422 matches
-
Dinaintea ochilor săi se Întindea orizontul, o linie cenușie care separa două mase Întunecate Într-un chip diferit. Exista oare cu adevărat al cincilea pământ, dincolo de punctul acela, cu aurul și cu splendorile sale? Și exista oare Într-adevăr Înfricoșătorul promontoriu de stâncă despre care povestise Veniero, care asemenea unui uriaș se ridica din ape În fața navigatorilor, spre a le tăia calea, cu alaiul său de monștri? Un munte la antipozi, În mijlocul unei mări clocotitoare. Cine știe căror locuitori le hărăzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aș culege într-o clipă coșuri pline cu iacinturi și în cioburi de oglindă ochii mei prea plini cu tine ar ajunge să se plângă-n depărtarea care vine de-aș pleca pe strada mare unde teii dor sub pleoape promontorii reci de ploaie s-ar întrece să mă scape iar în vis nu mi-ar fi teamă să deschid metamorfoze te-aș căuta cât ține timpul florile de tuberoze iubire la dagherotip când febra estompează metafora din mine și-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
deschis ochii) s-au trezit pe un munte Calf preschimbat într-un mod ciudat, un munte Calf pe care Virgil, Liv, casa lui Liv, ba chiar și măgarul lui Liv erau reduse la dimensiunea unei fărămițe spectrale, pe care rămăseseră promontoriul stâncos și pădurea, ambele părând diferite, deși arătau la fel. Probabil că schimbarea cea mai șocantă, mai greu de acceptat chiar decât stafiile lui Virgil și Liv, se afla deasupra lor. Norii dispăruseră de pe vârful muntelui. Vultur-în-Zbor a fost surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Yggdrasil, copacul-mamă care ține cerurile laolaltă. Și-atunci întrebă ce fel de monștri îl rodeau la rădăcină. Alt șoc. Vultur-în-Zbor avea o amintire clară a pantelor superioare de pe muntele Calf. Fuseseră abrupte, mai solicitante chiar decât urcușul din K până la promontoriul stâncos și bogat împădurite. Avusese rețineri serioase față de escaladarea acelor înălțimi fără echipamentul adecvat. Prin urmare, a rămas uimit când a văzut înaintea lui un coridor bine curățat care mergea în susul muntelui, un șir întreg de trepte înguste de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ar fi Încercat să se camufleze În fața nopții ce urma. Traficul se desfășura pe lîngă mine, accelerînd În direcția hotelurilor-turn din Fuengirola. Am Întors pe strada secundară către Estrella de Mar și am pătruns Într-o trecătoare Îngustă săpată În promontoriul de porfir. După nici patru sute de metri am atins istmul Împădurit, unde Începeau să se vadă primele vile În spatele porților lor lăcuite. Construită În anii ’70 de un consorțiu de dezvoltatori britanici și danezi, Estrella de Mar era un refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
milă de ceea ce era, într-adevăr, un con vulcanic, care părea să se ivească abrupt din valurile oceanului, cu povârnișuri parcă tăiate cu toporul, cu excepția coastei nordice, unde se află o plajă adăpostita, de nisip negru, protejată de un mic promontoriu care pătrundea că un deget murdar de stâncă în albastrul oceanului. Soarele încă nu se dezlipise de linia orizontului, când deja înconjuraseră întregul perimetru al insulei, asigurându-se că nu se zarea nici un catamaran - care să le indice că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
În cele din urmă, Navigatorul-Căpitan lua o decizie și ordona să fie adusă pielea sălbaticului, pe care o păstrau într-un coș, și să fie întinsă pe două lemne încrucișate. Am nevoie de un voluntar care s-o ducă până pe promontoriu și s-o înfigă în nisip, ceru. Mă duc eu, se oferi imediat RoonuíRoonuí. Este obligația mea. Nu, îl întrerupse sec Miti Matái. Tu esti Căpetenia Războinicilor, și obligația ta este să-i conduci în lupta. Făcu un semn unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ușă, agățat de un stâlp, era un clopot cu care se chemau oamenii la masă. În spatele casei se-ntindea câmpia și dincolo de ea Începeau pădurile. Un șir de plopi de Lombardia se-ntindea de la casă până la debarcader. Alți plopi mărgineau promontoriul. Pe marginea pădurii și până pe dealuri se-ntindea o cărare, și acolo culegea el mure. Apoi casa arsese, și toate armele care stăteau pe rastelurile făcute din picioare de căpriooară de deasupra șemineului areseră și ele, și după aceea țevile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
păduri, până-n golf. Din spatele casei lui Smith se vedau pădurile care se-ntindeau până jos, la lac, și peste golf. Primăvara și vara era foarte frumos, cu golful albastru și strălucitor și cu valurile Înspumate de pe lac, care treceau de promontoriu, aduse de briza care bătea dinspre Charlevoix și Lake Michigan. Stând În ușa din spate, Liz se uita În larg la barjele care duceau minereu spre Boyne City. Cât le privea nu păreau să se miște, dar dacă intra să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ei și se opreau la fiecare doi pași, se lipeau unul de celălalt și Jim o săruta. Nu se vedea luna și umblau prin praful până la glezne, printre copaci, spre doc, spre depozitul din golf. Apa clipocea printre piloni și promontoriul se-ntindea Întunecat peste golf. Era frig, dar Liz era Înfierbântată pentru că era cu Jim. Se așezară la adăpost, În depozit, și Jim o trase pe Liz mai aproape. Era Înspăimântată. Se trezi cu una din mâinile lui Jim pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Nick și lui Marjorie, care vâsleau de-a lungul malului. Pescuiau pe marginea canalului, acolo unde albia cobora brusc și apa micuță cu fund nisipos ajungea deodată la adâncimi Întunecate de peste trei metri. Pescuiau la lingură, În drum spre promontoriul unde voiau să-și pună undițele pentru noapte, ca să pescuiască păstrăvi-curcubeu. — Uite, Nick, vechea noastră ruină. Vâslind, Nick privi fundația printre copaci. Da, uite-o, zise el. — Îți mai amintești când era fabrica aici? — Abia-mi aduc aminte. Seamănă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de parcă ar fi tras cineva cu mitraliera. Un alt păstrăv ieși la suprafață, hrănindu-se În partea cealaltă a bărcii. — Mănâncă, spuse Marjorie. — Da, dar nu mușcă. Nick Învârti barca, să treacă momeala pe la ambii pești, apoi o Îndreptă spre promontoriu. Marjorie nu strânse firul până nu ajunseră la mal. Traseră barca pe plajă și Nick scoase o găleată plină cu bibani vii. Peștii Înotau În apa din găleată. Nick prinse trei dintre ei În mâini, le tăie capetele și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o coardă până la locul unde se odihnea momeala pe albia nisipoasă a canalului, și apoi puse piedica mulinetei. Astfel, dacă un păstrăv apuca momeala și dădea să plece cu ea, firul ținut de piedică Începea să zbârnâie. Marjorie vâsli către promontoriu ca să nu-ncurce firele. Trase tare de vâsle și barca acostă mai Încolo, pe plajă. Mici valuri se izbiră de mal. Marjorie se dădu jos și Nick trase barca mai sus pe țărm. — Ce-i cu tine, Nick? Întrebă Marjorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din fața livezii, ușa casei se deschise și Bill ieși afară. Stătea pe verandă, privind În jur. — Ei, Wemedge. — Salut, Bill, spuse Nick urcând treptele scării. Rămaseră În picioare, privind amândoi ținutul, livada, dincolo de drum, peste câmpiile joase și pădurile de pe promontoriu, apoi lacul. Vântul bătea direct spre lac. Se vedeau valurile de-a lungul digului de zece mile. — Da’ știu că bate, zise Nick. — De trei zile bate-așa. — Taică-tu-i acasă? Întrebă Nick. — Nu. Și-a luat pușca și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu pierduse nimic. Sâmbătă o să se ducă În oraș. Se simțea mai ușor, așa cum se simțise până să-nceapă Bill să vorbească despre asta. Există mereu o cale de a rezolva lucrurile. Hai să luăm puștile și să mergem la promontoriu după taică-tu. — Da, haide. Bill scoase două puști din rastel. Apoi deschise o cutie cu cartușe. Nick Își puse haina și se-ncălță. Ghetele erau uscate și se Întăriseră. Era destul de beat Încă, dar avea capul limpede. — Cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mărginit la miazănoapte de marea a cărei coastă, spre deosebire de cea care se vedea în față, de partea cealaltă a Adriaticii, era dantelată, cu multe golfuri mici cu apă cristalină, pline de pești. Gymnasium-ul lui Proculus se ridica în vârful unui promontoriu, printre măslini, vii și stupi. Acolo se stabilise marele maestru după ce se retrăsese din arenă. Antonius străbătu drumul îngust și-și opri calul la umbra unui smochin. Din înaltul promontoriului vedea o vale - un mozaic de terenuri de diferite culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de pești. Gymnasium-ul lui Proculus se ridica în vârful unui promontoriu, printre măslini, vii și stupi. Acolo se stabilise marele maestru după ce se retrăsese din arenă. Antonius străbătu drumul îngust și-și opri calul la umbra unui smochin. Din înaltul promontoriului vedea o vale - un mozaic de terenuri de diferite culori și lanuri de grâu. Printre terenurile cultivate se zăreau mici păduri, ce coborau până la mare. Un zid alb, nu mai înalt de zece picioare, înconjura palestra. Antonius legă calul, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni de jazz latino slow adînc albastru, pe care se grefează nisipul ce acoperă c-un murmur de minuscule sunete dezolate așteptările de pe nenumărate promontorii cu texturi sonore fără echivalent, o muzică care nu seamănă cu nici o alta și seamănă cu toate, Într-un singur acord, muzica lumii care pleacă. În timp ce afară se luminează. Și cursorul face blink. E 6:28. În două ore, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
necunoscute ale unei sărăcii milenare, pe toate planurile, și o fac complet dezinteresat, ceea ce-ți trezește suspiciunea. Dar Îți trece, În special dacă te duci la St. Amands, orășelul unde a trăit mile Verhaeren. Poetul este Înmormîntat pe un promontoriu ce mușcă din apele rîului, statuia de bronz se ridică cîțiva metri mai În spate, privește de-acolo valurile, am făcut Împreună o fotografie, „Grup de scriitori din materii diferite”, la asfințit, bătea vîntul, cerul era rece auriu. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i-am spus. Plec dimineață și acostez cînd se lasă Întunericul. Acum, unde se face Îmbarcarea? Ce ziceți de Bacuranao? — E-n regulă. E totul aranjat? — Sigur că da. — Și acum, În legătură cu Îmbarcarea. Aprindeți două lumini, una deasupra celeilalte, la promontoriu. CÎnd le văd, vin. Veniți cu o barcă și Îi Îmbarcăm din ea. Veniți În persoană și-mi aduceți banii. PÎnă nu am banii nu urc pe nimeni. — Nu. Jumătate din bani cînd Începeți să-i Îmbarcați și cealaltă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lua gîndu’ de la ce urma. Nu mă gîndisem c-o să aștept atîta. Planul era să plec după ce se lăsa Întunericul, să fug, să evit lumina și să acostez lîngă Cojimar. Puțin Înainte de unșpe am văzut cele două lumini strălucind pe promontoriu. Am mai așteptat puțin și apoi am pornit Încet. Bacuranao e un golf mic unde exista un doc de pe care se Încărca nisip. Acolo se varsă un rîu, cînd ploile surpă bancul de nisip. Iarna veneau cei din nord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
patul fiecăreia. Da, așa fac. — O, Doamne. Chiar că era miraculos ce putea să facă o băutură din el și, mai ales, cît de repede. Stăteam acolo și din casa delegatului, printre tufișuri, se vedea lumină. Cele două lumini de pe promontoriu s-au lăsat În jos și una dintre ele a Început să se miște, ocolindu-l. Pe cealaltă o stinseseră probabil. La scurt timp după aceea am văzut o barcă ieșind din golf și venind spre noi, purtată de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și la izvorul care se umfla și apoi curgea lin În albia sa pietroasă, de-a lungul șoselei. Putea să vadă bine În ambele direcții - se uită În sus, pe deal, și apoi În jos, unde erau docul și lacul, promontoriul Împădurit care traversa golful În spatele căruia se deschidea lacul, pe apele căruia se puteau vedea șepcile albe ale celor care navigau. Stătea sprijinit de un cedru mare și-n spatele său se Întindea un crîng des de cedri crescuți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îi spuse Nick Adams. Se uită În susul și-n josul străzii, apoi la cerul pe care treceau norii Înalți și albi de după-amiază și la șepcile albe de pe lac. — Eu aș lua-o prin pădure pînĂ la hanul Ăla de după promontoriu, și acolo să vînd păstrăvii. I-a cerut pînĂ diseară, la cină. În vremurile astea, la cină se mănÎncă mai mult păstrăv decît pui. Nu știu de ce. PĂstrăvii arată bine. Le-am scos măruntaiele și i-am Învelit În bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dintre copaci - În lumina ei se vedeau Nick cărÎnd rucsacul uriaș și soră-sa cu carabina de 22. CÎnd ajunseră pe creasta dealului, priviră Înapoi la lacul strălucind sub clar de lună. Era atît de senin, că puteau să vadă promontoriul Întunecat și dealurile Înalte de mai departe, care se Întindeau pînĂ la far. Cred că putem să-i spunem adio liniștiți, spuse Nick. Adio, lacule, spuse Piticot. Și eu te iubesc. Apoi coborîrĂ dealul, trecură peste un cîmp lung, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]