621 matches
-
cruci vechi de piatră și lemn valoroase. Biserica de lemn, ridicată în cimitirul vechi, a fost relativ datată din anul 1700, an preluat probabil din vechile șematisme ale Bisericii greco-catolice din Transilvania. În anul 1733 biserica din Boian era sediul protopopiatului greco-catolic pentru românii din 46 de sate de sub Meseș și de sub Rez. În biserică, la locul ei neclintită, se mai afla în anii interbelici icoana împărătească a lui Iisus, datată din anul 1737 și semnată de "„Ioanu Negre zugravul”". Preotul
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
fiind formată din nouă sate: Bădila, Bărbălătești, Borovinești, Cerbureni, Mustățeșli, Ruginoasa, Ungureni, Valea Iașului, Valea Uleiului. Situată în extremitatea estică a comunei Valea Iașului, pe drumul național DN 73C, ce leagă municipiile Curtea de Argeș - Câmpulung Muscel, Parohia Bărbălătești este componentă a Protopopiatului Curtea de Argeș din cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului. Biserica Sfântul Ioan Botezătorul a funcționat ca filială a Parohiei Valea Iașului până la 1 iulie 1997, când, cu binecuvântarea P.S. Calinic, Episcop de Argeș și Muscel, prin Decizia Sf. Episcopii nr. 1133/1997 devine
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
preotul Negoiță Constantin, se precizează că au fost inventariate bunurile existente în parohia Razoare, filia Peteritea. Dosarul conține și un scurt istoric al bisericii (text dactilografiat), pe care il reproducem integral în cele ce urmează, incepand cu antetul. Episcopia Clujului Protopopiatul Baia Mare Parohia Razoare, filia Peteritea Istoricul bisericii Inventare. În cele ce urmeaza reproducem și titlurile câtorva cărți de cult din “Lista de inventariere cuprinzând obiectele care au valoare istorică sau documentara”, la data de 1 ianuarie 1972: “Penticostar” (cirilice), din
Biserica de lemn din Peteritea () [Corola-website/Science/316038_a_317367]
-
Râmnic. Se mai consemnează: “Triod” (cirilice), din 1804 (Blaj), “Liturghier”, din 1814 (Sibiu), “Octoih Mare” - 1846 (Budapesta), “Molitvelnic” (cirilice) - 1849 (Sibiu), “Minee” pe 12 luni” - 1853-1854 (Șaguna Andrei), “Liturghier” - 1902 (Sibiu) și “Evanghelie” - 1907 (Sibiu). Bibliografie 1. Chindriș Cristian - Monografia Protopopiatului Lăpuș, Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj Napoca, Teza de licență, Cluj Napoca, 1995 2. Gabor Valer - Monografia comunei Vima Mică, București 2003 3. Giurescu C. Constantin, Giurescu C. Dinu - Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura Albatros 1975 4
Biserica de lemn din Peteritea () [Corola-website/Science/316038_a_317367]
-
prin care a nemulțumit autoritățile române a fost întocmirea, împreună cu János Molnár, pastor în Sebiș (județul Arad), a unui apel contra planului guvernului român de sistematizare și modernizare a satelor, apel votat la 6 septembrie 1988 în ședința preoților din Protopopiatul Reformat de Timișoara (atunci cu sediul la Arad). În apel se cerea ca statul să construiască biserici și case parohiale noi în locul celor prevăzute pentru demolare în planurile comuniste de sistematizare a mediului rural, iar comunitățile religioase să nu fie
László Tőkés () [Corola-website/Science/300120_a_301449]
-
atunci nu se mai știe nimic de ele. Doar o știre neconfirmată spune ca făptașii ar fi fost prinși la granița de vest, iar icoanele ar fi intrat in custodia Muzeului Țării Crișurilor din Oradea. Icoanele rămase au fost predate Protopopiatului Ortodox din Zalau și se găsesc acum in depozitele legale de patrimoniu imobil. Cărțile vechi de cult au stat o vreme în depozitul Protopopiatului, apoi au fost strămutate și ele la depozitul legal. Andreiu Petru este cel dintâi despre care
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
icoanele ar fi intrat in custodia Muzeului Țării Crișurilor din Oradea. Icoanele rămase au fost predate Protopopiatului Ortodox din Zalau și se găsesc acum in depozitele legale de patrimoniu imobil. Cărțile vechi de cult au stat o vreme în depozitul Protopopiatului, apoi au fost strămutate și ele la depozitul legal. Andreiu Petru este cel dintâi despre care avem știri. În 1737, locuitorii satului au revenit din locul de strămutare și s-au așezat pe vechea vatră. În același an, Andreiu Petru
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
Budai-Deleanu, cu care a fost pentru scurt timp coleg (în 1778). După finalizarea studiilor a fost numit, succesiv, capelan-castrens al Regimentului II Grăniceresc de la Năsăud (1778-1780), protopop al Năsăudului (1780-1796) și vicar foraneu de Rodna sau Năsăud (1786-1796), după ridicarea protopopiatului la rang de vicariat. În anul 1782 a participat la sinodul de la Blaj unde l-a susținut pentru funcția de episcop pe Ioan Bob (1782-1830). De perioada năsăudeană se leagă implicare sa totală în mișcarea pentru drepturi și emancipare politico-națională
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
fost un om foarte inteligent, cu concepții liberale, moderne și sociabil. Preotul Emil Vladislav și cantorul Turcu Petru Ponoran au slujit și condus parohia din Livadia cca. patru decenii, în secolul XX. Parohia Livadia, de rit greco-catolic,a aparținut de protopopiatul Hațeg și de episcopia Lugojului până în octombrie 1948, când regimul comunist prin decret a desfințat acest cult religios, parohiile și credincioșii fiind trecuți “ din oficiu” la ortodoxie. Preotul Emil Vladislav împreună cu cantorii Turcu Petru Ponoran si Ungur Ianăși, de comun
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
documente se amintește că Luncani era o biserică din lemn în anul 1794. Statistica parohiilor și preoților din eparhia Timișoara din 1776 consemnează parohie la Luncani cu 38 de case în care preot era Alexandru Popovici și care aparținea de protopopiatul Făget.În anul 1872 cu ajutorul lui Ioan Dumitrescu (a cumpărat locul) și cu cel al credincioșilor , s-a ridicat o nouă biserică din lemn , în Luncanii de Jos. Preot era Nicolae Lupulescu. Aici exista și un oficiu miner precum și administrația
Luncanii de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301375_a_302704]
-
construirea fabricii de zahăr de la Zrenjanin, locuitorii s-au orientat tot mai mult pentru cultivarea sfeclei de zahăr. Este cunoscut faptul că localitatea Sărcia s-a aflat în apropierea satului Șurijan, că au avut o parohie comună și au aparținut Protopopiatului Ciacova. Slujbele religioase s-au oficiat în limba slavonă de către preoții Simeon Adamovici și Nicodim Lansovici într-o casă închiriată. Prin anii 1760 Sărcia s-a aflat încă pe locul numit Șâbova din apropierea Șurianului. Mai târziu, prin decrtul Imperiului Habzburgic
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
ardelean, deoarece în urma aplicării lor, o mare parte a iobăgimii române urma să nu mai plătească daturi. Imediat după "Unire", credincioșii greco-catolici din Racovița au fost arondați Vicariatului greco-catolic al Făgărașului, situație care s-a menținut până în anul 1879. Ipoteticul protopopiat care a rezidat în sat a avut o viață mai îndelungată, din moment ce la lucrările sinodului din 24 noiembrie 1714 este menționat printre participanți și protopopul Ion din Racovița. De altfel și Inocențiu Micu-Klein în conscripția sa din 1733 consideră că
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
menționat printre participanți și protopopul Ion din Racovița. De altfel și Inocențiu Micu-Klein în conscripția sa din 1733 consideră că toți credincioșii localității erau greco-catolici, numărul acestora de 250 de familii putând să le dea dreptul de a avea un protopopiat. Însă, conform unei conscripții administrative din același an, menționează doar 189 familii, diferența de 61 de familii fiind din "partea iobăgită" a satului, care era de rit ortodox, fapt ce motivează existența și a celor trei preoți neuniți conscriși în
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
bisericii, după zugrăvirea ei, potrivit căreia: "în parohia Racovița, de mai bine de o sută de ani n-a mai descins niciun arhiereu." Cinci ani mai târziu, urmând noii împărțiri administrative a țării din 1877, parohia Racovița a fost arondată protopopiatului greco-catolic al Sibiului, pentru ca în 1890 să revină la protopopiatul Țichindealului Tot în acest an există mențiuni privind prezența din nou în sat a 10 credincioși de rit ortodox. În documentele parohiei apar in această perioadă mențiuni despre sigiliul său
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
mai bine de o sută de ani n-a mai descins niciun arhiereu." Cinci ani mai târziu, urmând noii împărțiri administrative a țării din 1877, parohia Racovița a fost arondată protopopiatului greco-catolic al Sibiului, pentru ca în 1890 să revină la protopopiatul Țichindealului Tot în acest an există mențiuni privind prezența din nou în sat a 10 credincioși de rit ortodox. În documentele parohiei apar in această perioadă mențiuni despre sigiliul său, care avea o formă oval-orizontală, având în câmpul sigilar chipul
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Oficiul parohial greco-catolic Racovița"". Începutul secolului al XX-lea a adus noi schimbări în arondarea parohiei. Prin ordinul nr. 9615/1912, Ordinariatul arhiepiscopesc greco-catolic de Alba Iulia și Făgăraș, în baza decretului din 17 decembrie 1912, o trece în subordonarea protopopiatului Arpașului de Jos, nou înființat, cu sediul în Racovița, în fruntea căruia a fost numit viceprotopopul Valeriu Florianu În cadrul acestui protopopiat care a ființat până în 1931, au fost cuprinse parohiile greco-catolice din Cârța, Drăguș, Feldioara, Noul Român, Olteț, Porumbacu de
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Ordinariatul arhiepiscopesc greco-catolic de Alba Iulia și Făgăraș, în baza decretului din 17 decembrie 1912, o trece în subordonarea protopopiatului Arpașului de Jos, nou înființat, cu sediul în Racovița, în fruntea căruia a fost numit viceprotopopul Valeriu Florianu În cadrul acestui protopopiat care a ființat până în 1931, au fost cuprinse parohiile greco-catolice din Cârța, Drăguș, Feldioara, Noul Român, Olteț, Porumbacu de Jos, Porumbacu de Sus, Rucăr, Sărata, Scoreiu, Ucea de Sus și Viștea de Jos. În anul 1930, tot acestui protopopiat i-
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
acestui protopopiat care a ființat până în 1931, au fost cuprinse parohiile greco-catolice din Cârța, Drăguș, Feldioara, Noul Român, Olteț, Porumbacu de Jos, Porumbacu de Sus, Rucăr, Sărata, Scoreiu, Ucea de Sus și Viștea de Jos. În anul 1930, tot acestui protopopiat i-au mai fost arondate parohiile din Colun și Găinari, care aparținuseră până atunci de protopopiatul Țichindealului precum și cele din Bradu și Sadu, aparținătoare de protopopiatul Sibiului. Dacă în anul 1846 parohia Racovița avea o singură filie, după anul 1900
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Noul Român, Olteț, Porumbacu de Jos, Porumbacu de Sus, Rucăr, Sărata, Scoreiu, Ucea de Sus și Viștea de Jos. În anul 1930, tot acestui protopopiat i-au mai fost arondate parohiile din Colun și Găinari, care aparținuseră până atunci de protopopiatul Țichindealului precum și cele din Bradu și Sadu, aparținătoare de protopopiatul Sibiului. Dacă în anul 1846 parohia Racovița avea o singură filie, după anul 1900 numărul lor era de cinci, acestea au ființat în Avrig, Boița, Porcești, Sebeșu de Jos și
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Sărata, Scoreiu, Ucea de Sus și Viștea de Jos. În anul 1930, tot acestui protopopiat i-au mai fost arondate parohiile din Colun și Găinari, care aparținuseră până atunci de protopopiatul Țichindealului precum și cele din Bradu și Sadu, aparținătoare de protopopiatul Sibiului. Dacă în anul 1846 parohia Racovița avea o singură filie, după anul 1900 numărul lor era de cinci, acestea au ființat în Avrig, Boița, Porcești, Sebeșu de Jos și Sebeșu de Sus, fiecare dintre ele cu un număr infim
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
peste două decenii ordinea înșiruirii locuitorilor necatolici era modificată, locul întîi fiind ocupat de români, după care urmau armenii, bulgarii și grecii". Cronicarul maghiar Benkö, în Milkovia, vorbește de prezența armenilor în orașul Sibiu, unde, în 1447, exista și un protopopiat armean. Iar compatriotul lui, András Veres, semnalează armeni și în Bistrița începînd din sec. XVI. Iorga menționează, de asemenea, negustori armeni în Alba Iulia prin 1678, precum și în Făgăraș. Invazia regelui polon Albert în Moldova (1497), urmată de persecuții și
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Morlaca, atunci când sunt amintiți preoții slujitori Vasile și Vasile (probabil tata și fiu). « În anul 1842 la parohia (greco-catolica n.n.) din Morlaca este menționat viceprotopopul Georgiu Pop,care a funcționat aici până la anul 1857. Din anul 1857, (când Morlaca devine protopopiat greco-catolic, n.n.), până la anul 1892 este menționat protopopul Ananie Pop. Din anul 1892 până la anul 1924 este menționat, protopopul Ioan Pop. Din anul 1924 este menționat că protopop Virgil Pop, acesta fiind și fiul lui Ioan Pop. Preotul Virgil Pop
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
realizată și inscripția ce se păstrează în partea superioară a trecerii din pronaos în naos. Legat de momentul edificării bisericii, în "Schița Monografică a Sălagiului" este dat ca an al construirii acesteia, anul 1658. În 1867, parohia Porț ținea de protopopiatul Crasnei, vicariatul Silvaniei și avea ca preot paroh pe Teodor Bruchental. Este amintită biserica, de lemn, având hramul "Înălțarea Domnului". La acea dată cantor era Dumitru Costin iar parohia număra 315 credincioși. Peste aproape treizeci de ani, în 1896, găsim
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
parohia număra 315 credincioși. Peste aproape treizeci de ani, în 1896, găsim parohia mai numeroasă, la această dată având 335 credincioși. Biserica este amintită cu același hram, în plus fiind precizat și anul edificării acesteia, 1792. Făcând parte acum din protopopiatul Ipului, parohia avea filie tocmai în Ip, localitatea ce dădea numele protopopiatului, era administrată de către Domițian Cupșia și cantor fiind Gabriel Șinca. După primul război mondial, mai exact în anul 1919, situația parohiei și a bisericii se prezenta astfel: biserica
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
parohia mai numeroasă, la această dată având 335 credincioși. Biserica este amintită cu același hram, în plus fiind precizat și anul edificării acesteia, 1792. Făcând parte acum din protopopiatul Ipului, parohia avea filie tocmai în Ip, localitatea ce dădea numele protopopiatului, era administrată de către Domițian Cupșia și cantor fiind Gabriel Șinca. După primul război mondial, mai exact în anul 1919, situația parohiei și a bisericii se prezenta astfel: biserica, de lemn, în stare bună, avea acoperișul făcut din șindrilă, și acesta
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]