1,158 matches
-
încă din primii ani ai tranziției dovedea că nu avea nici cea mai mică umbră de sentimentalism față de soarta capitalului industrial și a economiei în ansamblul său. La urma urmei, băncile dovediseră că sunt capabile să facă profituri și să prospere nu doar independent de soarta economiei, ci chiar din diminuarea drastică a producției industriale. În 1991, indicele global al producției industriale scade, în raport cu 1990, la 77%; în acel an, indicele de rentabilitate al sistemului bancar (raportul mediu dintre venitul net
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de 6,9% la o valoare modestă de numai 3,8%! Această evoluție sinuoasă a celor două domenii esențiale ale economiei poate părea deruntantă, tocmai pentru că ilustrează o situație caracterizată prin lipsa de legătură între capital și producție. Băncile puteau prospera chiar dacă producția o ducea prost. În același timp, creșterea producției industriale nu conducea la o creștere a prosperității capitalului bancar, ci, dimpotrivă, la diminuarea profitabilității acestuia. În România primilor ani ai tranziției, capitalul și producția aveau interese divergente, dacă nu
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
viața sunt cel puțin la fel de bune În Europa ca și În America. Am Început să sesizăm, pe acest front al mobilității sociale, multiplele diferențe care separă vechiul vis american de mai noul vis european. Numerele spun povestea. Dacă mobilitatea socială prosperă Într-o societate În care există o separare mai mică Între cei foarte bogați și cei foarte săraci, atunci, desigur, Europa este un loc mai promițător pentru cei dornici să urce pe scara socială. Conform cifrelor strânse de Luxembourg Income
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
biosfera și nu un anumit teritoriu. Problema reală În cazul Europei este dacă popoarele sale pot sau nu să-și extindă afiliațiile și aspirațiile de la particular la universal și de la local la global. Este posibil să coexiste și chiar să prospere, Într-o lume cu atâtea loialități divizate? În măsura În care culturile locale se simt amenințate de forțele naționale, transnaționale și globale mai puternice, este probabil că Își vor vedea culturile ca pe niște „proprietăți care trebuie apărate” afundându-se În felul acesta
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai puțin de 5% din populația mondială. Consumăm rapid ce a mai rămas din zestrea Pământului, pentru a ne satisface poftele insațiabile. Ceea ce se află dincolo de acest comportament obsesiv, dacă nu chiar patologic, este dorința frenetică de a trăi și prospera omorând și consumând totul În jurul nostru. Istoricul culturilor Elias Canetti a observat odată, că „fiecare dintre noi este un rege Înconjurat de cadavre”31. Dacă noi, americanii, ne-am opri și am reflecta la numărul extraordinar de creaturi și la
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de silvicultor a autorului servește ca fond al relatării unor întâmplări comune. În mahalaua Grant (1971) este romanul unui crâmpei din viața de la periferia capitalei, din jurul anului 1900. În prim-plan se află istoria unei familii de birtași care, deși prosperă, se destramă din motive amoroase. Autorul surprinde ceva din atmosfera mahalalei, insistând pe urmărirea unor destine umane, fără lirism, fără porniri critice sau ironii. Neașteptate sunt romanele sale istorice. Hangița Tudora (1970) imaginează viața mamei lui Mihai Viteazul, fiică de
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
ducea la bun sfîrșit în 412, adică Explicarea Facerii în litera ei. Cetatea lui Dumnezeu poate fi prezentată chiar cu cuvintele lui Augustin, care o descrie în Retractări: „Primele cinci cărți resping părerile acelora care pretind că, pentru ca oamenii să prospere, e nevoie de cultul mai multor zei pe care păgînii erau obișnuiți să-i venereze; și cum acest cult este interzis, ei susțin că aici ar fi cauza nenumăratelor nenorociri de-acum. Următoarele cinci cărți îi combat pe cei ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e cristianesimo nel secolo IV, cit., pp. 65-88. I. DISCIPOLII LUI AUGUSTIN Am reunit sub acest titlu generic toți scriitorii care, pornind de la învățătura lui Augustin, cum au făcut Quodvultdeus și Orosius, sau, mai precis, de la polemica sa antipelagiană, ca Prosper și alții, au inițiat, în prima jumătate a secolului al V-lea, o dezbatere vie ce nu s-a limitat la granițele unei singure regiuni din Occidentul latin. Acești scriitori corespondează cu alți literați din lumea romană occidentală (în schimb
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la cei cinstiți și aleși, în timp ce Augustin interpretase versetul lui Pavel în mod restrictiv, ca o referire la cei ce se mîntuie efectiv. într-o scrisoare din 429-430 trimisă unui anume Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosper spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosper nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisoare din 429-430 trimisă unui anume Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosper spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosper nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume că, sub pretextul doctrinei harului, n-ar fi făcut decît să introducă destinul în viața omului și să elimine liberul arbitru. Punctul central al învățăturii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înfocat, chiar dacă prea puțin original, reiese și dintr-o Carte de epigrame alcătuită din maxime ale Sfîntului Augustin (Epigrammatum ex sententiis Sancti Augustini liber), în care sînt reluate 106 sentințe din culegerea precedentă și care dovedește extraordinara ușurință cu care Prosper, ca un bun literat, trecea de la proză la vers, ușurință pe care o vom surprinde mereu în scrierile sale. Aceste maxime vădesc însă o atitudine mai puțin hotărîtă în apărarea augustinismului - mai critic în privința doctrinei predestinării -, probabil fiindcă Prosper se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scriere de consolare pentru un anume Arcadie care, pentru că nu voise să-și renege credința catolică, fusese trimis în exil de regele Genseric, după ce se bucurase mult timp de favorurile acestuia. Ar putea fi identificat cu acel Onoratus despre care Prosper ne spune că ar fi fost martirizat în 437. Cerealis de Castellum Ripense, în Mauritania, a avut în jurul anului 480 o dispută la Cartagina cu arianul Maximinus. Bibliografie. Ediții: PL 17 (Victor din Cartenna); A. Isola, I cristiani dell’Africa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pusă în scenă în sonete de o neîndoielnică frumusețe artistică. Iată un sonet din deschiderea epopeii, în transpunere literară: „Voshopolei că-i fură începători / Oierii doar - și numele-i ne-o spune; / Acolo fu menit să se adune / Și să prospere neamul de păstori. Veniră toți, cu zeghele pe umeri / Și pâine neagră în desagi de lână; / Aveau drept arme bâtele în mână, / Iar oi - pe degete să li le numeri... // Și n-au găsit o streașină cruciș, / Nici adăposturi pentru
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
să traverseze Afganistanul și să treacă prin Kabul, coincizând astfel și cu călătorii, ofițerii sau aventurierii italieni 3. Iar despre viitorul studiilor asiatice, James Prinsep Îi scria lui Burnouf din Calcutta, la 17 iunie 1837: „Am Încredere că totul va prospera În noul nostru comerț”4. Honigberger Își va aminti de două ori cuvintele pe care i le spusese, Înainte de a pleca spre Brașov În 1833, prietenul său Allard: „Este foarte greu să primești o slujbă aici - dar dacă ai fost
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sine însuși. „Mi-e scârbă de tot pământul” e noul strigăt tragic, „greața” provenind din haosul informației vizuale, care copleșește individul, anulându-l, vidându-l. Prezentul abolește viitorul, căci este „o afacere mai sigură”. Oedip conduce din umbră cetatea care prosperă, închis în propria imagine și iluzie, în templul lui Apollo. Pierderea identității, descompunerea sinelui fac din Oedip un antierou. Z. reușește să remodeleze tragedia originală după datele simulacrului contemporan, definitoriu pentru lumea postmodernității mediatice, iar din personajul tragediei antice să
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
formeze comportamente care să se mențină de-a lungul vieții. , spunea J. A. Comenius. Întreaga societate și în mod deosebit părinții, partenerii cei mai importanți, trebuie să se implice în realizarea obiectivelor puse în fața școlii. O națiune care dorește să prospere nu ezită să investească în OM și educația sa, atât cât este necesar, pentru o activitate atât de complexă ca aceea de transformare a omului. Educația copilului înseamnă în primul rând cunoaștere, apoi antrenare și coparticipare. Ea cere dragoste, dar
EDUCAŢIA ÎN FAMILIE – FACTOR AL DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
deșeurile putrezesc producând materiale noi utile: frunzele căzute creează un îngrășământ natural care îmbogățește solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte și organisme mai mici, eliminând din nou în aer și în sol elementele importante. Un asemenea mediu, în care prosperă multe forme de viață, ar trebui să fie un model pentru viața modernă. Dacă vrem să trăim într-o lume sănătoasă, trebuie sa minimalizam efectele reziduurilor produse de societate. Dacă reziduurilor li se permite să domine mediul, echilibrul natural este
Noi împotriva noastră? Până când ?. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Canureci Veronica-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1200]
-
fost elementele cheie ale unei politicii externe care au făcut din România un gardian al păcii În Balcani. Alianța a așezat România pe un curs pacifist, i-a oferit securitate, siguranță, prestigiu și, totodată, grație scutului protector, posibilitatea de a prospera. „Sub conducerea Principelui de Hohenzollern - se putea citi Într-un memoriu, din mai 1898, al Ministerului Afacerilor Străine -, acum două decenii, românii au ieșit Învingători și plini de glorie din periculoasa criză orientală. A fost pentru prima dată În lungul
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
puțin, afectat, apoi aplicau strategia double bind („Vaai, doamnă, ce rău am ajuns... Da’ să știți că nu Tovarășul e de vină. El nu știe, săracul, cățeii ăștia din jur îi ascund...”). Coada era mediul conducător de zvonuri, propice oralității. Prospera aici un folclor special, parte spontan, parte pus în undă de „laboranții” secu. „Băieții” testau psihologia colectivă (pe care o cunoșteau) și mai dădeau drumul la supapele defulatorii, spuneau (ei primii!) bancuri politice, etalau nemulțumiri, vorbeau de „Europa Liberă”, să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se naște Școala Ardeleană, precum și stagiul clasic mai îndelungat al literaturii din această regiune ar conferi ab initio epicii ei moderne o trăsătură specifică, și anume absența lirismului: „romanul liric, în care epica era anulată de lirica plângătoare, nu putea prospera într-o atmosferă în care sufletele simțitoare nu erau în elementul lor. Iată pentru ce în Ardeal epica s-a păstrat într-o stare mai pură decât în celelalte părți ale Țărilor Române”. Ideile cursului din 1938-1939 sunt topite în
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
influența politică în probleme de interes comun, dacă să accepte serviciul militar și poate chiar să-și riște viața pentru interesul național. Un anumit nivel de responsabilitate socială este necesar într-o societate pentru ca indivizii săi să supraviețuiască și să prospere. Astfel, este imperativ să ne întrebăm: este oare rațional ca oamenii să furnizeze acel nivel minim de angajare colectivă? Jon Elster, exagerând puțin, a spus că cea mai importantă problemă pentru societate - și, astfel, pentru științele sociale - este problema acțiunii
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
and about the migratory, economical and political behaviours. Primit la redacție: decembrie 2004 Dezvoltarea comunitară: de la relații familiare la relații active și parteneriate Mircea Agabrian Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba-Iulia În articol discutăm despre felul În care comunitățile pot să prospere și să se dezvolte prin cultivarea și participarea sporită a oamenilor În diverse tipuri de relații active, ce trec dincolo de relațiile familiare de felul „toată lumea cunoaște pe toată lumea și toată lumea ajută pe toată lumea”. Argumentăm concepția dominantă potrivit căreia comunitatea constă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și întrajutorare Activismul local ca măsură a implicării populației se „mișcă” undeva pe o axă imaginară între: a. eforturile minime ale administrației de a atrage fonduri și de a mobiliza resursele autohtone, b. încercările localnicilor, puține la număr, de a prospera realizând pe lângă activitățile tradiționale micro-proiecte economice profitabile și c. inerția care îl împiedică pe țăranul rămas tributar vremurilor „colectivului” să se asocieze și să își construiască motivația pentru a participa voluntar la acțiuni comune cu efecte benefice asupra întregii comunități
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ritului, chemarea politicului sau imperativul estetic. Singurul lucru moștenit din etica modernității este exercițiul utilitar al libertății, pus în slujba nihilismului. În Occident, tot mai puțini sunt cei care înțeleg principiile metafizice și evenimentele istorice care le-a permis să prospere ca civilizație 1. Un Alzheimer cultural pare să fie boala eternității de tip postmodern 2. Uităm în ordine inversă tot ceea ce memoria conștiinței a reținut vreodată. Neaoșul recent e impasibil în fața ratării sub comunism a propriilor părinți, devenind victimă benevolă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deși principiul autonomiei personale nu figurează în multe din tradițiile (noneuropene) care trebuie luate în calcul de societățile contemporane, tot mai complexe și mai eterogene datorită efectului migrației de masă. Gray observă că mulți imigranți asiatici în lumea occidentală au prosperat fără să adopte idealul autonomiei personale, iar evoluția Statelor Unite din ultimele două decenii pare să confirme această observație, precum și pe cea mai generală: de când nu mai există o presiune care să împingă imigranții în melting pot, nou-veniții nu intră în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]