KorAP: Find »[drukola/base=pronominal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...43 >

1,071 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

Mondiale transmisă în direct de TVR (TVR 1, 15.IV.2010) în cazul unei paciente internată joi (TVR 1, 26.IV.2010) în ciuda recomandării de un an făcută inițial de procurori (TVR 2, 19.IV.2010). 1.1.3. Formele pronominale În ceea ce privește adjectivele pronominale, dezacordul în caz este mai frecvent la pronominal demonstrativ: (4) haideți să facem o analiză a discursului acesta (Realitatea TV, 2007) o calmare a evoluțiilor acestea (Antena 3, 11.IX.2008) în urma chestiei asta cu Băsescu (Realitatea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
direct de TVR (TVR 1, 15.IV.2010) în cazul unei paciente internată joi (TVR 1, 26.IV.2010) în ciuda recomandării de un an făcută inițial de procurori (TVR 2, 19.IV.2010). 1.1.3. Formele pronominale În ceea ce privește adjectivele pronominale, dezacordul în caz este mai frecvent la pronominal demonstrativ: (4) haideți să facem o analiză a discursului acesta (Realitatea TV, 2007) o calmare a evoluțiilor acestea (Antena 3, 11.IX.2008) în urma chestiei asta cu Băsescu (Realitatea TV, 1.VI

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în cazul unei paciente internată joi (TVR 1, 26.IV.2010) în ciuda recomandării de un an făcută inițial de procurori (TVR 2, 19.IV.2010). 1.1.3. Formele pronominale În ceea ce privește adjectivele pronominale, dezacordul în caz este mai frecvent la pronominal demonstrativ: (4) haideți să facem o analiză a discursului acesta (Realitatea TV, 2007) o calmare a evoluțiilor acestea (Antena 3, 11.IX.2008) în urma chestiei asta cu Băsescu (Realitatea TV, 1.VI.2007) ca manieră de prezentare a concursului ăla

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care le lansează legat de această sabotare... (TVR 2, 12.IX.2008) contestației acestui partid, legat de votul uninominal (TVR 2, 16.IX.2008) Vreau răspunsuri foarte scurte legat de acest... (Antena 3, 22.IX.2008). 1.3. Dezacordul formelor pronominale de întărire Dezacordul pronumelui de întărire este frecvent. Acest pronume are foarte multe forme în paradigmă, variind în funcție de gen, număr, caz și persoană. Prin urmare, acordul său este destul de dificil, presupunând alegerea dintre multe forme într-un timp foarte scurt

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
referentul numelui propriu (Tulcea, întemeiat în anul... - Orașul Tulcea, întemeiat în anul...). În capitolul despre acordul predicatului cu subiectul, au fost discutate mai multe tipuri de subiecte (nominale colective, nume proprii, abrevieri, termeni din metalimbaj, termeni inclusivi, pronume și locuțiuni pronominale de politețe, subiecte non-nominale). Dacă subiectul este un substantiv colectiv la singular, acordul semantic la plural nu este permis. În schimb, este acceptat acordul la plural al verbului dacă substantivul colectiv face parte dintr-o sintagmă partitivă (*Guvernul au decis

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pronumele de politețe de persoana a II-a, acordul în gen al adjectivului predicativ se face pe baze referențiale, iar acordul verbului-predicat, pe baze formale. Astfel, verbul copulativ și adjectivul pot avea trăsături de număr diferite (Dumneavoastră sunteți ocupat). Locuțiunile pronominale de politețe de persoana a III-a, formate dintr-un substantiv și un posesiv (de persoana a II-a sau a III-a) sau un pronume personal în genitiv, admit două tipuri de acord al verbului predicat: cu substantivul, la

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
XVIII-lea, București, Editura Academiei Române. Badecker, William, 2007, "A feature principle for partial agreement", în Lingua, 117, p. 1541-1565. Barbu, Ana-Maria, 2004, Sintaxa determinatorilor. Analiză lingvistică și aplicație computațională, București, All Educațional. Barbu, Ana-Maria, 2008, Situații de acord ale adjectivelor pronominale, comunicare susținută la Colocviul Catedrei de Limba română a Facultății de Litere, Universitatea din București, 4-6 decembrie. Bateman, Nicoleta, 2002, Gender Agreement in Romanian, University of California, San Diego (ms., internet). Bateman, Nicoleta, Maria Polinsky, 2009, "Romanian as a Two-Gender

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Poletto, Functional Heads. The Cartography of Syntactic Structures, Volume 7, Oxford University Press. Dobrovie-Sorin, Carmen, Ion Giurgea, 2006, "The suffixation of definite articles in Balkan languages", în Revue Roumaine de Linguistique, LI, 1, p. 105-126. Dobrovie-Sorin, Carmen, Ion Giurgea, 2008, Pronominal possessors and Feature Uniqueness, conferință susținută la The XXXIVth Incontro di Grammatica Generativa, Padova (februarie) și The18th Colloquium on Generative Grammar, Lisabona (aprilie). Dobrovie-Sorin, Carmen, Ion Giurgea, 2011, "Pronominal possessors and Feature Uniqueness", în Language, 87, 1, p. 126-157. Doetjes

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de Linguistique, LI, 1, p. 105-126. Dobrovie-Sorin, Carmen, Ion Giurgea, 2008, Pronominal possessors and Feature Uniqueness, conferință susținută la The XXXIVth Incontro di Grammatica Generativa, Padova (februarie) și The18th Colloquium on Generative Grammar, Lisabona (aprilie). Dobrovie-Sorin, Carmen, Ion Giurgea, 2011, "Pronominal possessors and Feature Uniqueness", în Language, 87, 1, p. 126-157. Doetjes, Jenny, 1997, Quantifiers and Selection: On the Distribution of quantifying expressions in French, Dutch, English, Dissertation, Leiden University, The Hague, Holland Academic Graphics. Doetjes, Jenny, Johan Rooryck, 2003, Generalizing

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
9, 3, p. 241-288. Elbourne, Paul, 2005, Situations and Individuals, Cambridge, Mass., London, The MIT Press. Farkas, Donka F., 1990, "Two Cases of Underspecification in Morphology", în Linguistic Inquiry, 21, p. 539-550. Farkas, Donka F., Draga Zec, 1995, "Agreement and Pronominal Reference", în Gugliemo Cinque, Giuliana Giusti (eds), Advances in Romanian Linguistics, Amsterdam, John Benjamins. Florea, Melania, Structura grupului nominal în limba română contemporană, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983. Frampton, J., S. Gutmann, 2000, Agreement is feature sharing, ms., Boston

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
special de problema dublei marcări a cazului în sintagmele cu doi determinanți. 23 Numeroși vorbitori doresc să afle "cum este corect", pe baza normelor gramaticale. 24 Întrucât aceste forme se acordă cu substantivul, ar fi mai potrivită denumirea de adjective pronominale. Există însă unele argumente pentru a considera că ele sunt pronume și când se acordă, drept care ele pot fi desemnate prin termenul generic "pronume" indiferent de contextul sintactic în care apar. 25 "Agreement in adnominal modification may be case agreement

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
vă așteaptă provocările (forum.softpedia.ro). Trebuie să presupunem că trăsătura de persoană a substantivului subsemnatul nu este la fel de puternică precum cea a unui pronume (un pronume nu ar permite nerealizarea acordului în persoană). Nu este o trăsătură de tip pronominal, ci una de tip lexical. 117 Aceleași probleme de acord le pune și participiul verbului la diateza pasivă perifrastică (Femeia și câinele au fost fotografiați de Ion). 118 Pentru regulile de acord în gen descrise de gramaticile normative și descriptive

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cele de tip formal. 163 Vezi definiția din DSL: "Acord al complementelor (direct și indirect) cu verbul Manifestare a acordului caracteristică numai anumitor limbi, constând în preluarea de către verb a particularităților gramaticale ale complementelor. În lingvistica recentă, se atribuie cliticelor pronominale, în limbile în care există această clasă, rolul de mărci ale acordului complement - verb. Cliticele, forme cu autonomie limitată, alcătuind o unitate fonetică și, sub anumite aspecte, și morfosintactică împreună cu suportul lor verbal, au rolul de a transfera asupra verbului

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

diagnostice, nepotriviri.................................................... 201 2. Adjectivarea participiului............................................................................... 202 3. Selecția auxiliarului de perfect compus și acordul participiului perfect........ 204 4. Testul obiectului intern.................................................................................. 211 5. Infinitiv vs supin............................................................................................ 216 6. Teste care funcționează în alte limbi romanice............................................. 218 6.1. Cliticele pronominale partitive............................................................. 218 6.2. Subiectul postverbal "nud"................................................................... 219 7. Teste care funcționează în engleză................................................................. 220 7.1. Construcția cu expletivul there............................................................. 220 7.2. Inversiunea locativă.............................................................................. 222 7.3. Construcții rezultative........................................................................... 222 7.4. Prefixarea cu re-.................................................................................... 223 8. Teste

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1.1. Posibilități de marcare a relațiilor sintactice intrapropoziționale Marcarea constituenților S, A și O se poate face prin mai multe mijloace 14, inventariate și descrise de Dixon (1994: 39−48): folosirea anumitor cazuri, particule sau adpoziții, acordul verbal și pronominal sau, frecvent, o combinație a acestor posibilități. ( a) Marcarea cazuală apare în două ipostaze: în unele limbi (latina, dyirbal) este obligatorie, iar în altele apare numai în situații de ambiguitate (motu, dhalanji, wangkumara, gazali). (b) Particulele și adpozițiile prezintă aceleași

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
animat inanimat Ierarhia nominală Dixon (1994: 85) Această ierarhie trebuie interpretată astfel: ● de la dreapta la stânga, posibilitatea nominalului de a apărea în poziția A, mai degrabă decât în poziția O, crește; ● dacă pronumele și numele au sisteme cazuale diferite, atunci sistemul pronominal va fi acuzativ, iar cel nominal, ergativ, și niciodată invers; ● anumite limbi au o partiție cazuală care se repartizează astfel: cazul ergativ marchează partea dreaptă a ierarhiei, în timp ce acuzativul, partea stângă; aceasta este situația limbii dyirbal, limba "cea mai ergativă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Dixon nu se poate aplica limbii kavalan, criteriul relevant pentru tranzitivitatea din această limbă fiind individualizarea temei. Relevanța acestui tip de partiție pentru ergativitate a fost contestată de unii autori. De exemplu, Delancey (1981)27 a încercat să explice marcarea pronominală la persoanele 1 și 2 prin organizarea discursului. În tibetană și în lezghină, marcarea agentului unui verb tranzitiv este facultativă, depinzând de tematizarea agentului: agenții noi, nedefiniți, nu sunt marcați cu ergativ, numai agenții "cunoscuți" primesc ergativul. Cazul ergativ este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
agent al unui verb tranzitiv, comparativ cu alte limbi ergative, în care numai anumite tipuri de agent pot apărea în cazul ergativ, restul conservând forma de nominativ, apoi prezintă forma pe care o ia partiția personală în limbi cu acord pronominal marcat (eschimosa, lummi, georgiana): mărcile pronominale care se referă la agentul verbelor tranzitive (mărci de tip ergativ) și cele care se referă la subiectul verbelor intranzitive (mărci de tip acuzativ) sunt distincte. Concluzia autoarei (Nash 1997: 133) este că partiția

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu alte limbi ergative, în care numai anumite tipuri de agent pot apărea în cazul ergativ, restul conservând forma de nominativ, apoi prezintă forma pe care o ia partiția personală în limbi cu acord pronominal marcat (eschimosa, lummi, georgiana): mărcile pronominale care se referă la agentul verbelor tranzitive (mărci de tip ergativ) și cele care se referă la subiectul verbelor intranzitive (mărci de tip acuzativ) sunt distincte. Concluzia autoarei (Nash 1997: 133) este că partiția personală este un fenomen morfologic foarte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care marchează subiectul verbelor tranzitive, prin contrast cu alt caz, absolutivul, care marchează subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Termenii ergativ și absolutiv s-au extins la marcarea funcțiilor sintactice prin particule și adpoziții, prin mărci pronominale de acord atașate verbului principal sau verbului auxiliar, prin ordinea constituenților (Dixon 1994: 1). Definițiile date acestui fenomen sunt diferite, în funcție de modelul teoretic la care se raportează. 4.1. Alte definiții ale ergativității În bogata literatură despre ergativitate, acest concept

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și limbile ergative sud-asiatice), în care ergativitatea se manifestă la un nivel mai superficial decât în cazul tipului A, nu pasivul a stat la originea construcției ergative (specifice perfectului), ci o combinație de proprietăți morfologice (marcarea cazuală nominală, comportamentul cliticelor pronominale, acordul verbului plin și al verbelor auxiliare). Mai mult, datele din sanscrita clasică și din indo-iraniană îl conduc pe Klaiman (1987: 64) la concluzia că, în aceste limbi, construcția ergativă a precedat și, poate, a și influențat dezvoltarea pasivului. Aldrige

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
creat mai multe structuri de compromis, care imită unele modele romanice. Dintre acestea, unele au impact asupra întregului sistem: neutralizarea distincției morfologice dintre obiectul direct și obiectul indirect (confuzia între acordul obiectului direct și cel al obiectului indirect, din cauza cliticului pronominal me, care în spaniolă și în italiană acoperă ambele funcții), tendința spre construcțiile analitice (calchierea unor construcții romanice și umplerea lor cu material autohton). Altele nu influențează sistemul în ansamblu: construcții care imită pasivul romanic (fără ca pasivul sau antipasivul să

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
devreme dominat de participiul trecut pasiv; folosit inițial pentru procese tranzitive, participiul exprima rezultatul unui eveniment. Montaut (2006) arată că, încă din sanscrita clasică, expresia canonică pentru "X a făcut Y" era "de către X, Y a fost făcut", cu agentul pronominal în cazul instrumental/genitiv și participiul predicativ acordat în gen și număr cu pacientul. Acesta este tiparul moștenit de actuala structură ergativă la perfect, diferit de cel care caracterizează structurile nominale de la prezent și viitor. Ipoteza autoarei este că în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dar diferit de subiectul verbului tranzitiv; o limbă este acuzativă dacă obiectul unui verb tranzitiv este tratat diferit de subiectul unui verb tranzitiv și de subiectul unui verb intranzitiv, criteriul fiind marcarea morfologică: afix cazual atașat proiecției NP sau marcă pronominală atașată verbului. Autoarea își continuă astfel demonstrația: verbul este în legătură mai strânsă cu argumentul marcat − A în limbile ergative, O în limbile acuzative. Ipoteză: marcarea specială este expresia unei relații de localitate (tematică sau configurațională între un argument și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
timp: Partiția personală este atestată în limbile ergative în care subiectul proiecției VP poate fi asociat local cu categoria flexionară Timp. Această generalizare prezice că partiția personală nu e posibilă decât în limbile în care T este accesibil pentru agenții pronominali, iar această posibilitate este blocată în limbile cu centru final (head final). Partiția personală e atestată în limbi în care T conține o trăsătură de persoană realizată morfologic ca marcă de acord. Nash (1997: 145) ajunge la concluzia că partiția

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]