678 matches
-
tradițională și modernă), pe când, după 1970, a apărut și o a treia, ceea ce atestă temeinicia concluziilor sale. El găsește că rădăcinile tradiționalismului contemporan sunt din Europa medievală catolică (în legătură cu Europa creștin-ortodoxă, el tace, neavând cunoștințe). Acesteia i s-a opus protestantismul (teză preluată, tacit, de la Max Weber), care a pus temeliile modernismului, secularizat odată cu iluminismul. Tradiționalismul recent s-a dezvoltat ca reacție rurală și nativistă, din el cristalizându-se, în secolul al XIX-lea, fundamentalismul, ca rezistență la modernizare. În Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
iar prin acesta Occidentul creștin și Europa creștin ortodoxă. Răspunsul nu poate fi decât unul: creștinismul este o religie transmodernă, prin excelență. Capitolul dedicat teologiei Părintelui Stăniloae o dovedește cu prisosință, în ceea ce privește ortodoxia. Mai rămâne să descoperim în ce măsură romano-catolicismul și protestantismul răspund exigențelor transmodernismului. Un prim semn l-am găsit deja, subliniind interesul teologiei occidentale pentru teologia Părintelui Stăniloae și pentru cea răsăriteană, în genere. Iar întreaga mișcare ecumenică de reapropiere a celor două biserici surori despărțite de Marea Schismă arată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
locuințe nou construite să ascundă clădirea unei biserici. Este vorba de biserica cu hramul sfântul Mina făcătorul de minuni a cărei istorie trebuie să o începem prin a vorbi despre existența la o vreme în Iași a unor credincioși aparținând protestantismului. N.A. Bogdan ne informează în, lucrarea despre care am mai vorbit, că protestanții au început a se a șeza în Moldova încă de pe vremea domniei lui Eraclide Despot-Vodă, care favoriză chiar năzuințele acestora de a face propagandă printre băștinașii Țării
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
repubblicanesimo dell'eta modernă, Marsilio, Veneția, 1983), operă a fost scrisă cu scopul de a verifica validitatea faimoasei teze a lui H.R. Trevor-Roper, avansată în anul 1961 contra lui Max Weber și R.H. Tawney. După Trevor-Roper, o legătură cauzala între protestantism și capitalism în Europa nu a existat niciodată în epoca modernă timpurie, a existat în schimb o legatura densă de interese care conexează sentimentele erasmiene, capitalismul și republicanismul. Cf. H.R. Trevor-Roper, "Religion, the Reformation and social change", în Idem, Religion
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
dezvoltă că o miscare extatic-vizionară, "o incarnare perfectă a ceea ce în epoca se numește "entuziasm"" (1986, p. 216). Conceptul este crucial la Blake. În afara sectelor deja amintite, un rol important în aglutinarea concepțiilor religioase blakeene îl joacă ramură antinomica a protestantismului. E.P. Thompson încearcă să demonstreze o posibilă legătură între Blake și sectă muggletoniană, fundata de William Reeves, care rezistă până în a doua jumătate a secolului al XVIII-ea. Una dintre credințele sectei este că râul se răspândește în lume în urma unui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
importante în epoca modernă. Importanța pe care o au în politica internațională conducerea charismatică și răspunsul la ea, manifestat prin atracția exercitată asupra celor guvernați, este revelată într-o scrisoare pe care John Durie, prezbiterian scoțian și militant pentru unitatea protestantismului, i-a adresat-o ambasadorului britanic Thomas Roe, explicând declinul puterii lui Gustav Adolph al Suediei, care lupta atunci pentru cauza Reformei în Germania: Sporirea autorității sale este baza loialității pe care o trezește; iar dragostea este sursa autorității sale
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Max Weber <footnote Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, Editura Humanitas, 1993. footnote>- făcute pentru societățile occidentale - pun pe prim-plan rolul esențial al credințelor religioase În geneza capitalismului, cum ar fi „legăturile dintre reprezentările religioase fundamentale ale protestantismului ascetic și perceptele vieții economice cotidiene”<footnote Ibidem, p. 158. footnote>, sau că „raționalizarea modului de viață În această lume, În perspectiva celei de dincolo era efectul concepției despre chemarea protestantismului ascetic”<footnote Ibidem, p. l58, Réne Guénon, Criza lumii
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
cum ar fi „legăturile dintre reprezentările religioase fundamentale ale protestantismului ascetic și perceptele vieții economice cotidiene”<footnote Ibidem, p. 158. footnote>, sau că „raționalizarea modului de viață În această lume, În perspectiva celei de dincolo era efectul concepției despre chemarea protestantismului ascetic”<footnote Ibidem, p. l58, Réne Guénon, Criza lumii moderne, Editura Humanitas, București, 1993, p. 118. footnote>, sau că „puritanismul a fost purtătorul ethosului unei activități burgheze raționale și al organizării raționale a muncii”. Determinarea evoluției capitalismului sub acțiunea viziunilor
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
sunt multiple și, dacă ar fi să rezumăm considerațiile lui Huntington, autor reprezentativ în acest domeniu, ele sunt asociate cu afirmarea multiculturalismului, cu ascensiunea diverselor grupuri etnice și culturale, a diverselor culturi și subculturi care au erodat nucleul dur al protestantismului inițial, chiar dominantele spirituale ale națiunii. Dar și cu o scădere a importanței normei morale, atât de importantă în filozofia protestantă. Capitalismul american a consacrat o serie de standarde morale fundamentale pentru funcționarea sistemului de ansamblu. Nota comună a acestor
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
încrederea. Actorii, individuali sau statali, trebuie să aibă încredere unul în altul. Acest angajament mutual nu este prevăzut într-un cod anume, dar el are valoare cutumei care a însoțit ascensiunea puterii americane în ultimele două secole. Este adevărat că protestantismul american pornea de la individ, de la libertatea și moralitatea sa, dar el se raporta întotdeauna la "o cauză mai înaltă decât interesul personal", care conferea înțeles, siguranță, respirație interesului personal și acțiunii individului. Problema câștigului material, atât în plan individual, cât
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
modernă sunt astfel vizibile. În creștinism Sfânta Treime și dubla natură, omenească și divină a lui Isus, se completează cu imaculata concepție și ridicarea la cer a trupului Sfintei Fecioare ca și infailibilitatea papală, acestea diferențiază elementele dogmatice ale ortodoxiei, protestantismului și bisericii romano-catolice. Sunniții și șiiții se separă printre altele și prin misticismul filosofului iranian al-Ghazali față de rationalismul filosofului spaniol Averroes și al celui persan Avicenna. Știința, filosofia și istoria au prezentat multe dintre devierile față de tradiție, numai gândindu-ne
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
după înțelegerea sa. Contribuții însemnate amintim la Sfântul Augustin pentru creștinătatea latină, la Sfântul Ioan al Damascului pentru ortodoxie, la Moses Maimonides în iudaismul medieval, la Sfântul Thomas d'Aquino în creștinătatea medievală, la Martin Luther și Jon Calvin pentru protestantism. Credința și rațiunea în reflectarea dogmelor și doctrinelor desemnează o adevărată tensiune între intuiția mistică și logică, între trăirea interioară și dialog, între îndatoriri și participare la ritualuri. Hindușii trec întâi de la inițierea gradului de student dependent de un guru
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și dorința de emancipare de sub Lege, considerând că diavolul îndeamnă la asemenea acțiuni. Ca și în vremea Apostolilor, și în veacurile care au urmat până azi, mulțimi de secte au răsărit în aria Bisericii creștine, și mai ales după apariția protestantismului (sec. al XVI-lea) au ajuns la ordinul miilor, ca într-un proces continuu de fărâmițare să numere astăzi 6000, răspândinte pretutindeni în lume. În România sunt numeroase secte neoprotestante, dintre care rețin atenția baptiștii, adventiștii, penticostalii, pocăiții, evangheliștii, și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
atins nimeni până la gestul grav al Patriarhului Miron și de aceea conchide destul de categoric: "să fim, deci, lămuriți: nu ne-am adus cap al Bisericii de peste munți, pentru a încălzi în Palatul Patriarhal cezaro-papismul autorității personale, cu înlăturarea Sinodului și protestantismul faptelor bune, cu înlăturarea cultului. Răspicat!"13. Textul lui Nae Ionescu referitor la semnificația pastoralei patriarhale nu a rămas fără ecou, fiind atacat de ziarul "Universul", care îi face filosofului român un adevărat proces de intenție, acuzându-l că ar
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ale episcopatului, încercând să instaureze un fel de autoritate personală în Biserica sinodală românească; 2. Patriarhul Miron optează pentru elementele de asistență în defavoarea celor cultuale în viața religioasă românească. Ergo, Nae Ionescu a caracterizat aceste opțiuni drept expresii fundamentale ale protestantismului. În schimb, la aceste argumente naeionesciene, preopinentul de la "Universul" oferă trei puncte de vedere discutabile: 1. prin statutul de organizare al Bisericii Ortodoxe Române se stabilesc anumite cazuri în care se relevă dependența episcopului de mitropolit. În virtutea acestui principiu, Patriarhul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de dispoziție asupra Bisericii Ortodoxe Române ating dogma sobornicității Ecclesiei românești. Cât privește ultimul punct de vedere, acesta este contrazis de sentimentul bunului simț al creștinilor ortodocși. Este de domeniul evidenței că preeminența faptelor bune asupra elementului cultual este specifică protestantismului, adevăr elementar, reperabil în orice manual de simbolică. Prin urmare, catalogarea de către Nae Ionescu a spiritului cezaro-papist și protestant în care a fost scrisă pastorala patriarhală nu ține de domeniul sofismului, ci de cel al realității efective 14. Manifestările cezaro-papiste
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fost soluționată în aceeași manieră politică, precum și mult discutata și disputata problemă a concordatului. În viziunea perfect justificată a lui Nae Ionescu, dacă statul român din perioada interbelică ar fi avut nevoie de religie, ar fi trebuit să adopte formula protestantismului, "ca fiind tot așa de fundamental lipsită de spiritualitate ca și statul modern". Exista la nivelul unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române o mentalitate păguboasă, "o convingere întunecată și irațională" conform căreia doar comunitatea religioasă ortodoxă avea dreptul la protecția
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
istorie intelectuală autentică, lipsită de orice ideologizare sau de un fond resentimentar contraproductiv nu va putea ocoli un asemenea subiect major al spațiului cultural românesc. Abordarea interconfesională Problema interconfesională, mai ales cea a relației dintre Ortodoxie și Romano-Catolicism, Greco-Catolicism și Protestantism, constituie o temă predilectă a dezbaterii intelectuale interbelice, cu atât mai mult cu cât o parte semnificativă a elitei era efectiv interesată de valorizarea tradiției religioase răsăritene, ca parte esențială a tradiției religioase europene. Simion Mehedinți, reputatul profesor și membru
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
oglindirii în ochii străinilor a viziunii religioase a poporului român. Autorul pleacă de la presupoziția corectă a existenței în spațiul românesc a celor două ramuri esențiale ale creștinismului: Ortodoxia și Catolicismul la care se adaugă luteranismul, deși am prefera termenul de protestantism care acoperă o realitate religioasă mult mai cuprinzătoare. Trecem peste faptul că nu împărtășim poziția lui Simion Mehedinți de a considera luteranismul (protestantismul) ca ramură a creștinismului european pentru simplul argument că acesta nu admite Predania, Tradiția Bisericii Creștine, unicul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ramuri esențiale ale creștinismului: Ortodoxia și Catolicismul la care se adaugă luteranismul, deși am prefera termenul de protestantism care acoperă o realitate religioasă mult mai cuprinzătoare. Trecem peste faptul că nu împărtășim poziția lui Simion Mehedinți de a considera luteranismul (protestantismul) ca ramură a creștinismului european pentru simplul argument că acesta nu admite Predania, Tradiția Bisericii Creștine, unicul îndreptar de funcționare a doctrinei creștine, aceasta pentru a nu mai aminti de contradicția flagrantă a principiului sola Scriptura în detrimentul hermeneuticii patristice. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
aceasta ca o ilustrare a teoriei augustiniene a lui Civitas Dei. De fapt, Civitas terrena constituie modelul întrupării acelei Civitas Dei în plan uman, a realizării Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Un alt tip de reacție împotriva idealismului creștin este protestantismul, considerat pe bună dreptate, de Simion Mehedinți "un alt compromis cu doctrina lui Iisus". Plecând de la principiul libertății (influență veche protestantă), protestantul afirmă o autonomie împinsă uneori până aproape de anarhie. În locul imperialismului papal, cu centrul la Roma, el este individualist
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
el este individualist și particularist. Posesorul legitim al Bibliei se poate considera pe sine ca unitate de măsură a întregului creștinism, după ideile partizanilor Reformei. Antiteza e una evidentă: pe când catolicismul e politic, în sensul cel mai larg al cuvântului, protestantismul este a-politic și pune libertatea de conștiință a individului mai presus de orice interes al comunității, ergo și al statului. Rezultatul a fost apariția sectarismului 2. Întoarcerea la origine pe care o promovează protestantismul este o operație imposibilă, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cel mai larg al cuvântului, protestantismul este a-politic și pune libertatea de conștiință a individului mai presus de orice interes al comunității, ergo și al statului. Rezultatul a fost apariția sectarismului 2. Întoarcerea la origine pe care o promovează protestantismul este o operație imposibilă, întrucât ea înseamnă pur și simplu eliminarea Predaniei, adică ignorarea caracterului viu și organic al învățăturii creștine. Protestantismul ignoră un fapt fundamental: învățătura lui Hristos nu mai este astăzi ceea ce este scris în Evanghelie, ci această
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
comunității, ergo și al statului. Rezultatul a fost apariția sectarismului 2. Întoarcerea la origine pe care o promovează protestantismul este o operație imposibilă, întrucât ea înseamnă pur și simplu eliminarea Predaniei, adică ignorarea caracterului viu și organic al învățăturii creștine. Protestantismul ignoră un fapt fundamental: învățătura lui Hristos nu mai este astăzi ceea ce este scris în Evanghelie, ci această Evanghelie așa cum este ea interpretată de Biserică, adică de Sfinții Părinți și de Sinoadele Ecumenice, cu alte cuvinte Evanghelia trăită firesc în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
din starea de har inițială"; "darurile duhovnicești primite prin har, deosebit de creație, i-au fost luate omului prin păcat". Se ajunge astfel la discuția despre natura umană care este bună în ea însăși - de unde diferența de rigoare dintre catolicism și protestantism - "în orice caz, natura e destul de bună spre a se putea constitui într-un om întreg, posedând în el însuși rațiunea secundară de a fi (secundară, dar suficientă, într-un anume sens, pentru ca omul să existe în el însuși) fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]