595 matches
-
se fac simțite în sânulei tendințe străine de viața și spiritualitatea ei.Simbolul niceo-constantinopolitan a rămas până astăzi punteade legătură dintre Bisericile creștine. La Goslar s-a subliniat importanța recunoașterii în Biserica Evanghelică a Simboalelor vechi decredință, ca norme ale propovăduirii și vieții bisericești, ca moștenirecomună, prin care se recunoaște într-un fel Tradiția apostolică<footnote Pr. Prof. Ioan Ică, „Rolul și importanța învățăturii de credință în teologie șiîn viața Bisericii”, în Studii Teologice, Nr. 1-2, 1980, p. 281. footnote>. Taina
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dar poate să ofere instrumentele teoretice necesare în vederea căutării răspunsului la astfel de întrebări. Cu toate acestea, Constantin Schifirneț, riscând oarecum să iasă din spațiul neutralității axiologice, exprimă și argumentează unele opinii proprii cu privire la anumite subiecte; de pildă, afirmând că „propovăduirea și înfăptuirea drepturilor minorităților [naționale] nu pot justifica în nici un fel generarea unor consecințe negative pentru majoritateț Mai mult, o obligație recunoscută a persoanelor minoritare este fidelitatea față de țara în care trăiescț” (p. 132). În același timp, minoritatea, definită ca
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pus în practică nu trebuie verificată zilnic și dovedită cu exactitate milimetrică, deoarece s-a impus convingerea că pledarea pentru o anumită imagine despre om este principial compatibilă cu neutralitatea față de partidele politice și este pusă și în practică. În propovăduirea sa, Biserica se servește în principal de mijloacele proprii, în parte însă și de acele mijloace pe care le pune la dispoziție comunitatea politică; cu toate acestea, trebuie să renunțe la privilegii de stat, dacă prin acestea este periclitată credibilitatea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
o oarecare colaborare. Biserica, pentru statele declarate laice, este cuprinsă în cadrul societății civile și, implicit, relația dintre cele două este întemeiată plecând de la asemenea "definiții". În ceea ce privește răspunsurile date de către cei ce sunt clerici în Biserică, ele sunt de felul: În propovăduirea sa, Biserica se servește în principal de mijloacele proprii, în parte însă și de acele mijloace pe care le pune la dispoziție comunitatea politică, cu toate acestea trebuie să renunțe la privilegii de stat, dacă prin acestea este periclitată credibilitatea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
noi?". Isaia a răspuns: "lată-mă, trimite-mă pe mine!" Și Dumnezeu i-a poruncit ce să spună poporului (îs., 6: 1-10). Apelul este ascultat în pofida opoziției auditoriului (cf. Osea, 9: 7; Ezechiel, 12: 21 sq.), dar se întâmplă ca propovăduirea să fie întreruptă prin forță (Amos, 7: 10 sq.) sau de către profetul însuși când el consideră că și-a ratat misiunea (îs., 8: 16-18). Toți marii profeți sunt sincer și pasionat convinși de autenticitatea vocației lor și de urgența mesajului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se aplice la toate exemplele invocate 23. După cum vom vedea (§ 118), singura speranță rezidă în "rămășița" poporului ales, care va supraviețui catastrofei. Cu această "rămășiță" Iahve va încheia un nou legământ. 117. Amos ciobanul; Osea cel-neiubit, Amos și-a împlinit propovăduirea sub domnia lui Ieroboam II (~780/782-733/746). El nu era un nabi de profesie. "Eram păstor și cultivam sicomori. Și de la turmă m-a luat Iahve și rni-a zis: "Du-te și prorocește în poporul meu, Israel!"" (7: 14-15
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
devoțiune constă în a săvârșii dreptatea și a face binele: "învățați să faceți binele, căutați dreptatea, ajutați pe cel apăsat, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!" (1: 17). Atacul asirian împotriva Siriei și a Palestinei introduce un element nou în propovăduirea lui Isaia. În aceste grave evenimente militare și politice, profetul vede intervenția lui Iahve în istorie: Asiria nu e decât instrumentul voinței acestuia. După Isaia este vorba de răzbunarea divină: Iahve este pe punctul de a pedepsi necredința religioasă mărită
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
7: 12-13). Ieremia a fost prins și probabil că, fără protecția unor înalți demnitari, ar fi fost condamnat la moarte (26: 10 sq.). Multă vreme după aceea, profetul n-a mai putut să vorbească în public 29. Ultima etapă a propovăduirii lui Ieremia a început în - 595, când Nabucodonosor a cucerit Ierusalimul și a deportat o parte a elitei iudaice. Pe când noul rege Zedekia pregătea o revoltă cu ajutor din Egipt, Ieremia se străduia să liniștească poporul. Arestat și închis ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înzestrați cu acea deplinătate a spiritului care trebuia să răspundă atîtor sarcini. Ei n-au avut de gînd să întemeieze o școală filosofică. Dacă ar fi fost chemați numai la acest lucru, oamenii nu ar s-ar fi îndreptat spre propovăduirea apostolică decît în număr restrîns, măcar că ar fi predicat numai adevărul. Așa s-a întîmplat cu toate cele șapte școli filosofice ale Greciei, față de care talerul balanței nu s-a înclinat în favoarea adevărului pe care îl transmiteau, ci a micii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
impurei omeniri, erau în cele din urmă cuvinte și semne, dar cuvinte și semne ale lui Dumnezeu, cuvinte care creau un suflet nou în interiorul celui vechi, o viață nouă, Ceruri noi și un Pămînt nou. Pe scurt, prinosul Apostolilor în propovăduirea lor a fost cultul catolic care constă în principal în Jertfă, în Sacramente și în rugăciunile ce îl însoțesc. 11. Doctrinele răspîndite prin predicare erau asemenea teoriilor; dar forța practică, forța care lucra se năștea din cultul prin care omul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din sfintele și adevăratele semnificații raționale, pogoară în inimă, prin credință, ca o virtute mîngîietoare care reia și trezește dorința de a face binele. 14. Dar să facem și o altă observație asupra cultului creștin, introdus în același timp cu propovăduirea creștină. Acest cult, căruia Dumnezeu i-a adăugat harul care trebuia să îi facă pe oameni apți să practice doctrinele morale care le erau propovăduite, nu a fost doar un spectacol care li se înfățișa ochilor poporului și în care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe care îi păstoresc, dogmele cele mai tainice și sublime. Dar este acesta în egală măsură și un avantaj, încît învățătorii adevărurilor creștine să se poată dispensa de aprofundarea studiilor asupra celor pomenite mai înainte? Dacă li s-a înlesnit propovăduirea formulelor exacte înaintea credincioșilor pe care îi păstoresc și li s-a înlesnit și înțelegerea acestor formule, li s-au pogorît în inimă unde nu pot ajunge decît prin mijlocirea minții? Doctrina a fost sintetizată; exprimările sale dogmatice au fost
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a lor dacă se dorește înțelegerea lor așa cum se cuvine. Pentru majoritatea oamenilor, acestea sînt precum pîinea uscată pe care un copil o poate digera după ce a fost înmuiată și mărunțită. Formulările imperfecte, folosite cu multă vreme în urmă pentru propovăduirea dogmei creștine, aveau un avantaj prin imprecizia lor. Nu comunicau adevărul întreg omenirii, dar îngăduiau ca aceasta să fie asimilat cu binișorul. Defectele acestor exprimări, dacă vor fi fost, erau remediate de lungi comentarii care puneau la un loc și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de bunurile pămîn-tești, pierzîndu-și acea prețioasă pauperitate pe care vechii Părinții au propovăduit-o63 și fiindcă ei erau oprimați de rînduielile seculare, care le împiedicau sufletele să contemple cele dumnezeiești și le răpeau prețiosul lor timp și puterile puse în slujba propovăduirii cuvîntului lui Cristos către credincioși, în instruirea Clerului și în abnegația dedicată rugăciunilor în singurătate și în adunări. Sfîntul Grigorie cel Mare, care conducea Biserica exact în acel veac, nu se putea resemna în fața acelor pericole care însoțeau obligatoriu această
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
O altă dificultate a universităților este aceea că profesorii și studenții erau toți Clerici, și mulți beneficiau de acestea, dar fără vreo posibilitate de a-și exercita rînduielile și funcțiunile în afara Bisericilor lor. Ei nu au învățat nimic practic despre propovăduire, despre administrarea Sacramentelor, despre cum să păstorească sufletele. Experiența le-ar fi fost necesară în propriile lor țări, unde ar fi putut lucra sub îndrumarea Episcopilor și preoților și le-ar fi urmat pilda. Profesorii învățați din universități erau teoreticieni
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cofetăria de la Breaza, exce lente toate, dar botezate cu ipocrizie Temperanța și servind clienților intemperanți ai limuzinelor În drum pe Valea Pra hovei mâncări, prăjituri și băuturi din cele mai alese și care nu aveau nimic de-a face cu propovăduirea temperanței. Rea lizări, evident, practice și lucrative, care la un moment se con fundau În mintea bârfitorilor cu altele, tot atât de lucrative, nemai știindu-se, până la urmă, unde Încep Casele Naționale și unde sfârșesc buzunarele inițiatorilor, cei cu magazinul uni versal
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din Galileea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria, de unde și numele ei, de Magdalena. Fiind bântuită de patimi și de necurate duhuri, ea ducea o viață de desfrâu și de ticăloșie. Auzind Însă de Cristos și de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, În sufletul ei s-a născut, ca o flacără sfioasă, nădejdea că va fi izbăvită de Isus. Deci, mergând la El, s-a Învrednicit de milostivirea Lui și El a tămăduit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Origen Își Începe Exortația la martiriu cu un citat din Isaia 28,9-11. Dăm versiunea Bibliei românești, iar apoi, versiunea din textul lui Origen. Biblia românească: „[Pe cine vrea acesta să Învețe cu vedenia? Și pe cine vrea el cu propovăduirea să Înțelepțească?] Au doar pe cei Înțărcați sau pe cei abia depărtați de la sânul mamei lor? Căci țav lațav, țav lațav, cav lacav, cav lacav, zeher șam, zeher șam (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
zdruncinându-le autoritatea. Or, ajunge să citim prefața de la De principiis pentru a-l absolvi pe Origen de orice intenție vătămătoare, dat fiind că el afirmă În mai multe rânduri că ipotezele sale au În vedere strict subiectele asupra cărora „propovăduirea apostolică” nu lăsase nici o dispoziție precisă (originea sufletelor, sfârșitul lumii, soarta diavolului etc.). A vorbi despre „Învățături ferme ale credinței” la Începutul secolului al III-lea pare cel puțin Îndrăzneț, chiar dacă cel care o face se bucură de reputația unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Gata, vine sfârșitul! E timpul să ne pocăim!”. Astfel, atât pe 30 cât și pe 31 ianuarie clădirea bisericii a fost arhiplină cu mulțimea de oameni venită să asculte Cuvântul. Pastorul comunității a simțit că este un moment prielnic pentru propovăduirea Evangheliei și a întrebat pe participanți dacă ar fi de acord să se întâlnească și în următoarele zile pentru a aprofunda învățăturile din cartea Apocalipsa, în mod special pe cele care se refereau la semnul fiarei și la revenirea Domnului
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Tot în prelecțiune, v-ați referit la demersurile demitizante, pe care le-ați legat de încercările de a dilua identitatea națională. Am remarcat însă la noi, românii, o demonetizare destul de manifestă a ideilor legate de naționalism. O anumită jenă în propovăduirea acestor teze. Mă întreb dacă e din cauza factorului politic, anumite partide politice, care își spun naționaliste, confis-când această terminologie. Or a susține tu însuți naționalismul, implică imediat asocierea ta cu aceste formațiuni politice, conduse de lideri îndoielnici din multiple puncte
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
o linie punctată valurile de antisemitism creștin de la pogromurile făptuite de cruciați, trasul pe roată instituit de Ludovic al IX-lea cel Sfânt, acuzațiile de crime rituale, caznele la care au fost supuși evreii din Spania, și până la convertirile forțate, propovăduirea disprețului, Patimile bavareze de la Oberammergau și, să zicem, tăcerea lui Pius al XII-lea din anii întunecați ca fiind tot atâtea derapaje regretabile, efecte ale unor "perioade tulburi". E de-ajuns să inversăm plinurile și golurile pentru a descoperi în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mult de convertirea păcătosului decât de pedepsirea lui. Ulterior, parabola oii rătăcite va confirma această credință. Salvat din chit, Iona este chemat a doua oară să-i avertizeze pe niniviteni, dar de data aceasta își urmează destinul. Ca urmare a propovăduirii sale, locuitorii cetății se pocăiesc și sunt iertați, pentru că " I-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse și nu le-a împlinit". (Iona, 3, 10). Locuitorii din Ninive au infirmat, prin convertirea lor, profeția
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Bibliei este dată de autoritatea lui Hristos, iar a crede în Hristos așa cum apare El în Biblie înseamnă a crede în divinitatea Lui. Investigația istorică, afirmă Kähler, nu poate înfățișa adevărul despre Iisus. Adevăratul Iisus este revelat în kerygma, în propovăduirea Bisericii 129. Distincția operată de el între historisch (istoricesc) și geschichtlich (istoric), preluată și de părintele Stăniloae în "istoricitatea", respectiv "experiența istorică" a Învierii lui Iisus, îi va servi mai târziu lui Rudolf Bultmann la pentru a separa istoria (Historie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de conținut providențial a oricărui fapt istoric, inclusiv Învierea lui Iisus. Bultmann, discipolul lui Barth, merge până la a nega categoric însăși noțiunea de miracol, considerată desuetă pentru secolul al XX-lea. "Și dacă Iisus n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră" (I Corinteni, 15, 14), avertizează Apostolul neamurilor, avertisment care nu pare să aibă ecou în dezbaterile teologice de la fin du siècle. Greșeala teologilor existențialiști constă în a fi acceptat fără rezerve principiile enunțate de Troeltsch
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]