vorbim de Prescott. Până la urmă, într-un fel, sunt mulțumit că s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mile. Nava îi apărea acum că un punct luminos în noaptea spațiului. Probabil că ființele din interiorul ei nu-l puteau vedea, din pricina scutului. Ixtl se gândi că scanerele fine de la bordul navei îl simțiseră că se apropie, ca un proiectil, și că ecranul fusese instalat pentru a-i para lovitura. Ixtl se afla acum la numai câțiva metri de bariera aproape invizibilă, care-l despărțea de țintă mult râvnită. Se uita cu lăcomie și cu speranța la sferă aceea enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu va ajunge în interiorul navei. Lada cu gratii de metal se apropia încet de el. Cei doi bipezi oare o conduceau stăteau cu ochii la pândă. Unul dintre ei ținea în mâna o armă - Ixtl simți că-i încărcată cu proiectile atomice. Era o armă vrednică de oarecare admirație, deși își avea limitele ei: putea fi folosită împotriva lui doar în afara navei, căci în interiorul acesteia ar fi declanșat o reacție prea violentă. Gândul acesta îi întări și mai mult hotărârea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lucrul și se zgâiau, livizi, la monstruoasa mașina. Unul dintre ei se întoarse brusc spre Grosvenor și-i spuse, furios: - Dumneata ești de vină, Grosvenor. Tare-aș vrea să-ți mut fălcile, înainte de-a fi iradiat de unul din proiectilele astea! - Păi, dacă o să fii omorât, o să mor și eu odată cu dumneata! îi replică, foarte calm, Grosvenor. Vorbele astea părură să-l potolească puțin pe celălalt, deși continuă să bombăne: - Ce prostie! Nu se putea găsi o metodă mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
schimonosi. Fixă amortizorul, întinse brațul și apăsă pe trăgaci. Glonțul se înfipse cu un pufăit ușor lângă bombeul profesorului. Ioniță Dragu sări ars în picioare. Șoferul mototoli spasmodic fața de masă. ― Ce faceți?! Nu vă dați seama? E cri... Alt proiectil îi șuieră pe lângă ureche retezîndu-i cuvintele. Scarlat încercă să intervină: ― Lasă-i în pace. Sânt proști! Nu știu nici un cântec. ― Ba da! Ba da! Trebuie să știe! Vreau să-i aud. Să înceapă ăla urîtu'! Ioniță Dragu abia se ținea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cana fierbinte îi ardea degetele. "Acum! E singura șansă... Când vor veni ceilalți va fi prea tîrziu." Țâșni pe neașteptate în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un urlet îngrozitor. Se chirci apăsând automat pe trăgaci. Proiectilele se înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet. Șoferul se năpusti spre ușă. Gloanțele îi vâjâiau pe lângă trup fără să-l nimerească. Scarlat, pe jumătate orb, trăgea în neștire. Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dintre ce care visează la ea. Într-un gest ce evocă demența majestuoasă a lui Aguirre, personajul lui Werner Herzog, gardianul insulei, rătăcitul și nebunul soldat, va trage din vechile sale tunuri cea mai scumpă salvă de artilerie din istorie : proiectilele sunt chiar dublonii pe care pirații i-au ascuns, iscusit, în armele fortului. Sentimentul deșertăciunii îl încearcă din nou pe Corto, cu atât mai mult cu cât vocea lui Bouche Dorée îi vorbește din scrisoarea care ajunge prea târziu spre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fantastic ca în „O mie și una de nopți”, a cărui semnificație și măreție nu puteau fi asemuite cu altceva. De-a lungul frontului, cât vedeai cu ochii și prindeai cu auzul se trăgeau în sus mii de cartușe și proiectile trasoare de toate tipurile, culorile și calibrele. Se trăgea cu rachete luminoase iar proiectoarele brăzdau cerul realizând un decor feeric, nemaivăzut. Văzduhul ardea în flăcări iar pământul fierbea de bucurie și uralele țâșnite din piepturile luptătorilor, pentru că au scăpat cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
existaseră - cum să le spună - niște transporturi de antichități după primul război, bătălia bătăliilor, din 1991. Până atunci, nici nu se auzise de trafic, dar bombardamentul crease noi posibilități: nici măcar Saddam nu putea să monitorizeze totul în timp ce cădeau din cer proiectile Cruise. Asta nu însemna că nu-i pedepsea grav pe cei vinovați. Mahmud, ca toți ceilalți „comercianți“ din Irak, își aducea aminte de soarta celor unsprezece oameni găsiți vinovați de a fi tăiat cu fierăstrăul capul unui splendid taur mesopotamian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se Înfurie. Poate că acum este momentul pentru focul ăla de start, Wakefield. O să-l facă să se audă tare de tot, foarte clar, să nu existe nici o Îndoială. Pune un tun mic pe fereastra cabinei proiecționistului. Ce tip de proiectil să folosească? Un măr exploziv plin cu cuie? O ploaie de portofele și de chei? O ghiulea care să Închidă conținutul comprimat al apartamentului lui Wakefield? Dar Își vine În fire. De ce să grăbească lucrurile? De abia ce devin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la judo pentru echipa poliției - cel puțin așa i se spusese când i-l atribuiseră, În momentul În care, după amenințări repetate din partea unor teroriști sau a unor mafioți, Într-un plic ce purta numele lui Îi fuseseră expediate trei proiectile. Bărbatul acela fusese ales de soartă -, de fapt de Ministerul de Interne - ca să vegheze asupra vieții sale și a celor dragi lui. Escorta - Îi spuseseră - nu e o asigurare de viață, ci un paravan, un fel de stavilă: nici o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nici gând. Ca o foaie de hârtie care se rupe. O seringă de sânge, nu mai mult. El ejaculase În patru minute. Plăcere zero. Pentru absorbantele interne fusese Însă un adevărat pas Înainte. Miria deschise dulăpiorul și-i aruncă un proiectil. Desfăcu ambalajul cu dinții. Ieși un degetar minuscul de vată comprimată. — Ești sigură? se Îndoi Valentina. — Himenul este elastic, se lărgește, poți băga și un deget, o asigură Miria. Valentina avea Încredere În spusele prietenei. De mai multe ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Mama și tata nu făceau așa. Părinții nu se fut niciodată. Degetarul de vată se lovi de un obstacol insurmontabil și se blocă. Era complet blocat. Nu reușesc, spuse șoptind. Mă doare. — Frumusețea la durere rabdă, o certă Miria, aruncând proiectilul Însângerat care traversă baia, trecu prin deschizătura ferestrei și dispăru undeva afară, poate pe trotuarul de dedesubt. O privi În oglindă nemulțumită. Mi-a venit o idee. Te fac și mai atrăgătoare, spuse. Atelierul părea Închis, firma luminoasă era stinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prea Înguste sau prea strâmte, sau pantaloni prea coborâți pe șolduri și prea largi. Buricul Emmei. O cavitate perfect circulară. O cochilie. O cută mai Întunecată a pielii de culoarea piersicii, pe suprafața căreia se ivea ca o gaură de proiectil. Un orificiu viu care Îi aminti, În aceeași clipă și cu aceeași intensitate imaginea unei urechi sau a unui sfincter. Pana din eșarfa Emmei Îi rămase lipită pe obraz. — Mai puțini decât mi-aș fi dorit, și mai mulți decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Buonocore. Nimeni nu cunoaște pe nimeni. Ordine scurte. Nu călcați pe sânge. Nu schimbați locul obiectelor. Nu atingeți cadavrele. Unde e Mario cu aparatul? Filmează Înainte să devasteze totul. Filmul delictului din noaptea de 4 mai. Casa. Camerele. Amprentele. Armele. Proiectilele. Rănile. Pozițiile. Victimele. Asasinul. Toți Împreună pe aceeași peliculă. Filmulețe de familie. Polițiștii răscolesc apartamentul pentru a descoperi urmele de sânge. În genunchi, expertul așază aparatura pentru FTP și imprimă petele de sânge pe hârtie adezivă. Operatorul video Încadrează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]