520 matches
-
pomenite introducerile din manualele de literatură română de liceu (tipărite în sute de mii de exemplare) cu ample citate din opera spusă și scrisă a comandantului suprem Ceaușescu, arătate pe larg și documentat de M. Nițescu în volumul "Sub zodia proletcultismului" (1996), anulează, după părerea noastră, fără drept de apel, întregul efort de reciclare din mers, a omului, doctrinei critice și cărților sale publicate din anii șaptezeci și până în prezent, inclusiv monumentul de subiectivitate numit "Istoria critică a literaturii române" (2008
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sub vechiul regim, noii potentați au voit să arunce vina pe compatrioții maghiari, pe străini, pe intelectuali, uitând că asemenea tactici pot da rezultate numai pe termen scurt, dar că ele se răzbună fără greș în perspectiva duratei. Xenofobia și proletcultismul au fost readuse la ordinea zilei, alături de frică, diversiune, confuzia bine administrată și alte metode moștenite fără intermediu de la trecutul regim. Cum să nu-i supere acea presă care a făcut din transparență o normă de conduită? Din fericire, presa
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
literatura română contemporană, anii '60 sunt marcați, fără îndoială, de o revigorare a lirismului pur, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese o poezie didacticistă, materializată în simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatică. Reprezentanții proletcultismului își axează discursul declarativ, epicizant pe o relație "placentară" cu realitatea, creația lor constituindu-se în reprezentări tautologice ale unor aspecte ale "lumii noi", festiviste, din care afectele, universul interior, trăirile autentice lipseau cu desăvârșire (...) Apelul la tradiția lirică autentică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, o poezie lipsită de lirism, de sentimente, de filosofie. Nu o dată, creația artistică românească a anilor '60 înfăptuiește un gest autosalvator de reluare a istoriei sale întrerupte abuziv de imixtiunea ideologiei staliniste și de proletcultism. De aici decurge o recuperare a substanței ei estetice printr-o "mișcare de evoluție regresivă"20. S-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
așa cum generația interbelică a cuprins un grup de mari scriitori. Nici unii, nici alții nu aparțineau unui curent literar, nu e nimic comun, estetic vorbind, între Blaga, Bacovia si Ion Barbu, după cum nu e nimic comun cu excepția epocii și a refuzului proletcultismului între mine și Nichita sau Sorescu. În timp ce postmodernismul este un curent literar, cuprinzând poeți care seamănă între ei și care, ca orice curent, este depășit și părăsit, în cele din urmă, de poeții importanți pe care-i conține. A.-I
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1987, p. 37. 20Vezi Laura Pavel, Onirismul între istoria literară și istoria politică, în "Vatra", nr. 10-11, 2007, p. 25. "În legătură cu necesitatea rescrierii și regândirii canonului modernității românești, Ion Bogdan Lefter formulează o provocatoare teză polemică privind arta deceniilor de după proletcultism, dominată de neomodernism. După el, evoluția regresivă de tip neos-ar fi datorat unui metabolism cultural deviat și dorinței de a compensa hiatus-ul cultural al anilor '50". Vezi Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei "bătălii" culturale, Pitești, Editura Paralela
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
științele limbilor, în ramuri artistice, în informatică. Umanistica e în curs de evaporare. În 1989, nu numai industria a fost declarată "un morman de fiare", dar și biblioteci ori institute variate de cercetări au fost în mare măsură abandonate, evocând "proletcultismul" de odinioară. După peste 22 de ani de pensionări anticipate, încă se mai așteaptă "schimbul de generații", cu absolvenții facultăților străine de științe sociale, de unde se spune că, întrucât țara și lumea se văd mai bine, crește și eficiența în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se întrețes cutremurătoare secvențe, adevărate minibiografii, pe o durată de cel puțin jumătate de secol. Cele trei femei nu sunt niște „grații”, precum cele imaginate de Botticelli, dar sigur, zămislitoare de tainice revelații, răscolitoare fațete ale unor destine, amprentări de proletcultism și de postdecembrism, deopotrivă. Un suspect accident de automobil curmă viața Irinei care, involuntar, va frânge evoluția în plan artistic (cooptarea în trupa de dans a renumitului Michael Flatley) al fiicei sale, Anca, dar care va dezlega misterul vieții mamei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
compozitor. În curînd a fost nevoit „să fugă” în SUA. În Europa civilizată nu se găsea loc pentru el. Ce era în țară? Vremea Anei, a lui Brucan, a lui Leonte Răutu, a lui Valter Roman. Triumful sovietizării și al proletcultismului. Mareșalul tocmai căzuse sub gloanțe din ordinul Kremlinului și al unui improvizat Tribunal al poporului, cu seceră și ciocan. Se pregătea marele etnocid. Românii din „țară” trăiau sub „teroarea istoriei”. Cei din exil, la fel de năpăstuiți, se adunau în cercuri restrînse
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
jumătate a secolului al XX lea După al Doilea Război Mondial, legăturile culturale dintre România și restul Europei au fost restrânse, deoarece regimul comunist a limitat accesul oamenilor de cultură în spațiul european occidental. Între anii 1948-1953, s-a dezvoltat proletcultismul, curent care respingea valorile trecutului și susținea crearea unei culturi proletare. Autorii și titlurile interzise erau trecute într-un volum de peste 500 de pagini („Publicațiile interzise”; printre autorii interziși se numărau Eminescu, Maiorescu, Alecsandri, Rebreanu, Coșbuc). Unii autori au acceptat
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
1948 a fost adoptată prima constituție comunistă potrivit căreia puterea era deținută de un parlament unicameral numit Marea Adunare Națională iar România a fost proclamată Republica Populară Română. Stalinismul cultural a însemnat: ruperea legăturilor cu Occidentul și adoptarea modelului sovietic (proletcultismul); proletcultismul reprezintă orientarea culturală care trebuia să redea viața muncitorilor, principiile și modelele oferite de aceștia; organizarea învățământului după model sovietic; introducerea cenzurii presei și a cărților; interzicerea Bisericii Unite (1948) și subordonarea statului a celei ortodoxe. Pe plan extern
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
a fost adoptată prima constituție comunistă potrivit căreia puterea era deținută de un parlament unicameral numit Marea Adunare Națională iar România a fost proclamată Republica Populară Română. Stalinismul cultural a însemnat: ruperea legăturilor cu Occidentul și adoptarea modelului sovietic (proletcultismul); proletcultismul reprezintă orientarea culturală care trebuia să redea viața muncitorilor, principiile și modelele oferite de aceștia; organizarea învățământului după model sovietic; introducerea cenzurii presei și a cărților; interzicerea Bisericii Unite (1948) și subordonarea statului a celei ortodoxe. Pe plan extern, regimul
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
în discuție sau criticată".813 A încerca întreprinderea unei analize asupra benzii desenate ignorând situația politică, mai ales în perioada comunistă, este o naivitate, căci, așa cum afirma și criticul Marin Nițescu, "a vorbi și a scrie despre literatura din anii proletcultismului înseamnă a te situa, cu sau fără voie, aproape exclusiv pe teren politic, după cum a ocoli orice referire directă la sfera politicului înseamnă a escamota factorul determinant primordial al stărilor din domeniul culturii și literaturii".814 Aceste specificări se impun
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vedere inflexiunile doctrinare ori ocazionalele perioade de "relaxare", fie în regimul Dej, fie sub Ceaușescu). Dacă, simplificând, prima perioadă, dominată în cea mai mare parte de Gheorghe Gheorghiu-Dej, se caracterizează prin internaționalismul proletar de factură sovietică în calitate de doctrină directoare și proletcultism ca expresie "artistică", cea de-a doua, dominată covârșitor de "Marele Cârmaci" Nicolae Ceaușescu, expune doctrina național-comunismului creionat în liniile protocronismului.861 În prima perioadă, modelele care domină imaginarul oficial destinat formării tinerilor sunt aproape în exclusivitate de sorginte sovietică
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Puiu Manu. O monografie, MJM, Craiova, 2010. Niță, Dodo; Ferenc, Kiss, Livia Rusz. O monografie, MJM, Craiova, 2009. Niță, Dodo, Istoria benzii desenate românești, SFVA, Craiova, 1992. Niță, Dodo, Europa benzilor desenate, POL Media, București, 2001. Nițescu, Marin, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Humanitas, București, 1995. Oișteanu, Andrei, Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală, Nemira, București, 1998. Petrescu, Dan; Cangeopol, Liviu, Ce-ar mai fi de spus. Convorbii libere într-o țară ocupată, Minerva, București, 1990. Pițu, Luca, "Două
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sociale și de marile adevăruri ale lumii în care trăia", devenind, după formula lui Gross, "canale de comunicare narcotizante, puține la număr și limitate ca timp de emisie". Ibidem, p. 143. 813 Ibid., p. 144. 814 Marin Nițescu, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, p. 18. Autorul se referă la prima perioadă a comunismului românesc ca la "cea mai dramatică și mai nefirească pagină din istoria literaturii noastre", perioadă "lipsită aproape în întregime de literatură". "Niciun alt regim nu s-a preocupat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dramatică și mai nefirească pagină din istoria literaturii noastre", perioadă "lipsită aproape în întregime de literatură". "Niciun alt regim nu s-a preocupat atât de mult de literatură și artă și poate că tocmai de aceea niciodată ca în perioada proletcultismului nu au fost închiși atâția scriitori și artiști", mai afirmă Nițescu, notând aversiunea regimului față de intelectuali, care reprezentau o forță mai subtilă, mai contagioasă și mai greu de controlat decât opoziția vechilor clase, ura față de intelectuali depășind-o chiar și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fecunde pentru intelectul imaginativ, acea facultate complexă în care fiece gând și senzație generează un analog cu alte splendori, zise aparent fără legătură de idei: Este o greșeală a dicționarului limbii române, indusă din motive politice ale unei perioade de proletcultism, să considere că denumirea goldana un fruct, un soi de prună dulce ar veni din ungurește. Goldana, cuvânt de origine saxonă, înseamnă pur și simplu ceva de aur. Probabil a fost preluat în română de la populația săsească sau chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
politice, Mihail Sebastian disjunge cu fermitate prestația estetică de cea extraestetică.Vorbele sale se vor un avertisment, dar ele se încarcă de o sumbră profeție. Citindu-le azi, nu putem a nu ne gîndi, contrafactual, la un Sebastian făcînd bilanțul proletcultismului: Un lucru este clar: dacă artistul poate, la urma urmelor, să facă politică, opera sa însă nu are în nici un caz acest drept. Nimic nu e mai umilitor pentru spirit și mai nefast pentru artă decît o operă partizană, tendențioasă
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
imaginea unei societăți fericite, ajunse pe culmile modernizării sau cel puțin în rândul civilizațiilor cu dezvoltare medie, cum decideau documentele de partid și de stat. Această literatură, indiscutabil, mai "elevată", nu putea fi în dezacord esențial cu textele supraviețuitoare din proletcultism în care erau elogiați cei doi "eroi" providențiali din fruntea țării, Nicolae și Elena. Dimpotrivă, o completau la modul elitar, rafinat. Postmodernismul atesta o deplină sincronizare a lumii socialiste românești cu civilizațiile postindustriale din democrațiile vestice. Așadar, dezacordul nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
primite și necitite. Surpriza mi-a fost extraordinară: d-l Constantin Virgil Negoiță pledează pentru un concept atât de vehiculat, ca postmodernismul, fără să aibă nici o afinitate cu acesta. E ca și cum ai jura pe realismul socialist neavând nici o tangență cu proletcultismul. Altminteri, asemenea situații n-au lipsit în "obsedantul deceniu". Constantin Virgil Negoiță reprezintă cazul singular al unui "postmodernist" care se luptă strălucitor și răpune tocmai postmodernismul. Performanța aceasta merită cu asupra de măsură să fie remarcată, fiindcă ea deja a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sângele gloriei ce i s-ar fi cuvenit și poetului. La drept vorbind, este o mare nedreptate și ea se cere măcar explicată. Prima nedreptate a venit din contextul istoric, fiindcă i-a fost dat să scrie literatură în plin proletcultism, iar el n-a acceptat o clipă să-și prostitueze talentul nici în deceniile următoare. Într-o convorbire cu Costin Tuchilă, din 1991, ține să precizeze: "traducerea de poezie a fost pentru mine, în deceniile 5, 6, 7 și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
le-a rămas inaccesibilă. Și, foarte probabil, nu e vina lor fiindcă C. D. Zeletin n-a fost un poet de succes în contextul istoric în care a creat. Și nici măcar pentru cei 15 ani de libertate culturală postdecembristă. În proletcultism, el scria poeme pentru o cu totul altă eră decât cea socialistă și, deci, nici măcar nu se putea pune problema să fie tipărit; în "neomodernismul" anilor '60-'70 și în postmodernismul optzecist, el a dat impresia unui "întârziat" într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de română la Universitatea din Zürich. Până la descoperirea lui Eminescu, pe când semna Svetlana Matta, autoarea a dat prima monografie despre poezia lui Bacovia, într-o viziune modernă, cu o tentă existențialistă, pe vremea când în țară se practica din plin proletcultismul și critica sociologizantă marxistă. Însă întâlnirea cu Eminescu a fost decisivă. În 1976, a fost invitată la un colocviu dedicat poetului român, la Stuttgart. Acolo l-a cunoscut pe filosoful și cărturarul Ștefan Teodorescu, fascinată fiind de discursul acestuia. La
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru începuturile literare, statutul de "ratat ca prozator", pe care îl explică prin "neputința de a nara gratuit, într-un estetism "esoteric", în realitate, pur lingvistic, cum o făceau prozatorii de succes ai momentului, în iluzia că au depășit, astfel, proletcultismul prin verbiaj estet", manifestare căreia a preferat să-i opună, la timpul respectiv, anonimatul marginalizării în provincie și să aleagă, apoi, "subterfugiul criticii literare, dar și în acest domeniu cu opreliști serioase, abandonând literatura". Conform spuselor autorului, din Marele zid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]