677 matches
-
în limba franceză în 1541 și în care reia ideile lutherane ale *sacerdoțiului universal, autorității exclusiv a Bibliei și a *justificării prin credință care postulează, după părerea lui, predestinarea. Începînd din 1534 și mai ales după 1540 și după răspîndirea protestantismului aproape numai sub forma calvinismului, măsurile represive se înmulțesc și sînt accentuate și mai mult prin urcarea pe tron al lui Henric al II-lea, în 1547. Către 1550, în ciuda acestei represiuni, aproape toate provinciile sînt atinse, mai ales Normandia
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un moment, o adevărată teroare. Stările generale reunite la Paris de Mayenne refuză, în aprilie 1593, soluția spaniolă, referindu-se la legea salică, dar mai ales dintr-o răbufnire naționalistă. Or, la 25 iulie 1593, Henric al IV-lea reneagă protestantismul și, la 27 februarie 1594, se încoronează la Chartres (Reims fiind în mîinile partizanilor Ligii). În continuare, și din cauza stării de oboseală, ceea ce nu putuse obține prin forța armelor devine posibil. Parisul îi deschide porțile la 22 martie 1594, iar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Dar, atunci cînd revolta/reforma se instituționalizează în cîmpul credinței, ea poate produce, alături de critici legitime și rectificări, mutații mai grave decît carențele pe care a vrut să le combată. Revoltat de administrarea autoritaristă și mercantilă a sacrului în catolicism, protestantismul a eliberat conștiința individului de ascendentul tradiției și al magisteriului, lăsînd credința personală ca singură punte peste distanța dintre uman și divin. Dar, în felul acesta, a condus la individualism, la anemierea gîndirii simbolice și, pînă la urmă, la o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cuvânt a calității de Recreator. Deabia meditând asupra insistenței cu care susține Nichifor Crainic acest lucru, miam lămurit de ce în lumea protestantă și prin influențe teologice și la noi Biserica nu rezultă ca o consecință necesară din Iisus Hristos: pentru că protestantismul, dezinteresându-se total de ordinea creațiunii, consideră pe Iisus Hristos numai ca Mântuitor, ca pe unul ce n-are interes față de întreaga creațiune, cu ordinea, solidaritatea și varietatea ei esențială. (Uneori Iisus, deși acceptat ca Mântuitor, nu e socotit și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu. Acum. ce nevoie să insistăm asupra acestor lucruri, care nouă ortodocșilor ne par de sine înțelese? Orice lămurire a concepției noastre ne întărește poziția față de concepțiile contrare. Există chiar în sânul creștinismului idei și curente deosebite de ale noastre. Protestantismul privește sub alt aspect raportul dintre religie și cultură. Așa-zisul purism calvinist, bunăoară, cu tendințele lui de simplificare, a redus în cea mai mare parte arta din funcția ei religioasă consacrată. Pentru protestantism, care nu recunoaște vizibilitatea Bisericii, ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și curente deosebite de ale noastre. Protestantismul privește sub alt aspect raportul dintre religie și cultură. Așa-zisul purism calvinist, bunăoară, cu tendințele lui de simplificare, a redus în cea mai mare parte arta din funcția ei religioasă consacrată. Pentru protestantism, care nu recunoaște vizibilitatea Bisericii, ca așezământ în istorie, care coordonează sub acoperământul lui și călăuzește activitățile omenești în sensul finalității supranaturale, raportul acesta e considerat în mod foarte evaziv și șovăielnic. El nu are, cum avem noi, îndreptarul acestei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bizantină lipsește sculptura de proporții monumentale, pe când ea prosperă în Egipt, în Elada și în romano-catolicism. Și să observă mai departe că din cultura arabo-mahomedană lipsesc atât sculptura cât și pictura, precum amândouă aceste forme lipsesc din mozaism și din protestantism. Aceste exemple ne învață că există diferențe de stil și de preferințe în formele culturale nu numai de la religie la religie, dar chiar de la confesiune la confesiune. Diferențele acestea vizibile în stil și în preferințe se reduc în termenul lor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
azi minunate jucării sacre din lemn cioplit. Restricția și nu excluderea în ce privește sculptura se observă și în ce privește muzica socotită în funcția ei cultică. E ocrotită muzica vocală și nu sunt admise instrumentele muzicale, cum sunt admise în catolicism și în protestantism. Din punct de vedere al purității sentimentului religios, restricția e întemeiată. Pentru ortodoxie, muzica e vorbire cântată. Textul liturgic e o convorbire cu Dumnezeu și sensul cuvintelor se potențează și se dilată prin patosul melodic al glasului omenesc. E adevărat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cuvânt cu cuvânt dictatul Duhului Sfânt, ldeea acestei copii pasive, observă Lusscau, e protestantă. Într-adevăr, ea concordă cu concepția despre natura iremediabil distrusă de păcat și devenită incapabilă să adauge vreun efort propriu la opera mântuitoare a harului dumnezeiesc. Protestantismul a pierdut noțiunea teandrică a colaborării lui Dumnezeu cu omul. În plus, dacă admitem copierea pasivă, atunci cum se poate explica diferența de stil de la un autor la altul? în sfârșit, colaborarea teandrică nu trebuie înțeleasă nici în sensul ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cele pozitive, personajele sale sunt stilizate după modul misticii bizantine și prin aceasta, Dostoievski e în istoria culturii moderne reprezentantul cel mai de seamă al geniului ortodox. Ortodox nu, numai prin atitudinea sa de o neîndurată intransigență față de catolicism, de protestantism și de ateism, dar prin stilul și sensul integral al concepției sale despre om și lume. Dumnezeu e iubirea, iar rodul acestei iubiri e cosmosul paradisiac. A face parte integrantă din acest cosmos înseamnă a iubi după modul dumnezeiesc. Căci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a trecerii de la o confesiune la alta sau a chestiunii convertirilor; după 1942 această biserică a încercat să închidă toate ușile acțiunii de creștinare a evreilor. Sâmbătașii - cu ale căror convingeri teologice unitarienii erau deseori identificați - reprezentau ramura extremă a protestantismului antitrinitar. Aceștia, pe baza directivelor primite și a Bibliei traduse de Péchi Simon, excelentul ebraist, cancelar al voievodului-principe transilvan Bethelen Gábor, recunoșteau reîntoarcerea totală la învățăturile Vechiului Testament: îi rupseseră toate legăturile cu comunitățile creștine, respectau sărbătoarea de sâmbătă, urmau
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
catolică urcă pe tron Elisabeta I, regina cu cel mai curat sânge englez de la cucerirea Angliei de către Normanzi. Ea reintroduce actul de supunere a bisericii față de rege, act prin care biserica iese de sub autoritatea papei și care marchează reîntoarcerea la protestantism. Reîntoarcerea aceasta s-a făcut fără prea mare vărsare de sânge, deoarece populația și clerul englez erau de partea reginei. În 1563 a fost votat de către parlament statutul bisericii. Cele treizeci și nouă de articole constituie piatra de temelie a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lui Luther, Calvin, Zwigli. Același lucru se întâmplă și în lucrarea lui Hermant Curato di Malot 18, lucrare scrisă cam în aceeași perioadă, care realizează o descriere a ereziilor ordonându-le alfabetic. Acest concept este unul relativ recent, iar acceptarea protestantismului ca formă a creștinismului separată de catolicism s-a realizat foarte târziu. Putem sintetiza folosind cuvintele lui Keith Randell: "Reforma este un concept inventat de istorici și utilizat pentru a descrie o succesiune de evenimente datorită cărora mulți locuitori ai
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
biserică cu doctrină catolică separată de Papă. Dar reforma în spațiul englez continuă și după moartea lui Henric, sub domnia regelui Eduard al VI-lea și a reginei Elisabeta I. Dar chiar dacă o parte a doctrinelor au fost preluate din cadrul protestantismului de pe continent, Biserica Anglicană rămâne cu o doctrină proprie, undeva între radicalitatea luterană și cea catolică. Întotdeauna s-a avut grijă ca radicalismul religios să nu fie dezvoltat în spațiul englez, astfel că orice grupări religioase radicale au fost respinse
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
căpătat la un moment dat conotații dramatice arzându-se statuile și icoanele din biserici, fiind considerate idoli. Cuvântul idol recapătă o conotație negativă adânc implantată în conștiința englezilor din perioada secolelor XVI-XVII. Fie că e vorba de catolicism sau de protestantism nicio religie nu acceptă în mod oficial idolii. Mai mult, trecerea de la catolicism la anglicanism poate fi considerată pentru Bacon un model prin cenzura realizată de această formă de protestantism. Folosind termenul idol, Bacon surprinde două aspecte: idol ca obiect
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
secolelor XVI-XVII. Fie că e vorba de catolicism sau de protestantism nicio religie nu acceptă în mod oficial idolii. Mai mult, trecerea de la catolicism la anglicanism poate fi considerată pentru Bacon un model prin cenzura realizată de această formă de protestantism. Folosind termenul idol, Bacon surprinde două aspecte: idol ca obiect de cult (deoarece ideile vechilor filosofi erau atât de respectate încât deveniseră obiecte de cult), dar și idol ca fantasmă, nălucă. El dorește să cenzureze știința, și să scoată din
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
atins nimeni până la gestul grav al Patriarhului Miron și de aceea conchide destul de categoric: "să fim, deci, lămuriți: nu ne-am adus cap al Bisericii de peste munți, pentru a încălzi în Palatul Patriarhal cezaro-papismul autorității personale, cu înlăturarea Sinodului și protestantismul faptelor bune, cu înlăturarea cultului. Răspicat!"13. Textul lui Nae Ionescu referitor la semnificația pastoralei patriarhale nu a rămas fără ecou, fiind atacat de ziarul "Universul", care îi face filosofului român un adevărat proces de intenție, acuzându-l că ar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ale episcopatului, încercând să instaureze un fel de autoritate personală în Biserica sinodală românească; 2. Patriarhul Miron optează pentru elementele de asistență în defavoarea celor cultuale în viața religioasă românească. Ergo, Nae Ionescu a caracterizat aceste opțiuni drept expresii fundamentale ale protestantismului. În schimb, la aceste argumente naeionesciene, preopinentul de la "Universul" oferă trei puncte de vedere discutabile: 1. prin statutul de organizare al Bisericii Ortodoxe Române se stabilesc anumite cazuri în care se relevă dependența episcopului de mitropolit. În virtutea acestui principiu, Patriarhul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de dispoziție asupra Bisericii Ortodoxe Române ating dogma sobornicității Ecclesiei românești. Cât privește ultimul punct de vedere, acesta este contrazis de sentimentul bunului simț al creștinilor ortodocși. Este de domeniul evidenței că preeminența faptelor bune asupra elementului cultual este specifică protestantismului, adevăr elementar, reperabil în orice manual de simbolică. Prin urmare, catalogarea de către Nae Ionescu a spiritului cezaro-papist și protestant în care a fost scrisă pastorala patriarhală nu ține de domeniul sofismului, ci de cel al realității efective 14. Manifestările cezaro-papiste
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fost soluționată în aceeași manieră politică, precum și mult discutata și disputata problemă a concordatului. În viziunea perfect justificată a lui Nae Ionescu, dacă statul român din perioada interbelică ar fi avut nevoie de religie, ar fi trebuit să adopte formula protestantismului, "ca fiind tot așa de fundamental lipsită de spiritualitate ca și statul modern". Exista la nivelul unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române o mentalitate păguboasă, "o convingere întunecată și irațională" conform căreia doar comunitatea religioasă ortodoxă avea dreptul la protecția
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
istorie intelectuală autentică, lipsită de orice ideologizare sau de un fond resentimentar contraproductiv nu va putea ocoli un asemenea subiect major al spațiului cultural românesc. Abordarea interconfesională Problema interconfesională, mai ales cea a relației dintre Ortodoxie și Romano-Catolicism, Greco-Catolicism și Protestantism, constituie o temă predilectă a dezbaterii intelectuale interbelice, cu atât mai mult cu cât o parte semnificativă a elitei era efectiv interesată de valorizarea tradiției religioase răsăritene, ca parte esențială a tradiției religioase europene. Simion Mehedinți, reputatul profesor și membru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
oglindirii în ochii străinilor a viziunii religioase a poporului român. Autorul pleacă de la presupoziția corectă a existenței în spațiul românesc a celor două ramuri esențiale ale creștinismului: Ortodoxia și Catolicismul la care se adaugă luteranismul, deși am prefera termenul de protestantism care acoperă o realitate religioasă mult mai cuprinzătoare. Trecem peste faptul că nu împărtășim poziția lui Simion Mehedinți de a considera luteranismul (protestantismul) ca ramură a creștinismului european pentru simplul argument că acesta nu admite Predania, Tradiția Bisericii Creștine, unicul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ramuri esențiale ale creștinismului: Ortodoxia și Catolicismul la care se adaugă luteranismul, deși am prefera termenul de protestantism care acoperă o realitate religioasă mult mai cuprinzătoare. Trecem peste faptul că nu împărtășim poziția lui Simion Mehedinți de a considera luteranismul (protestantismul) ca ramură a creștinismului european pentru simplul argument că acesta nu admite Predania, Tradiția Bisericii Creștine, unicul îndreptar de funcționare a doctrinei creștine, aceasta pentru a nu mai aminti de contradicția flagrantă a principiului sola Scriptura în detrimentul hermeneuticii patristice. Nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aceasta ca o ilustrare a teoriei augustiniene a lui Civitas Dei. De fapt, Civitas terrena constituie modelul întrupării acelei Civitas Dei în plan uman, a realizării Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Un alt tip de reacție împotriva idealismului creștin este protestantismul, considerat pe bună dreptate, de Simion Mehedinți "un alt compromis cu doctrina lui Iisus". Plecând de la principiul libertății (influență veche protestantă), protestantul afirmă o autonomie împinsă uneori până aproape de anarhie. În locul imperialismului papal, cu centrul la Roma, el este individualist
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
el este individualist și particularist. Posesorul legitim al Bibliei se poate considera pe sine ca unitate de măsură a întregului creștinism, după ideile partizanilor Reformei. Antiteza e una evidentă: pe când catolicismul e politic, în sensul cel mai larg al cuvântului, protestantismul este a-politic și pune libertatea de conștiință a individului mai presus de orice interes al comunității, ergo și al statului. Rezultatul a fost apariția sectarismului 2. Întoarcerea la origine pe care o promovează protestantismul este o operație imposibilă, întrucât
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]