500 matches
-
din societatea Ateneul Român. Ca și Dumitru, Ion C. Brătianu va avea un rol deosebit de activ În Revoluția de la 1848, Îndeosebi ca prefect al poliției În guvernul provizoriu din acel istoric an. Este perioada În care se manifestă ca entuziast propagandist al cauzei românești. După restaurarea rusească și otomană, intervenită Îndată după evenimentele din vara lui 1848, cei doi frați Brătianu, ca și mulți alți tineri revoluționari scăpați de arestările caimacanului Constantin Cantacuzino sunt nevoiți să plece În exil la Paris
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
i-am putut "educa" iar pe noi ne-au "lămurit" și ne-au "înscris" în CAP, în PCR etc. Răspunsul nu este foarte greu, mai ales dacă îl căutăm în toată complexitatea lui: modelele erau acolo în închisori, iar afară propagandiștii..."19 spunea Traian Ștef la Colocviul "Familiei" din septembrie 1991, Cartea unui scriitor creștin: Jurnalul fericirii de N. Steinhardt. Privind Jurnalul din perspectiva sa documentară, cel mai important mi se pare a urmări relatările făcute de N. Steinhardt în legătură cu "lotul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
tot cu ei "violența și injustiția"214. Pe de altă parte, totuși, el situează toate valorile și culturile pe picior de egalitate pentru a combate mai bine spiritul timpului și principiul politic al suveranității naționale. În fond, el este primul propagandist al "relativismului cultural" de astăzi, adică de refuz al oricărei valori de anvergură universală. Aproape că venerează dreptul tuturor popoarelor de a se dezlănțui fără rezerve. Destinat unui mare viitor în perspectiva naționalismului romantic și apoi al extremei drepte antidemocratice
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe masă, relațiile criticului cu puterea, concentrându-se, mai întâi, asupra articolelor politice publicate de scriitor în presa vremii. Călinescu a fost, în mod evident, de partea noii puteri politice. Ceea ce nu înseamnă că el s-a transformat într-un propagandist de duzină. Dimpotrivă, a practicat mereu o echilibristică, încercând să își păstreze identitatea stilistică, de viziune în literatura propriu-zisă. A fost Călinescu un privilegiat al regimului comunist?, se întreabă autorul. Răspunsul este negativ, de vreme ce marelui critic i s-au acordat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Paul Cornea; instructor la Secția Știință și Cultură/ Secția Știință și Artă - Ion Ianoși). Totuși, cel din urmă va fi cooptat în septembrie 1972 în colegiul de redacție al revistei ideologice Era socialistă (noul nume al Luptei de clasă), alături de propagandiștii prin excelență Leonte Răutu, Mihai Dulea, dar și de un respectabil critic și istoric literar precum Ovid S. Crohmălniceanu 1, care se despărțise radical de spiritul realismului socialist al anilor 1950. Paul Cornea între realismul socialist și "ieșirea din sistem
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
le-a generat. Dacă luăm istoricii vechi, arăta Ceaușescu la o importantă întâlnire cu istoricii în noiembrie 1969, ei nu au fost numai oameni de cercetare. De exemplu Iorga, nu a fost numai cercetător, ci a fost și un bun propagandist, care a militat activ pentru cunoașterea istoriei poporului român"13. Fascinația pentru Stalin și emulii săi mergea până la plagiat. Mai mult, Ceaușescu invoca situații asemănătoare cu cele din Uniunea Sovietică pentru a-și oferi ocazia să facă uz de temeinicele
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fostului șef al Sectorului de Propagandă și Agitație, G.F. Aleksandrov 16, căci altfel nu ar fi considerat necesar să repete aproape întocmai cuvintele acestuia. "Elaborarea unui manual bun de istoria filosofiei, arăta Jdanov în fața a câtorva sute de filosofi și propagandiști în 1947, înseamnă să înarmăm intelectualitatea, cadrele noastre, tineretul nostru cu o puternică armă ideologică, iar împreună cu aceasta să facem împreună un salt înainte pe drumul dezvoltării filosofiei marxist-leniniste"17. Mai mult, reproșurile făcute de Ceaușescu intelligenției românești la sfârșitul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
următoare. La înlăturarea romancierului din poziția de redactor-șef a mai contribuit, pe lângă polemica literară, și gâlceava acestuia cu Jacob Popper de la postul de radio "Europa Liberă", atotputernicul partid considerând că Eugen Barbu, prin pamfletele sale, depășise limita trasată de propagandiștii regimului. Avem, așadar, două dispute: cea internă, reprezentată de conflictul dintre scriitori, și cea externă, a polemicii lui Eugen Barbu cu "Europa Liberă". Revista Luceafărul în ultimele luni ale directoratului barbist În ceea ce privește situația internă, adversarii Luceafărului erau îndreptățiți să-i
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
politic. Acest capital negativ este încă odată reinvestit ideologic de către teoreticienii marxiști și cei care-și întemeiează viziunea pornind de la aceste teze. Însă, dincolo de critica societății burgheze din perspectivă marxist-leninistă, există un bagaj suplimentar la care fac apel atât teoreticienii, propagandiștii, cât și scriitorii "pe linie", și anume recuzita retorico-stilistică a criticii decadenței. Din această simbioză estetico-ideologică a unor dicursuri cu vârste diferite, de la cel degeneraționist postdarwinist al unui Spencer sau Haeckel, la cel al igieniștilor francezi, începând cu Augustin Morel
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
liniștit; despre Furmarov și filmul Ciapaiev; despre electricitate; despre recentele descoperiri științifice și nașterea fără dureri; despre construcția unei școli secundare la Karghin; despre Mișa, băiețelul de 15 ani din kolhozul Crângul verde, care este în același timp pictor, contabil, propagandist, agitator și redactor; despre stația electrică de pe Nipru și metroul din Moscova; despre munca clubului satului și defectele ei; despre stahanoviștii ogoarelor și sarcinile lor; despre trimiterea la oraș a zece copii, băieți și fete, pentru a primi acolo o
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de poziție în presă, volumele literare și cele științifice, consfătuirile și dezbaterile publice implicând uniunile de creație (dintre care cea mai vizibilă rămâne Uniunea Scriitorilor) erau în acord cu linia ideologică pe care intelectualii o promovau și o susțineau în calitate de propagandiști. Insulele de "neutralitate ideologică" rămâneau o simplă iluzie, câtă vreme nu asigurau tiraje consistente și, prin urmare, vizibilitate publică, și cu atât mai puțin recompensele financiare pe care regimul le punea la dispoziția oficianților. Disputele ideatice înseși aveau loc în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca atare, să considere că au acces la un adevăr absolut pe care s-au simțit datori să-l devoaleze unui public lipsit de alternativă. În acest fel, intelectualii au devenit zeloți ai puterii totale, depășindu-și condiția de simpli propagandiști și ajungând în punctul în care actul de legitimare a fost dublat de unul de inovare ideologică. Național-comunismul, noua orientare cristalizată în manieră obsesivă în perioada stalinismului ceaușist, a reprezentat expresia unui astfel de proces susținut de intelectuali. Recuperarea și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
situării protocronitilor împotriva sincroniștilor. Ecourile maniheismului intelectual și politic nu au dispărut nici astăzi, iar de-a lungul timpului ele au cunoscut și variațiuni extreme, de la aceea legionară la cea național-comunistă. La fel cum legionarii, care au avut propriii lor propagandiști intelectuali - de la pseudofilosoful Nae Ionescu până la presupus "rătăciții" tineri ai generației '27, precum Mircea Eliade, Emil Cioran ori Constantin Noica -, și-au anihilat opozanții din elita intelectuală interbelică, tocmai în baza unei logici maniheiste, radicale (a cărei consecință a fost
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
erau la modă în timpul Primului Război Mondial, când ziarele erau monitorizate cu atenție și cenzurate sub legea Spionajului din 1917 și a Legii împotriva Activităților antistatale (Emery and Emery 329-31), și în bună măsură pentru că mulți jurnaliști au devenit de bună voie propagandiști ai implicării în război (Schudson 141-42). Drept rezultat, "în timpul războiului și după aceea, jurnaliștii au început să vadă fiecare lucru ca pe o iluzie, din moment ce ("reportajul obiectiv") era evident produsul stângaci al unor artiști ai iluziilor (Schudson, 142, sublinierea lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
curioși când le spun că faptul că ascultam Black Sabbath, Led Zeppelin, Deep Purple sau AC/DC era o formă de nesupunere civică, de reacție la canonul conformist și spălator de creiere al "Cântării României" - stupidă potemkiadă muzical-artistică făcută de propagandiștii regimului și impusă cu forța tinerei generații. Nu exista concert rock la "Sala Sporturilor" din Iași la care să nu ocupăm, imediat ce se stingeau luminile, spațiul central al arenei, care era interzis, și să dansăm acolo, înghiontindu-ne cu milițienii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ocupăm, imediat ce se stingeau luminile, spațiul central al arenei, care era interzis, și să dansăm acolo, înghiontindu-ne cu milițienii care, evident, erau în minoritate și nu puteau stăpâni mulțimea. Când, ca antidot dizolvant, la Cenaclul "Flacăra", condus de odiosul propagandist ceaușist cu plete, Adrian Păunescu, a fost pus linoleum pe suprafața de joc, iar milițienii ne invitau, amabil, să intram și să ne exprimăm simțămintele pentru "conducerea înțeleaptă de partid și de stat", evident că, de scârba, nu a mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de a citi povești. Se acceptă, cam la limită, Charles Perrault-zii, și doar dacă morala nu e singurul resort al istorioarei. În rest, să se abțină de la a scrie pentru un public țintă cu vârste între 3 și 14 ani propagandiștii, dogmaticii și moraliștii acerbi. Căci de nu, Preaânalta comisie va fi necruțătoare. FILM Iulia BLAGA Binecuvântați badigarzii și copiii Mare succes de casă în Spania, Orfelinatul/El Orfanato e un frumos film de dragoste. Un film de dragoste despre o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
L-am cunoscut în anul 1917, la Bârlad, ca „pacient”, apoi în casa unchiului meu, poetul G. Tutoveanu, din strada Vornicul Sturdza, unde se afla una dintre cele mai harnice și mai modeste „academii”, o adevărată „academie în căruță’, de propagandiști ai moralului Moldovei, năpădită de foame și de tifos exantematic. Printre „academicienii bârlădeni” se aflau Al. Vlahuță, Artur Gorovei, I. M. Rașcu (poetul aproape uitat astăzi, traducătorul lui Albert Samain și Marcel Schwob) și Victor Ion Popa. Voiculescu, îmbrăcat într-
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
atitudini, se băga în politică și profita de pe urma ei, căuta platforme și dorea să se exprime, părea să se lase manipulat și manipula la rându-i, Mircea Cărtărescu tăcea și-și vedea de scrisul lui. Și nu mai știu ce propagandist fesenist, devenit poate, între timp fedesenist sau pesederist, sau cum s-o mai fi numit longeviva și proteica formațiune, nemulțumit că scriitorii nu-și văd de treaba lor și iau poziții civice, a scris un articol în care l-a
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
obstinație. În eventualitatea în care campania electorală continuă așa cum a debutat, atunci adevăratul cutremur în România va fi unul politic. ÎNAPOI LA PROPAGANDĂ Ce soartă tristă a ales Iliescu: de la cea mai înaltă demnitate în stat înapoi la statutul de propagandist de partid. Dar pentru el nici nu e o noutate, a mai căzut o dată din Olimpul PCR, exilat ca activist cu propaganda la marginea țării. Numai că de această dată și-o face cu mâna lui. Și trage și funcția
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
astăzi avem tendința să îl uităm. Propaganda poate fi considerată ca o modalitate de comunicare persuasivă care, în general, nu implică un dialog între sursă și țintă și urmărește să pună de acord reprezentările, atitudinile și conduitele audienților cu reprezentările propagandiștilor. Chiar dacă practica a apărut cu mult înaintea marilor tehnici de propagandă, dezvoltarea acestora la începutul secolului, o dată cu primul război mondial și cu revoluția din 1917, atrage atenția cercetătorilor și constituie una dintre bazele studiilor moderne asupra comunicării politice. Începînd din
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
1928 că există două variante: unirea tuturor proletarilor și „asupriților” din lume sau „concesii principiale capitalului internațional”. Conducătorii „clicii thermidoriene a lui Tito” ar fi pășit pe cel de-al doilea drum. Experiență ultimilor ani ar demonstra, în opinia aceluiași propagandist comunist, susținerea pe care statul sovietic a acordat-o în momentele grele de criză economică celorlalte țări socialiste. Iugoslavia, dimpotrivă, s-a îndepărtat de Moscova, preferând dependența față de „imperialiști”. În atitudinea lor de servilism, „teoreticienii fascizanți ai regimului polițist al
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
îi mâna cu forța pe tinerii muncitori, țărani, soldați, studenți și elevi la munci gratuite pentru construirea de aerodromuri, de autostrăzi strategice, în întreprinderi și în mine, în exploatările forestiere și la alte munci”. În același stil, folosit frecvent de propagandiștii epocii, autorul susține că „tineretul muncitor al Iugoslaviei, credincios poporului său și Uniunii Sovietice - eliberatoarea și apărătoarea să - , credincios frontului păcii și democrației, vede în despărțirea țării sale de lagărul socialismului o pierdere a independenței politice și economice și de
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
dramă este considerată imposibilitatea cetățenilor iugoslavi de a citi literatura marxista și presa sovietică. Prin aplicarea unor „legi nescrise”, cei care se abat de la această direcție sunt pedepsiți cu închisoarea „că pe vremea Gestapoului”. Un argument în plus, pe care propagandiștii de la București îl aduc în favoarea tezelor vehiculate la adresa regimului „titoist”, este rezultatul alegerilor din martie 1950, când au existat destul de mulți cetățeni potrivnici candidaților puterii. De exemplu, în localitatea natală a lui Tito, 24% din alegători s-au abținut, iar
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
prin urmare, deloc întâmplătoare alegerea Bucureștiului drept punct oficial de pornire a conflictului dintre Stalin și Tito, prin organizarea întrunirii cominformiste din iunie 1948. Angajamentul desăvârșit, - cel puțin așa cum ne apare în documentele oficiale - de care au dat dovadă militanții propagandiști, în perioada 1948 - 1953, plasează România „populară” în sistemul de obedienta maximă față de regimul bolșevic de la Kremlin. Atitudini similare se regăsesc și la conducătorii altor state din generația „democrațiilor populare”, ba chiar și la fruntașii comuniști din unele state democratice
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]