424 matches
-
înțelepciunea și nu numai nu te va vătăma nimic din unele ca acestea, dar vei și câștiga cele foarte mari”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil. Către cei ce se scandalizează de fărădelegile și persecuțiile comise și despre Pronia lui Dumnezeu, XXII, 6-10, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență..., p. 325-326) Martirii - mijlocitori înaintea lui Dumnezeu pentru noi „Ei, martirii, pot cere iertare pentru păcatele noastre, ei care au
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ci și cei care s-au pregătit și au ajuns gata pentru aceasta, și-au încins creștetul cu cununa martiriului (...)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil. Către cei ce se scandalizează de fărădelegile și persecuțiile comise și despre Pronia lui Dumnezeu, XIX, 3-4, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență..., p. 318) „Avem și noi de dus o luptă! Lupta împotriva poftelor firii! Nu se scoală acum împotriva noastră oamenii
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mai fă loc și altora! Dar nu, în loc să-mi vărs astfel năduful, le dau la toți binețe, îi chem la telefon, îi felicit de sărbători, îi întreb de sănătate, de copii, de ultimele voiajuri, de recentele lor succese și invoc pronia cerească în sprijinul lor. Nu-i așa că sînt generos?
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
integrare (intervalul ce urmează după consumarea evenimentului).’’ Ritul de prag al morții se apropie de tenebrele ei, implorând cu dramatismul îngenunchierii, prin bocetul zorilor și cutremurătorul bocet al drumului (,, Rămâi, drumule, cu bine,/ Că n-oi mai păși pe tine...’’) pronia divină pentru iertarea vreunui păcat, pentru frângerea vieții. și peste toate acestea se așterne tăcută lacrima Liei Lungu, care stă culcată pe scenă, cu mâinile împreunate pe piept, în liniștita pace eternă, așteptând reînvierea. Vineri 12 iulie 2013 încet, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
acordeon pe care se plimbă niște degete experte și de indispensabilii bași care dau de obicei ritmul și măsura tânguielii. Musafirii intră în apartament, ușa se închide, iar zgomotul se estompează. Îl auzi doar dacă ciulești urechea. Răsufli ușurat, mulțumești proniei și îți spui că, în fond, fiecare om are dreptul să se distreze. Sedus de perspectiva unei nopți fără distonocalm, nu-ți dă prin cap că deocamdată gazdele nu fructifică la maximum calitățile radiocasetofonului cu CD fiindcă încă nu s-
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
cărți noi sau îți trezește surprinderi nu doar amuzante, ci și semnificative: Timpul nu ucide chiar totul, în unele cazuri trezește la viață ceea ce am ignorat sau am trecut cu vederea în modul cel mai culpabil. Întrucât în cazul meu Pronia Divină a hotărât, împotriva previziunilor mele, că voi trăi mult, unele lecturi îmi oferă acum ocazia ultimă (oare, chiar ultima) a unei confruntări cu ceea ce părusem a-mi „aminti” foarte bine. E vorba de o carte și un autor de
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
Maria Lascu Se naște în sărăcie, în staul modest de vite, Însă câtă bogăție cerească El ne trimite! Sufletul să-l lumineze, inima să ne-ncălzească, Să primim-năuntrul nostru multă pronie cerească Nașterea mult așteptată, tuturora ne-arată Că Fiul din cer coboară, trimis de Dumnezeu Tată. Și-acesta se săvârșește cu cel mai ceresc temei, Prin Fecioara Sfântă, cea mai curată-ntre femei E Maria, Preacinstita, rămasă pururi Fecioară A
Bucuriile Credinţei by Maria Lascu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/536_a_758]
-
pare-se cu fonduri europene, pe care roțile mașinii lunecau sau patinau haotic, provocându-mi un plus de emoții și dificultăți. După ce am oprit motorul la poarta mamei Miluța (așa îi spun consătenii), am făcut o cruce mare mulțumindu-i Proniei că am ajuns cu bine la destinație, apoi am trecut la introducerea prizonierei în spațiul și atmosfera noii sale reședințe. Cu multe precauții și temeri, care s-au dovedit inutile, Furnica a stat cuminte să-i pun legătoarea ce-i
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
seamă în al tinerilor. Și mai cred încă în reînscăunarea la Domnie a legii, a culturii și a moralității pe tot cuprinsul pământului strămoșesc. Mai cred... Închinăciune De când am început să descifrez orizonturile și rosturile existenței mele pământene, mă închin proniei divine, adresându-i rugăciuni cu cereri și mulțumiri, dar și învinuiri. Mă închin muncii - suprema însușire umană, creatoare de valori, de îndemânări și de împliniri. Mă închin înțelepciunii, care m-a călăuzit pe drumul sinuos și abrupt al vieții. Mă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ies din cerc, atunci când luftez (căci am tendința să luftez, să mă balansez elegant în gol la câte o minge tare) și cum să-mi exprim, printr-o lovitură ușoară cu bâta în pământ, exact gradul de exasperare potrivit față de pronie... da, totu-i studiat și însușit până-n cel mai mic detaliu, așa că e practic imposibil să apară vreo situație în care să nu știu cum sau unde trebuie să mă mișc, sau ce și cât trebuie să zic sau nu. Și adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în conformitate cu sloganul pus pe manșeta ziarului, a doua zi după alegerile care dăduseră, pentru prima dată, câștig de cauză mult clamatei alternanțe la putere: „Și acum, seniorii mei, despăducherea!...” „Păduchii” rămăseseră, însă, bine mersi tot acolo, în locul hărăzit lor de pronie, și mai târziu se văzuse că-i erau, de fapt, buni prieteni... Scârbit de bizantinismul politic dâmbovițean și de starea nației, decretase într-o zi pe un post de televiziune și la o oră de maximă audiență că România ajunsese
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
centură, îl ironiză femeia. Un bărbat adevărat luptă până în ultima clipă. Bart clătină din cap și o privi în tăcere pe femeia aceasta, apărută nu de multă vreme în viața lui, și care acum începea să-i pară trimisă de pronia cerească. Când ceasul cu pendulă antediluvian spânzurat lângă ușa de la intrare îi aminti printr-o bătaie prelungă și sonoră că timpul își urma imperturbabil curgerea grăbită și de neoprit, se ridică pentru a doua oară din scaunul său de infirm
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept „Aici zace Eva Wilt, născută așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu le mai cenzurează, ("Pentru toți băieți mei/ băutură și femei/ pentru fete și fetițe/ sărutări pe alunițe"). Vai, vai, frică mi-e că rugămintea nu mi se va împlini, că nu-mi va fi ascultată! Deocamdată, mă rog destinului, proniei, cui o fi să mă asculte, să-mi dea Istoria din nou blânda plictiseală de a auzi, preț de patru ani, discursul, zis de lemn, al știm noi cui, ce minunată perspectivă de viitor să-l aud pe viitorul-fost prezident
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin a înlocui dialogul smerit cu monologul care aduce aminte de răposatul ierarh Torquemada, acela care a slujit cu o mânie care se vroia a Domnului rugurile Inchiziției. Numai că Pronia în marea sa înțelepciune știe că domnul ziarist Victor Roncea, spre exemplu, nu este neapărat ostaș în armata îngerilor iar domnul profesor Emil Moise în oastea lui Lucifer. Ar fi prea simplu să rezolvăm așa acest talk show despre cele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să compătimească. Când va afla tot adevărul și când se va convinge ce ființă vrednică de milă este această femeie vătămată, smintită, oare nu-i va ierta trecutul și chinurile lui toate? Oare nu-i va deveni slugă, frate, prieten, pronie? Compătimirea va da un sens vieții lui Rogojin, îl va învăța ce să facă. Compătimirea este cea mai importantă și, poate, unica lege a existenței întregii omeniri. O, cât de necinstit și de vinovat e el față de Rogojin! Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
har, talent, noroc, șansă, grație, farmec și-alte sinonime ale fericirii de-a fi un Ales? Mai întâi, tânăr și nechibzuit fiind, și pe deasupra risipitor cu talentul dat, de care poate nu știe, își bate joc de sine și de Pronie. Însă Dumnezeu nu se supără prea mult. Își ceartă alesul cu blândețe, îl salvează din căderea la care bietul om se împotrivește fără vlagă, îl pedepsește luându-i apropiații, pentru că planurile Lui sunt necunoscute și nebănuite. Când toată lumea, văzând starea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și pentru a fi trezite de lumina evenimentelor din '89, care ne-ar fi putut găsit într-un stat ateu dacă nu am fi avut un cârmaci bun la corabia Bisericii noastre. Câți dintre analiștii contemporani văd în toate acestea pronia lui Dumnezeu în a ne păstra Biserica?! Ei nu văd decât fapta, scopul însă îl uită. Câți dintre ei știu încercările și intimidările prin care a trecut patriarhul ca să poată ajunge printre manifestanți și să spună că, în sfârșit, nu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
pe ușă și a Început să tremure ușor de frig În vântul din noaptea târzie, un vânt care mișca o aripă Îndoită din masa de metal răsucit, stârnind un sunet subțire, plângător. CRESCENDO! Ziua următoare a trecut val-vârtej, mulțumită milostivei pronii. Când rămânea singur, gândurile lui Amory se Întorceau din nou, inevitabil, la imaginea gurii roșii căscate nefiresc În mijlocul feței albe, dar, cu un efort de voință, acoperea respectiva amintire cu emoțiile prezentului și o alunga cu răcelă departe de gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lumineze, așa că aștepta, arzând de nerăbdare. Dumnezeule mare! Dar dacă nu e frumoasă? Dar dacă e vreo cârcotașă de patruzeci de ani? Iisuse! Să zicem, numai să zicem că e nebună! Știa Însă că ultimul lui gând era unul nedemn. Pronia Îi trimisese o fată cu care să se amuze, așa cum lui Benvenuto Cellini Îi trimisese oameni pe care să-i asasineze, iar acum se Întreba dacă e nebună tocmai fiindcă ea se potrivea exact cu starea lui de spirit. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
libertatea e sinonimă cu destrăbălarea, pentru puțini e afina responsabilității, a carității pentru cel slab. Așa a fost mereu și așa va fi până ce va trece omul. Unii cred că trebuie să aibă totul, alții se mulțumesc cu ce dă Pronia divină. Nu e pâine pentru toți oamenii în țara asta așadar nu e libertate nici pentru cei care au mai multă decât le trebuie. Rawls, cel cu teoria dreptății, e atât de limpede aici: "Dreptatea nu permite ca avantajele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dumnezeu. Oamenii vin din toate părțile și Dumnezeu le indică drumul pe care să o ia de la capăt... De unde vii și unde te duci, Cassiane? De unde vin știe Domnul, mai departe tot el mă îndeamnă. Astfel, drumul destinului hotărît de pronie a continuat să se desfășoare pe o traiectorie greu de bănuit la 20-30 de ani, dar pentru care m-am pregătit, am studiat și am cunoscut cele ale vieții în toate pliurile ei luminoase, dar și fioros de întunecate. Care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
primește cu bucurie Actul de unire al Bucovinei cu Regatul Român, asigurând pe noii săi credincioși de dragostea, ocrotirea și loialitatea sa, iar la telegrama Congresului Bucovinean privind unirea cu România, acesta răspundea, printre altele: „din adâncul sufletului meu, mulțumesc proniei cerești că mi- a îngăduit ca sub domnia mea, fiica răpită acum 144 de ani să se reîntoarcă la sânul țării - mame, aducând noi forțe pentru propășirea neamului”. Bucovina în timpul mitropolitului Nectarie Cotlarciuc Contextul politic Nectarie Cotlarciuc a activat și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
La vârsta de 48 de ani, în anul 1923, Arhimandritul Nectarie Cotlarciuc este chemat la o demnitate mult mai mare, aceea de a fi păstorul tuturor sufletelor din Bucovina. „Catedra de Teologie devenise prea îngustă pentru desfășurarea activității sale bisericești, pronia cerească rezervându-i o chemare cu mult mai înaltă, de la catedră la amvon, destinându-l pentru arhipăstoria turmei dreptcredincioase”. Astfel, la data de 29 martie 1923, Nectarie Cotlarciuc a fost ales de către Marele Colegiu Electoral, compus din membrii Sfântului Sinod
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el îi atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește în om după ce a primit consimțământul liberului său arbitru, trebuie așezată la sfârșitul, și nu la începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis - stasis (creație - mișcare - odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]