7,270 matches
-
lui Stockhausen, încă de la sfârșitul anilor 60, când muzicianul s-a dedicat muzicii "intuitive", și care s-au intensificat odată cu începutul ciclului Licht, au neglijat până acum această influență. Aceasta s-ar observa la nivelul simbolurilor centrale și al numelor protagoniștilor din Urantia Book: de exemplu, Arhanghelul Mihail și Lucifer sunt adversarii arhetipali în crearea pământului. Laitmotive sau superformule Titulatură propusă de Hans von Wolzogen pentru a desemna motive ciclice, figuri muzicale cu o anumită pregnanță tematică (melodică, ritmică, armonică), cu
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
amintiri de demult, gîndul zboară spre cei de acasă - părinți, rude, prieteni - spre căldura umană, abandonată definitiv în momentul plecării. Depresia și însingurarea iau locul revoltei inițiale. în final, adaptarea devine sinonimă cu resemnarea, așa cum reiese din confesiunea tristă făcută protagonistului de Luiza, colega sa de la ziar: "- Eu, Dane, te cred și te înțeleg! Și eu am simțit la început o cădere, un vertij. Așa eram și eu cînd am venit: mă revoltam din orișice, îmi venea să-i trag în
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
Brateș este simultan un roman și un eseu despre viața de zi cu zi a evreilor originari din România în Israelul de azi. Este un roman al adaptării, scris în tehnica planurilor succesive din cinematografie. De altfel, în multe situații protagonistul romanului are sentimentul că privește realitatea prin intermediul obiectivului unei camere de filmat: "Alese un itinerar mărginaș, spre periferie, imaginîndu-și că filmează totul 'din mînă', într-un travelling circular, cu o cameră video, direct, fără nici un ecleraj special, cu planuri lungi
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
relief au fost în realitate atipice, în sensul că inșii respectivi nu fuseseră constrânși de un sistem totalitar să apuce pe unul din drumuri, actul de decizie se exercitase liber, fusese rezultatul unei deliberări individuale. Importantă era și precizarea că protagoniștii nu erau muritori de rând, ei dispuneau de aptitudini deosebite, erau creatori de frumos și au contribuit la sporirea tezaurului de gândire și de exprimare umană. Această valență, dar al zeilor, le garanta în evaluarea postumă un tratament privilegiat. Reiau
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
de sport și pe care le-a abandonat nemaisuportînd golănia tribunelor, prefacerea încurajărilor în înjurături și a lozincilor sportive în slogane triviale sau rasiste. E destul să urmărim o emisiune oarecare de sport sau să răsfoim gazetele ca să remarcăm că protagoniștii acestora nu sînt sportivii însiși, oamenii de pe teren, ci personaje din anturajul lor, patroni de club, sponsori, funcționari ai federațiilor, proprietari de jucători (era să zic: de sclavi) (mă rog, procuratori, cum li se spune, probabil fără legătură cu Pilat
Sportul ca divertisment by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12995_a_14320]
-
procuratori, cum li se spune, probabil fără legătură cu Pilat, procuratorul Iudeii din vremea lui Christos). Îi vedem mult mai des pe ecran ori în pagini pe frații Becali și pe Dinel Staicu decît pe fotbaliști și antrenori. Ei sînt protagoniștii spectacolelor de presă. Ei le iau fața, cum se spune, sportivilor, chiar dacă se pricep la fotbal cam cît mă pricep eu la crescutul oilor sau la activitățile miliției de pe vremuri. Dar chiar cînd protagoniști sînt sportivii, ceea ce aflăm despre ei
Sportul ca divertisment by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12995_a_14320]
-
pe fotbaliști și antrenori. Ei sînt protagoniștii spectacolelor de presă. Ei le iau fața, cum se spune, sportivilor, chiar dacă se pricep la fotbal cam cît mă pricep eu la crescutul oilor sau la activitățile miliției de pe vremuri. Dar chiar cînd protagoniști sînt sportivii, ceea ce aflăm despre ei nu este ce au făcut (cum, de ce etc.) pe teren, ci cu ce femei, respectiv bărbați, și-au petrecut vacanța, cîte camere are vila închiriată de club și ce sume de bani primesc din
Sportul ca divertisment by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12995_a_14320]
-
sursa și punctul de referință, din prima până în ultima clipă, a bolșevismului românesc. Analizele istorice comparative sunt punctul forte al autorului, un extraordinar cunoscător al metamorfozelor istorice și politice ale Europei de Răsărit și Centrale. Biografiile politice și culturale ale protagoniștilor alcătuiesc celălalt pilon nu doar de susținere, ci și de fascinație, al cărții lui Vladimir Tismăneanu. Stalinism for All Seasons nu e „o carte despre leninism văzut ca o tehnică politică de modernizare, ci, dimpotrivă, un studiu al funcționării culturii
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
Natura conspirațională” și „revoluționarismul militant” al comuniștilor din România nu sunt, însă, tocmai elemente de recuzită romantică. Dincolo de ideile profesate, comunismul a fost o luptă bestială pentru putere, și nimic mai mult. Nu generozitate și avânt spiritual umanist găsim la protagoniștii experimentului comunist, ci lăcomie, ură, fanatism, schizofrenie și-o imensă rapacitate. Aceste caracteristici s-au manifestat pretutindeni, dar în România ele au depășit cotele maladivului. Inexistența unei veritabile contraponderi liberale face din ele o mișcare compactă, liniară, incapabilă de reformă
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
nefericire, deși s-au făcut eforturi mari, televizarea în direct a spectacolului nu s-a putut efectua din cauza unui satelit de comunicații cu releele umezite de emoție, plus că imaginile prezentau imperfecțiuni și voalări care distorsionau atât de slut figurile protagoniștilor (ardelenește vorbind), încât, până la urmă, a fost televizată doar o sinteză aproape nesemnificativă... A intervenit chiar și Televiziunea budapestană Duna Tv, dar nu apărea decât o singură imagine mai clară reprezentându-l pe Mateiaș Gâscarul făcându-i complice cu ochiul
Jocuri noi pe o temă veche by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13015_a_14340]
-
scriitorului prof. univ. Titus Bărbulescu, trăitor la Paris de 50 60 de ani, În exil. Ediția a fost Îngrijită de cei doi profesori, apărând sub egida Fundației „Petre Ionescu - Muscel” din Domnești, Argeș. Atmosfera a fost calmă, pentru că cei doi protagoniști au indus o stare de relaxare și bună dispoziție, ei Înșiși fiind calzi și modești, oricât de multe cărți au scris, cu talent și substanță pură. Romanul „Așa le-a fost datul”, o construcție armonioasă, curge liniștit, Împletind viețile unor
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
și din celelalte romane ale lui Dan Stanca. Dar, repet, critica României postdecembriste este o constantă a prozei românești din ultimul deceniu, în ansamblul ei. Nu în aceasta constau miza, noutatea și forța de șoc a romanului Morminte străvezii. Adevărații protagoniști sunt Horia Cantacuzino și Ecaterina Smeianu, un mistic depresiv și o schizofrenică. Medicul Bălan cunoaște de la distanță povestea lor și i-o expune Ruxandrei într-o noapte, într-o vizită prelungită pe care i-o face ei și lui Cristian
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
finalul capitolului VI din Stăpânirea de sine: "La Vladia nu se face politică, la Vladia singurul lucru important este iubirea". Negustorul de vinuri Leonard Bâlbâie, reprezentantul unei firme străine în Vladia, personaj secundar care apare în Stăpânirea de sine, devine protagonist într-un adevărat roman de aventuri Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș (1990). Vladia, ca lume închisă, monotonă, hrănindu-se din propriul trecut, este termenul stabil al unei ecuații mai complicate, un fel de constantă a cărei valoare solicită
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
comuniste (aceasta devine parte integrantă a peisajului), ci pe viețile unor tineri ce speră să ajungă „Dincolo”. „Dincolo” Înseamnă penru ei, și pentru aproape Întreaga națiune, America, Țara tuturor posibilităților, ce atrage prin pseudostrălucirea de gheață și prin frumusețea Înșelătoare. Protagonistul cărții este Marius Albu, un român americanizat, devenit om de succes. Într-o zi primește vestea că trebuie să se reîntoarcă În Țara natală pentru a discuta afaceri cu oficialii statului. Acesta reprezintă Începutul sfârșitului.Reîntoarcerea În România reînvie amintiri
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
cel Înalt și Dl. Dunkelman? Din simplul motiv că Dumnezeu doar observă, pe când diavolul acționează.Scene la fel de spectaculoase Întâlnim pe tot parcursul cărții, Întâmplării din cele mai diverse și mai niciuna fericită... În cele din urmă, reîntoarcerea În România a protagonistului reprezintă acel flash În care Își revede Întreaga existență chiar Înainte de a muri. Protagonistul se naște În România pentru ca mai apoi s-o părăsească pentru ademenitoarea Americă, iar Într-un final să se reîntoarcă În Țara natală pentru a Încheia
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
acționează.Scene la fel de spectaculoase Întâlnim pe tot parcursul cărții, Întâmplării din cele mai diverse și mai niciuna fericită... În cele din urmă, reîntoarcerea În România a protagonistului reprezintă acel flash În care Își revede Întreaga existență chiar Înainte de a muri. Protagonistul se naște În România pentru ca mai apoi s-o părăsească pentru ademenitoarea Americă, iar Într-un final să se reîntoarcă În Țara natală pentru a Încheia ciclul vieții și a trece la un nivel superior. Astfel, România devine ultima destinație
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
Franz și François de FRANÇOIS WEYERGANS Angajat În procesul de scriere a unei cărți des-pre tatăl său, protagonistul se folosește de intrumentele literare pentru a explora diferitele ipostaze ale figurii paterne. Se prefigurează astfel o dimensiune fragmentată a subconștientului, ședințele de psihanaliză relatate În roman determinând parcursul de elucidare a paradoxurilor individuale. Alternanța trecutprezent configurează pe parcursul operei două
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
Într-un proces continuu de metamorfoză. Imaginea paternă se constituie prin nuanțele unor perspective multiple și este proiectată atât direct cât și aluziv prin rememorarea a trei etape: copilăria, adolescența și viața de adult a fiului. Momentul ce anticipează dorința protagonistului de a-i dedica tatălui un roman survine În urma morții acestuia și declanșează un instinct al defulării acompaniat de dorința Împacării cu sine prin reconcilierea post-mortem. Sunt conturate astfel două nuclee interdependente În contextul romanului: rememorarea (psihanaliza) și actul scrierii
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
În urma morții acestuia și declanșează un instinct al defulării acompaniat de dorința Împacării cu sine prin reconcilierea post-mortem. Sunt conturate astfel două nuclee interdependente În contextul romanului: rememorarea (psihanaliza) și actul scrierii. Încercând să imprime o ordine În șirul amintirilor, protagonistul proiectează evoluția propriei raportări la o ipostază paternă dominantă, „de la nașterea fiului până la moartea tatălui”: „Lui François i se părea de-a dreptul idiot să se enerveze Împotriva tatălui său după atâta timp. Dar nu se putea stăpâni. Nu Îi
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
descriptivă transpare caracterul intim al relatării. Această idee a ipostazelor tangente este subliniată și de titlul romanului, reliefând nucleul comun al celor două nume prin Înșiruirea celor patru litere: F-r-a-n. Relatarea relației tatăfiu În romanul lui François Weyergans surprinde evoluția protagonistului de la copil la adult afltată sub semnul dual al supunerii și al Împotrivirii. Principiile și valorile insuflate printr-o educație apăsătoare sunt percepute ca un stigmat și dictează parcursul ulterior al fiului. Acesta se află Într-o luptă perpetuă atât
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
Capri pentru a petrece câteva nopți cu pianista de care știu că o auzise pe mama vorbind, și că mă pregăteam să fac același lucru cu o studentă de la Roma?” Crescut În valorile stricte ale unei familii de catolici devotați, protagonistul remarcă În urma unor introspecții succesive că maniera de a se raporta la feminitate se află În strânsă legătură cu normele insuflate de figura paternă. Principiilor caste li se opune o varietate de experiențe sexuale al căror rezultat este la rândul
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
știi să desenezi, să cânți sau să scrii este “o boală sufletească” și, progresiv, atenția i se orientează către alte preocupări. Nevoia violentă a unor certitudini și dorința de cunoaștere absolută precipită ajungerea la credință, așa cum relevă episodul În care protagonistul trăiește o experiență similară morții, În care vede chipul lui Hristos. Finalul cărții se concentrează pe sensul dragostei ca singurul termen care ar putea traduce cuvântul “veșnicie”, despre care se vorbește În incipit, dar care apare aici mai mult ca
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
lor. Niciodată Întru totul exprimate, niciodată duse până la capăt, ci conținând umbre, goluri, falii ce trebuie deslușite și depășite, ele sunt invariabil purtate În lume cu glas șoptit din dorința de a ispiti timpul să aibă mai multă Îngăduință față de protagoniștii lor. Poveștile se nasc din dorința de a face din Învinși nu Învingători (căci istoria nu poate fi nici schimbată, nici Îmblânzită), ci supraviețuitori. Filosofia celor permanent prigoniți, a celor pentru care a rămâne În viață este suprema victorie asupra
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
lor. Niciodată Întru totul exprimate, niciodată duse până la capăt, ci conținând umbre, goluri, falii ce trebuie deslușite și depășite, ele sunt invariabil purtate În lume cu glas șoptit din dorința de a ispiti timpul să aibă mai multă Îngăduință față de protagoniștii lor. Poveștile se nasc din dorința de a face din Învinși nu Învingători (căci istoria nu poate fi nici schimbată, nici Îmblânzită), ci supraviețuitori. Filosofia celor permanent prigoniți, a celor pentru care a rămâne În viață este suprema victorie asupra
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
răposatului de ANDREI KURKOV În atmosfera Kievului postsovietic, romanul lui Kurkov Încearcă să „alerge” prin viața unui personaj care redescoperă viața În urma unei tentative de sinucidere eșuate. Inspirat parcă dintr-un scenariu de film, autorul conferă o anumită complexitate psihologică protagonistului influențat profund de acest decor gri al spațiului capitalei ucrainene, În care Tolia regăsește o deteriorare accentuată a societății influențate de modele vestice, de așa-zisul sentiment de libertate și de continua vânătoare după bani. Romanul lui Kurkov, Prieten drag
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]