1,268 matches
-
personaje 1. Opoziția dintre cor și actori structurează tragedia într-o manieră strictă. Așa cum subliniază Aristotel în Poetica sa (1452 b 14Ă, textul evoluează în funcție de alternanța părților cântate, rezervate corului și părților dialogate ale personajelor. Astfel, piesa începe printr-un prolog vorbit, care permite situarea acțiunii într-un anume context spațio-temporal; apoi în fața publicului își face intrarea corul, într-o mișcare cântată (parodosă; urmează acțiunea propriu-zisă, diferitele episoade fiind separate prin „cântecele pe loc” ale corului (stasimonă; în sfârșit, când acțiunea
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
sursă de inspirație pentru Sofocle și Euripide Sofocle și Euripide reiau subiectul din Choeforele, în care Electra apărea ca personaj secundar. La urmașii lui Eschil, ea devine însă personaj central, suflet vulcanic ce animă acțiunea. În piesa lui Sofocle, în prolog apare Oreste, însoțit de prietenul său Pilade și de bătrânul care îl salvase, ducându-l în alt oraș atunci cînd Clitemnestra își ucisese soțul, în complicitate cu amantul ei, Egist. Cititorul/spectatorul află că tânărul a revenit acasă pentru a
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ură, în dorul arzător de răzbunare pe care o bună interpretare actoricească trebuie s-o fi transmis spectatorului antic. La Euripide, acțiunea nu se mai petrece în fața palatului, ci departe, la țară, în fața casei modeste a unui țăran, care pronunță prologul, din care aflăm despre uciderea lui Agamemnon. Ucigașii, vrând să evite căsătoria dintre Electra și o căpetenie ce i-ar fi întărit puterea, au măritat-o cu el, un om simplu și umil, ce a respectat-o pe fiica regelui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
faptul că m-a însoțit la campionatele de chitară electrică. Dacă am uitat pe cineva a) sunt stânjenită la culme și b) îmi pare foarte rău. Ca întotdeauna, îi mulțumesc pentru tot dragului meu Tony. Mai presus și nemăsurat. Prologtc "Prolog" Adresa expeditorului nu era scrisă pe plic, ceea ce era puțin straniu. Deja eram oarecum neliniștită. Cu atât mai mult când mi-am văzut numele și adresa... O femeie rațională nu ar deschide așa ceva. O femeie rațională ar arunca plicul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Abulafia, dar fără să Îndrăznească să recupereze rândurile astea și să le supună umilinței electronice. Citindu-le, ți se pare că urmărești o Întâmplare bine cunoscută, cele petrecute la *** Între 1943 și 1945, unchiul Carlo, partizanii, oratoriul, Cecilia, trompeta. Cunosc prologul, erau temele obsesive ale unui Belbo Înduioșat, ale unui bețiv dezamăgit care suferea. Literatura memoriei, o știa și el, era ultimul refugiu al oamenilor de nimic. Dar eu sunt un critic literar, Încă o dată sunt Sam Spade, care caută ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
așteptam, la un succes, pe care l-am fi realizat, cred, fără dificultate, dacă lucrarea noastră ar fi reușit să vadă focurile rampei. Dar, oricât de puțin preț atribuiam succesului acesta ușor și efemer, căci cele "patru acte și un prolog" fuseseră scrise în câteva seri numai, nu ne-a fost însă dat să putem vorbi de el mai târziu. Revista nu s-a reprezentat și, acum, când privesc aceste lucruri de la o așa mare distanță, pot spune, cu clară convingere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a istoriei orale. E ca și cum ai trece prin două capete de pod. La unul îți șoptesc faptele, la celălalt îți vorbesc oamenii. Fii binevenit ! Călătoria aceasta își are antecedentele ei. Drumul anevoios l-au încercat și alți împătimiți ai istoriei. Prologul lor suna cam în acest fel: „Apropiindu-se de Iași, călătorul din trenul care de puțin timp a coborât lunga pantă dinspre masivul frumos împădurit al Bârnovei și a trecut pe lângă două monumente istorice de evocatoare rezonanță - mănăstirile Cetățuia și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o-nchipuire. Cum altfel să-ți imaginezi, pe la 1972, un câmp cu iarbă unde pasc caii, când ai în față vechea fabrică Nicolina, la un moment aniversar (se împlineau atunci 80 de ani de activitate) ? După alți 50 de ani, prologul acesta ar suna complet diferit. Trecătorii grăbiți văd, în spatele Pieței agroalimentare Nicolina, un teren viran. Cei tineri trec nepăsători și doar cei trecuți de prima tinerețe se opresc de multe ori, privesc în gol, iar uneori o lacrimă stingheră scapă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
compusă în 1920 (revăzuta și amplificata în 1960), si Anacronicii, scrisă în 1921. V. colaborează și cu Societatea Română de Radiodifuziune, pregătind în 1931 piesă Da capo al fine. Revine în 1939 cu Pălăria cu clopoței (trei acte și un prolog în versuri), comedie de succes, ce s-a jucat cu casa închisă, dar scoasă de pe afiș de o cabala a actorilor. Preocupată de rolul educativ al teatrului, publică în 1944 volumul Teatru școlar, cuprinzând scenete și piese scurte (Din vremea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
eșec. Bună cunoscătoare a literaturii franceze, în 1953 V. dedică poetului François Villon scenariul în cinci acte Balada soartei, ce reconstituie episoade din viața faimosului poet medieval. Textul, urmat de dramă în proza Supremă iertare (alcătuită în 1958, cu un prolog și un epilog în versuri), a rămas în manuscris. Vivacitatea imaginativa a scriitoarei se vădește și în Casă cu minuni, român de o profundă sensibilitate în rememorarea copilăriei, apărut parțial în „Viața românească” în 1930-1931. Traducerile din literatura universală constituie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
nici unul dintre marii boieri. Revenirea pribegilor este o dovadă a politicii înțelepte pe care Ștefan a știut s-o ducă față de boieri. Un spirit vindicativ n-ar fi făcut altceva decât să îndârjească opoziția boierească. Începutul domniei lui Ștefan reprezintă prologul promițător al unei cârmuiri pline de glorie. Ștefan dă dovadă de energie, de înțelepciune politică, de simț gospodăresc. Dacă ar fi fost sub tutela unei boierimi anarhice și dispusă să trădeze interesele țării și ale domniei, atunci cu greu ne
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
De lucrul ce umblă în întuneric ori de molima ce bântuie la amiază..." Psalmul 90 Azi a plouat cu păsări Din toate punctele Mele de vedere. Dănuț Poetul pentru Dănuț, pentru Sile, pentru Marco van Vierme și câți alții... Cuprins Prolog / 11 Nahema / 37 Lilith / 53 Adramalech / 75 Baal I / 87 Baal II / 97 Baal III / 113 Belphegor / 135 Asmodeus I / 157 Asmodeus II / 167 Astaroth / 177 Sathariel / 205 Beelzebub I / 221 Beelzebub II / 231 Beelzebub III / 241 Beelzebub IV / 249
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
babă descântătoare. Neidentificată; Horus un papagal indiscret; Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă niște motani ranchiunoși; Pizdeluș un cățeluș grozav; Sephiroții malefici Nahema, Lilith, Adramalech, Baal, Belphegor, Asmodeus, Astaroth, Sathariel, Beelzebub, Thamiel; Antichristul, Moartea, îngeri și demoni, spirite, morți și vii. PROLOG Îți spun, pentru ultima oară, cu mâna pe suflet, ești cel mai mare dobitoc posibil! Cel mai cel! Un bou! Un zero! Un limbric! M-ai auzit? Să-ți intre-n bine-n cap! Băi, cretinule...! Și dă-mi înapoi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
forme de viață. Și Seth zice: — Deci, ce vrei să spui? — În cartea Miss Rona, copyright 1974, zice Brandy, Rona Barrett - care avea sâni enormi încă de la nouă ani și voia să-i taie cu foarfecele - ea ne zice în prologul cărții sale că e ca un animal, hăcuit și cu toate organele vitale la vedere, strălucind și fremătând, știi, cum ar fi ficatul și intestinul gros. Imagini de felul ăsta, totul picură și pulsează. Mă rog ar putea aștepta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am văzut obligați, patru ani mai târziu, în timp ce piesa a recoltat ceva succes pe mai multe scene (de exemplu, la Teatrul Residenz, la München, la teatrul din Berlin) să-i dăm o mare lovitură pronunțând divorțul dintre Moliere și Hofmannstahl-Strauss. Prologul genial al lui Hoffmannstahl, care trebuise să sufere atâtea tăieturi după spectacolul interminabil de la Stuttgart, a fost recompus de mine în întregime (într-un spirit pe care îl consider foarte fericit - premiză a operei Intermezzo)... Hofmannstahl l-a completat pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
banalului, unde ele se consumă, spre a se cantona în veritabile comentarii autoreflexive. Tehnica se regăsește în Păcală (2002), aplicată însă la lumea rurală și la literatura ei, ceea ce va fi exploatat în sensul stabilirii unor permanente relații intertextuale. Suita prologurilor, care se succedă în cascadă, constituie în realitate unicul subiect al piesei și îi asigură originalitatea. SCRIERI: Opus nr. 1 pentru hârtie și creion, Timișoara 1995; Un tort pentru un mort, Timișoara, 1998; Lovitura de teatru, Timișoara, 2000; Minunata viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
the days of temptation, as the lofty hill of Kinwulf; in vain shall the waves beat against thee; thy rock shall stand: aceste rînduri ce amintesc de fragmentul intitulat Prologue. Intended for a dramatic piece of King Edward the Fourth / Prolog. Pentru o piesă dramatică Regele Eduard IV de William Blake, care începe cu faimosul vers "O for a voice like thunder" / "O, de-ar exista un glas ca tunetul", și în care tema obsesivă este întrebarea "Who can stand?" / " Cine
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
SCENA, revistă „teatrală, literară, artistică și culturală” apărută la București, săptămânal, între 6 noiembrie și 27 decembrie 1914. În Prolog se marchează explicit legătura cu publicația omonimă din 1910-1911: „«Scena» reapare după o apariție de câteva luni și o retragere resemnată de patru ani. Reapare sub îngrijirea aproape a acelorași redactori, care și-au urmat activitatea lor la cotidianul «Rampa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289544_a_290873]
-
stareța din opera lui Geoffrey Chaucer, are calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Chaucer poate fi văzută ca o încercare de a argumenta problematica feminină, criticii literari au sesizat că pelerinii încearcă să rezolve acea „marriage debate”44 (dezbatere despre căsătorie), o polemică inițiată de târgoveața din Bath, atunci când a declarat ferm, în Prologul ei, că bărbații trebuie conduși de soțiile lor. Boccaccio dedică colecția sa de nuvele femeilor, percepute drept spirite nobile, ce au totuși nevoie de ghidare, de compasiune și de sprijin într-o societate masculină misogină. și alte creații boccaccești vor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
consimt la acest lucru, chiar împotriva voii proprii, văzând în această supunere o formă de castitate.75 Târgoveața din Bath, atât în basmul despre tânărul cavaler și bătrâna care l-a determinat să o ia în căsătorie, cât și în Prologul autobiografic, era mai mult preocupată de obligațiile soților, decât de 71 Ibidem, p. 151. 72 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 73 Britton J. Harwood, The Wife of Bath and the Dream of Innocence, în „Modern Language Quarterly”, vol. 33, nr.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care execută prima lovitură în această confruntare. Nu are niciun fel de remușcări dacă ceea ce face poate fi catalogat drept acceptabil, nu cunoaște niciun fel de reguli, mai precis le ignoră voit. Violenței personajului îi lipsește orice urmă de echilibru. Prologul și povestirea ei oferă cititorilor două posibile versiuni ale atitudinii femeilor față de violența domestică. Atmosfera aristocrată din povestirea pe care o narează pentru ascultătorii săi idealizează rolul femeilor ca forță civilizatoare în societate, încercând să înfrâneze violența masculină. Această imagine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aristocrată din povestirea pe care o narează pentru ascultătorii săi idealizează rolul femeilor ca forță civilizatoare în societate, încercând să înfrâneze violența masculină. Această imagine a femeii a fost dictată de clasa nobiliară, plină de curtoazie și deținând puterea politică. Prologul însă, sugerează o perspectivă mult mai subversivă, dar mai realistă, în legătură cu felul în care femeile pot să se comporte. Târgoveața însăși devine un exemplu concludent, mai puțin rafinat, dar și mai puțin supus, al unei femei ce este, deopotrivă, șireată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o stareță, o maică din suita ei și inconfundabila târgoveață din Bath. Dacă primele două țin de lumea canonică, a Bisericii, cea de-a treia este profund laică, de un pitoresc aparte, dând culoare și farmec întregii adunări. Chiar din Prologul general, naratorul ține să și caracterizeze succint personajele și companionii în același timp, căci este el însuși implicat în universul diegetic. Este atent la detalii, nelipsind nicicând nota ironică. Interesant devine faptul că personajul feminin pe care încercăm să-l
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
relativ comun, desemnând poate o tipologie generală a femininului. Alisoun începe cu o deschidere (vocala a), spre a trece apoi în ceva mai grav, mai profund (vocala u, nazala n). Evoluția personajului certifică parcă acest lucru, de la registrul burlesc din prologul ei vom ajunge și la un sens moralizator al istorisirii rostite de femeie: virtutea umană este mai presus de orice. Prologul descriptiv al Povestirilor din Canterbury constituie un „lux al narațiunii” (Roland Barthes), pe care însă autorul și-l permite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]