6,728 matches
-
adevărul. Oh, murmură Sidonia, dacă o fi să vină ziua aia, Carmina cel puțin n-o să pice de la mari înălțimi, ea este mult mai echilibrată decât am fost eu cândva, cred că a avut puterea să treacă dincolo de învelișul ei protector și nu și-a făurit prea mari iluzii. Aproape îi părea rău că-i oferă fetei un fruct înșelător. În ziua în care urma să-și viziteze părinții împreună cu Ovidiu și Sidonia, imediat după ce se machie, Carmina se îndreptă direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era o cantitate neglijabilă, el nu conta în ecuație, cu el nu trebuia să împartă nimic, desigur, nici acea viitoare, presupusă condiție a ei de a fi liberă! Acum executa atentă ultimele pasiențe, se complăcea în rolul de zână bună, protectoare, avea impresia că de va dărui mult celor doi tineri, înzecit își va primi înapoi partea, exista acel nebulos al speranțelor și ea bănuia că avea dreptul la ele, ea care nu se pierdea în ficțiuni decât dacă îi aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din tranșee? El, Sebastian Gavril Gheretă, agent de legătură În aplicațiile militare de la Lipova și Cincu? Durerea din spate era acum Însă mai puternică decât de obicei. Poate va căuta În cele din urmă un loc mai călduț. Ceața Învăluia protectoare mica sa lașitate. Învingându-și durerea, hotărî să facă ultimii metri În pas de paradă. Ducea o veste mare! Dacă Estul s-a dus, după cum reiese din socotelile lui Precup, ni s-ar putea da un alt punct cardinal. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Doar ca să-l vadă pe el cu laurii pe cap? Sănătatea Înainte de toate! Dacă ești sănătos, treci peste orice. Și peste sănătate, vorba tutungiului. Răsufla ușurat abia când auzea duduitul ca de moară al Skodei. Părăsea orașul precum animalul hățișul protector. Speriat și nesigur, la Început, gata să se retragă sau să se ascundă la cel mai mic zgomot, doar precaut, puțin mai târziu, pentru a sfârși Într-o previzibilă, dar nu mai puțin dorită, pentru că prea mult reprimată, uitare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura protectoare a shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o visa: Cu o fire ca a ta rămâi nemăritată. Își trecu degetele prin păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înfloriseră a doua oară. Câțiva copii cățărați pe gardul cu grilaj acoperit de iederă, mestecau Îndelung florile dulci-amărui și le scuipau apoi nepăsători pe trotuar În calea celor ce se Încumetau să Înfrunte căldura neobișnuită a amiezii, ieșind de sub umbra protectoare a părculețului din Piața Carolina. Fostă “Regele Ferdinand”, fostă “23 August”, actuala Piață a “Reconcilierii Naționale” era locul de Întâlnire al pensionarilor, șahiștilor și al câtorva prostituate care veneau să se odihnească lângă o cafea cu frișcă și câteva grisine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sediul central ? o Întrebau cei apropiați. Art-Design are un imobil super, lângă BRD. Occident, nu alta! Totul pe computere. Aia grafică! Ea tăcea. La Început pentru că nu avea nici un răspuns. Nici măcar de circumstanță. Apoi tăcerea ei a devenit un scut protector pentru răspunsul pe care Îl găsise și pe care nu voia să Îl facă public: avea oroare de ecranul ordinatorului. Jocul cu mausul i se părea obscen, iar liniile, chiar pure și deseori interesante care țâșneau pe ecran i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pure și deseori interesante care țâșneau pe ecran i se păreau a fi jeturi de spermă cu care i se orna suprafața plată a pântecelui ei catifelat și plat. O maculare, deghizată, perpetuă, o Îndepărtare nemiloasă de căldura fertilă și protectoare a trupului ei, care se Încredința discret sau năvalnic doar mâinii sale uscate, fierbinți, când tandră, când poruncitoare, dar care nu o umilea niciodată. Toată claviatura și toate căsuțele cu tot limbajul lor cu tot, nu aveau nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dimineață. Privirea Îi fu atrasă de un cuplu insolit prin anacronismul vestimentar. Hainele lor aveau patina lucrurilor scăpate ca prin minune după război, când nimic nu e demodat și nimic nu prisosește. În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele, o armură moale, uzată, dar Încă elegantă. Și oricum purtătoare de puteri miraculoase. De aceea poate și grația mișcărilor lor, deloc grăbite, contrastând vădit cu precipitarea celor din jur. Grație și siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mult, că abia Îl mai recunoșteai. Doar balcoanele blocului au rămas aceleași: pline de tot felul de obiecte, mai mult sau mai puțin folositoare. Pe laturile mici ale balcoanelor, cei prudenți Își făcuseră dulapuri din melacart pe post de scut protector Împotriva curiozității vecinilor, și de anexe ale cămărilor care altfel ar fi explodat de borcane cu zacuscă, lădițe cu cartofi, ceapă și mere. Iarna, blocul Împrăștia În jur un miros plăcut de afumătoare sau depozit de mezeluri, amestecat, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vreme. Am o veche însemnare scrisă de mine înainte să devin așa de vag, în care spun că unele dintre cele mai minunate și mai complicate povești, precum O mie și una de nopți, sunt niște foarte vechi puzzle-uri protectoare sau chiar rețele de idei cu ajutorul cărora anticii pescuiau și prindeau peștii conceptuali mai mici. Nu știu dacă e adevărat sau nu. Ridică un mic zid din cărți în jurul tău. Însemnările mele spun că înălțimea ideală e de trei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gol acum. Totul e curat. Totul e spălat, măturat, șters de praf, aspirat și pus la locul lui. Oase albite. Toate lucrurile de valoare le-am pus în lăzi, în camera încuiată. Toate lucrurile periculoase le-am îngropat în corespondență protectoare. Am coborât jaluzelele în bucătărie, am tras draperiile în living. M-am așezat câteva minute pe sofa și m-am gândit la ce va spune Randle când nu voi apărea vineri, ce va crede când își va da seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
posibil să nu aibă legătură cu doctorul Fidorous sau cu Primul Eric Sanderson, dar întâmplătoarea ei descoperire m-a încurajat puțin. Cum nu e vorba, strict vorbind, de un obiect „găsit“, l-am împachetat în plastic transparent împreună cu două piese protectoare de corespondență și l-am depozitat separat, în buzunarul de sus al rucsacului meu. 10 Epave din larg și de pe uscat Ploaia căzu atât de tare că avu o greutate reală, lovindu-mă peste cap și umeri cât ai clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin pai, uitându-se țintă la mine. — Să spunem în felul următor, Număru’ Unu, i-am zis aparatului. Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire. Să știi că-i al meu, zise Clio, trăgând cu un gest protector aparatul spre ea. — O, mda, am spus. Știu. Știu. Absolut. Am luat o gură mare de cafea cu gheață și i-am aruncat aparatului o privire plină de subînțeles. — Termină, sări ea, acoperind lentila. Dincolo de magazinele, cafenelele și barurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înfășurat în pânză și pus la păstrare ca o adevărată relicvă. De ce? Poate că răspunsul se afla tot în cutie. Gros, greu și solid, am știut că al doilea obiect era o carte încă dinainte să-l desfac din stratul protector de pânză. Nu eram însă pregătit pentru genul de carte pe care am găsit-o. Enciclopedia peștilor insoliți de Dr. Victor Helstrom. Cartea părea veche de șaizeci, poate optzeci de ani. Un volum cartonat cu o supracopertă șifonată, ruptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ultima. Culți și desculți "! neam bun și blînd, de trădători, cuminte neam, frumoasă cruce, pe Fiii lui Dumnezeiești neamul cu drag pe cruce-i duce!" Cezar Ivănescu, Sutra XI marți, 21 august, 2001 Iordan s-a interpus ca un ecran protector, cînd mă gîndesc că "iepoca" pe care am trăit-o (Iordan a și murit-o) n-a năvălit peste mine. Gura propagandei n-a făcut din mine o cîrpă. Cîrpa roșie care "pavoaza", în timpul ședințelor, masa prezidiului. M-a ferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iertare-uitare. Punct și de la capăt, dar pentru unii. O să-ți demonstrez cu zeci de exemple, altădată, cum am fost induși în eroare. Cîte forme de manipulare s-au folosit. Cîte tricsuri, cîte trișerii. După '89, s-a preferat învăluirea, vălul protector al ambiguității. Nu-ți convine realitatea, istoria, o denaturezi cum îți place. Ce ne-o fi găsit (are dreptate încășiîncășiîncă Paul Goma) să iertăm-uităm, c-așa scrie-n legile omenești? E mai simplu să exiști dincolo de bine și dincoace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
litera primă a cuvîntului licențios? Nimeni! Ecranul TV, unde se pronunță orice, cu toată gura, vă transformă în voaiori. Cultivă voyeuristica. Inocența copilăriei? Poveste! O știu pe Ioana Holda și cariera ei murdar-pragmatică. Intră în viața studentelor ca profa cumsecade, protectoare, mămoasă. Le încîntă cu complimente, că-s frumoase și deștepte, într-o risipă de ahuri. Le introduce în tainele seducției. Fetele capătă încredere, unele o și iubesc. Fac orice pentru ea, îi spală și lenjeria, mare cît o husă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nou. Poartă un tutu rozaliu și pantofi de balet. La spate i se zbat și zornăie din când în când, ca niște scuturi, o pereche de aripi cu schelet metalic, anemice și prăfuite. Face o reverență largă...) Eu sunt îngerașul protector al Pulcheriei de când era mititică. Nici nu pot să-mi imaginez cum m-au găsit după atâta vreme, dar m-au chemat aici în fața d-voastră ca să vă fac să înțelegeți sensul acestei iubiri inexplicabile, imposibile și irevocabile a Pulcheriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vă fac să înțelegeți sensul acestei iubiri inexplicabile, imposibile și irevocabile a Pulcheriei pentru Maurizio. Pulcheria nu ieșea din cuvântul bunicii ei, ce era la fel de voluntară și puternică ca și mama ei, și se ruga în fiecare seară îngerului său protector după indicațiile bunicii, urmând să-și pună de fiecare dată o dorință spre a fi împlinită. Ea își împreuna mâinile ei micuțe în dreptul frunții îngropate într-un breton drept și stupid și intona aceleași versuri în fiecare seară înainte de culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Maurizio într-un club de gimnastică, în timpul pauzei de prânz. Statura lui puternică și atletică și, mai ales, felul lui atent și prevenitor cu care i se adresa au convins-o în scurt timp să proiecteze în el pe fratele protector și să compenseze tot prin el apropierea și lipsa de afecțiune a mamei. Pentru că Maurizio a îndrăgit-o pe loc pe Pulcheria, din prima zi când a văzut-o evoluând grațios la bârnă. Și ar fi făcut pentru ea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Până și căpeteniile cele mai de seamă ale tribului Makonde urmăreau conferința de la televizorul hanului din proximitatea rezervației. Ele erau singurele neutre și priveau zeul-maimuță cu calm și detașare, continuau să-l onoreze, deși își încetase de multă vreme serviciile protectoare către tribul lor. Deci, nimic rău sau inoportun nu era de așteptat din partea maimuțoiului oțios. Ori de câte ori se aducea vorba de părinții ei, M.M. se mulțumea să ridice un deget în sus arătând spre înaltul cerului. Nu s-a putut afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oficiile de traducător. Este uimitor cum numai în câteva luni de zile s-a perfectat această mașină de vindecat, ea manipula pe puțin de la douăzeci până la treizeci de bolnavi pe zi, fiecare suferind, însoțit de câte un guru amabil și protector. De multe ori răspunsurile lui Jorge se transformau în adevărate ghicitori demne de cruzimea și ingeniozitatea sfinxului, în fața cărora bolnavul, intimidat sau înspăimântat, renunța la dialog și se mulțumea să atingă cu mâna poala robei lui Jorge, colorată viu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
generoși, avea sentimentul că era acolo dintotdeauna, că-și descoperise cuibul ei din eternitate. Apoi s-a gândit imediat la somnul albatroșilor în zbor și ar fi vrut și ea să doarmă acolo, între umerii lui expandați ca niște aripi protectoare. Dacă trupurile lor, neîntâlnite încă, își luau deja rămas-bun, de mâine sufletele lor vor relua călătoriile imaginare sau adevărate pe mare și nu aveau nevoie să-și spună "adios". Și asta pentru că toate drumurile mării se întâlnesc prin colțurile sufletelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe spate o carapace uriașă de gheață, ca o transpirație rece. Dormeam adesea sub dună, cu trupul bunicii în spatele meu, făcându-mi "scăunel". Așa spunea ea, pe întuneric, în apropierea somnului, singurele momente tandre. Mă închidea ca într-o carapace protectoare, cu genunchii cuibăriți în golul picioarelor mele îndoite. Cum îmi făcea "scăunelul", adormeam instantaneu ca printr-o vrajă; poate și din cauza căldurii pe care o degaja în combinație cu duna sau pentru că Hypnos îi venea în ajutor, înduioșat de dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]