588 matches
-
personală. În contextul frecvențelor greve studențești de la nivel național, din jurul anului 2000, ne-am pus întrebarea de ce studenții universității din Sibiu nu manifestă solidaritate cu colegii din țară. Mai multe explicații, dintre care unele stimulate de comentariile jurnalistice referitoare la proverbiala "inerție" a celor din Sibiu sau la teamă de represalii din partea profesorilor, ne-au venit în minte, dar numai după ce am aplicat un chestionar studenților am aflat că nu împărtășeau motivele (cel puțin pe acelea declarate) ale grevei de la nivel
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
înrădăcinate în sufletul moldo-valahilor. De pildă, dacă Principatele avuseseră șansa să aibă câmpii mai fertile decât cele din Franța, Belgia, Piemont sau Algeria, românii nu le cultivau decât într-o proporție de 1/538. La această deficiență se adăugau lenea proverbială a cultivatorilor, starea lor de înapoiere culturală și morală, datorate, probabil, unei mai vechi asupriri, dar și unui regim de viață sărăcăcios, grefat de lungi posturi, așa cum am arătat mai sus, dar și de o înclinație poate prea mare pentru
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și toți cei din clasele inferioare, obligați să meargă pe jos, nu ies decât încălțați cu cizme lungi, chiar și femeile. Trecătorul se află într-un permanent pericol de a fi lovit de echipaje; se întâmplă adesea accidente, în pofida dibăciei proverbiale a birjarilor; să fii împroșcat din cap până-n picioare cu noroi e cel mai mic neajuns și e un lucru atât de comun, încât nimeni nu se mai îngrijorează din pricina asta. Dacă serviciul municipal de drumuri lipsește, există din fericire
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
elegante. Caii își agită șirurile de zurgălăi și poartă cu cea mai mare iuțeală vehiculele ușoare, care nu lasă nicio urmă în trecerea lor. Săniile se urmăresc, se îndepărtează, se separă, se ating fără să se ciocnească; îndemânarea birjarilor e proverbială; în mijlocul acestui talmeș-balmeș, al acestui haos, al acestei harababuri, vizitiul îndemânatic, cu ochii atenți, cu mâna fermă, cu urechea ciulită la zgomotul zurgălăilor, trasează cu atelajul său linii drepte sau cotite, curbe sau întortocheate, fără a-și încetini mersul, cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
extraordinar de frumoasă, refuza foarte hotărât mărturiile unei admirații sincere: Haideți, spunea ea, nu vă cred; uitați că am douăzeci și patru de ani; sunt o femeie bătrână!" Pățaniile conjugale se desfășoară la această vârstă a maturității anticipate; indiferența soților a devenit proverbială; sunt așa de ocupați cu ale lor! Trebuie înțeles acum de ce demimondenele ocupă o anume poziție în oraș; ele au o situație avantajoasă; tronează în lojile din avanscenă, stropesc trecătorii cu noroi, iar asta nu le face decât și mai
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Matei Eminovici, 1886. 5 Idem. 6 N. Densusianu, 1899. 100 împreună o șochează: "la masă, mâncă cu zgomot, râse cu gura plină, un râs care îmi suna brutal... Un om cu totul lipsit de maniere". Râsul său, de altfel, era proverbial printre amici: "rîdea mult, cu lacrimi și zgomotos, îi era deci greu să asiste la comedii, căci râsetele îi era deseori oarecum scandaloase"7. Mite revine de mai multe ori la un amănunt: "O mână mică de copil, binevoitoare, neîngrijită
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trei de ani, nu-mi vine să cred cât de tineri erau. Toți au citit atunci câte ceva. Sorin Preda niște "povestiri terminate înainte de a începe", Costi Stan niște scene de război din viitoarea "Carapace" - aerul lui rive gauche și slăbiciunea proverbială îl făceau să semene cu personajele lui Godard -, iar Mircea Nedelciu (foarte drăguț, cum era proaspăt ras și cu părul lung) o proză ce se numea "Cădere liberă într-un câmp cu maci". După discuții am mers în grup la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
veșted cu tutun, / La mijloc de rău și bun". Bogomilii, eretici gnostici bulgari care au contribuit și ei la modelarea lumii balcanice, vedeau lumea ca pe o lucrare a lui Dumnezeu și a Satanei deopotrivă. Există nenumărate povești despre toleranța proverbială a acestui spațiu utopic. Aleg două, una arătând toleranță religioasă (e drept, exagerată pentru necesități narative), alta toleranță etnică. Se spune în prima că într-un sătuc sârbesc biserica ortodoxă și moscheea se aflau față-n față, așa încît preotul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mare parte dintre români n-au înțeles nimic din conflictele balcanice de după 1990. Aceasta pentru că viziunea lor despre Balcani n-a depășit niciodată cu adevărat o etapă idilică: grădinile de legume bulgărești, exuberanța și bucuria de viață a sârbilor, blândețea proverbială a turcilor, simplitatea și dârzenia albanezilor. Totul în decorul paradisiac al unor ținuturi în care curge lapte și miere. Când croații și slovenii au hotărât să se separe din 235 federație și când s-au auzit primele bubuituri de tun
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de moarte pe care o ignorau, ci pe certitudinea că trupul este sediul spiritului care trebuie să se întoarcă responsabil în Transcedentalul etern. Să nu concludă nimeni că dacii erau un popor de sfinți. Erau oameni ale căror numeroase calități proverbiale le creaseră o „Weltanschauung“ (concepție despre lume și viață) în măsură să estompeze în timp, și unele defecte care au reținut și rețin mai puțin atenția, omenirea dăinuind prin ce are pozitiv, exemplar, demn de cultivat. Întru sănătatea trupului, dacii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cinematic aceste firești și spontane replici fiziologice în comportamentul personajelor, lăsându-i cititorului libertatea să "guste" anecdota propriu-zisă. În același scop, accentul este subtil mutat pe derizoriul cauzei de la baza nefericitei întâmplări, o simplă "slăbiciune" în ochii umoristului, constând în proverbiala zgârcenie evreiască: Tată, când a murit, m-a jurat să-l trimit să-l îngroape în pământul sfânt la Ierusalim, că acolo vrea el să putrezească... și eu m-am gândit că oasele tot nu putrezesc; le-am îngropat aici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale precum "dacă e trădare, s-o știm și noi", "avem și noi faliții noștri", "român imparțial" etc. sunt investite cu funcții satirice prin recunoașterea instantanee a contextului lor inițial, iar o anumită manieră de a vorbi este caracterizată prin referiri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
va tot pune de-a curmezișul Toba de tinichea; o carte al cărei conținut acumulat a aruncat umbre, înainte de a fi închis între coperți și de a învăța imediat după asta să meargă. De pildă, pe hârtia de o răbdare proverbială l-am desprins pe starostele calfelor, Korneff, din atelierul lui Göbel și i-am amenajat propriul lui atelier familial pentu ca el să-l poată învăța pe eroul cocoșat al primului meu roman ca, mânuind dreptarul, șpițul și dalta dințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alte episoade, cineva se bagă tot mereu cu insistență în vorbă de îndată ce vreau să ajung la subiect. Ca erou de roman confirmat oficial, el se prevalează de dreptul atestabil al primului născut și, ori de câte ori devine posibil vreun troc, îmi cere proverbialul blid de linte. Oskar insistă să aibă prioritate, le știe pe toate mai bine și râde de memoria mea lacunară; în cazul său, după cum se poate citi, ceapa are o altă funcție și un alt rost. Ca să mă despovărez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de Orczy, el se oprește numai la momentele capitale ale problemelor sale: formularea enigmatică și soluția iluminatoare. Simplă marionetă a curiozității, atunci când poliția nu face presiuni asupra sa, turma pitorească a personajelor se Înfățișează la ușa celulei 273, de-acum proverbială. La prima Întrevedere, ele expun misterul, care le copleșește; la a doua, ascultă soluția, care Îi stupefiază În aceeași măsură pe copii și pe bătrâni. Printr-un artificiu pe cât de artistic, pe atât de dens, autorul simplifică realitatea prismatică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plăcere, căci de plictisul cu care pisăloaga baroneasă Îl asedia pe tânărul Goliadkin se molipsise și omul meu din Catamarca, printr-un interesant fenomen de simpatie psihologică, pe care de nenumărate ori l-am observat și la alți pacienți. Cu proverbiala-mi lipsă de afectare, care-i un apanage al omului de lume, nu am șovăit În fața măsurii radicale: am tras de el până a deschis ochii. După atare mésaventure, discuția lâncezea; pentru a-i eleva nivelul, am pomenit de tutunurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
faites vos jeux: pun pariu doi contra unu că prietenul nostru, diplomatul, nu s-a Înfățișat personal aici În celulă Îmboldit doar de simpla plăcere, nespus de lăudabilă, de altfel, de a-și prezenta omagiile. Intuiția mea, de multă vreme proverbială, Îmi șoptește că actul de prezență al doctorului T’ung nu-i lipsit de o oarecare legătură cu insolita omucidere din strada Deán Funes. Ha, ha, ha! Punct ochit, punct lovit! Dar nici că mă culc pe lauri; pornesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o fi o greșeală de tipografie, ci dimpotrivă, e născut În zodia peștilor, despre care se spune că trăiesc Încă dinaintea noastră. În declarația sa de presă, CVT a glăsuit: „Poporul român s-a trezit la realitate, a judecat cu proverbiala sa Înțelepciune și a optat pentru iubitorii de neam”. Mai bine rămînea așa, culcat, În ireala sa Înțelepciune, poporul român, pentru că prea s-au suit pe el de cum s-a sculat iubitorii de neam cîntărind proverbiale sute de kilograme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
realitate, a judecat cu proverbiala sa Înțelepciune și a optat pentru iubitorii de neam”. Mai bine rămînea așa, culcat, În ireala sa Înțelepciune, poporul român, pentru că prea s-au suit pe el de cum s-a sculat iubitorii de neam cîntărind proverbiale sute de kilograme de „foști umili redactori la Agerpres”. Rup altă pagină și dau, parcă-i o vrajă, de același tribun iubăreț de popoare, zice: „Există o dedublare comportamentală, mai ales În România, la un popor care-a fost nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aici, meseriașule: niște inși au Încercat să-l omoare pe Mickey!!! Cum, pe un asemenea mensch? Nu se poate!!! Ba se poate, meseriașule, fiindcă, vezi matale, cine seamănă vînt, culege furtună. Necazul e că Mick are mai multe vieți decît proverbiala mîță și a fentat bombe, gloanțe și dinamită, În timp ce lumea din jurul lui murea pe capete. A supraviețuit șase ani În penitenciarul din McNeil Island scăpînd, inclusiv de un recent atac cu șișuri și țevi, și iată-l revenit acasă! Sy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
râdă. — Exact. Ei bine, mătușa lui Henry - cred că îi e mătușă - vrea să se scrie o carte despre ei toți. Numai că vrea, înțelegi, un scriitor ca lumea. Nu orice scribălău. Doamne, dar trebuie să fii de o lăcomie proverbială ca să accepți așa ceva, nu crezi? — Probabil. Dar să știi că toți sunt duși cu pluta și se pare că ea e dispusă să ofere o sumă incredibilă. Mi-am frecat bărbia, căzând pe gânduri și începând să mă prind încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
favoruri și candoare, Să știi că ai tot dreptul la onoare, Că aurul străluce și-n noroi! Unor soții fidele Cântate-n versuri de aezi Și adorate de bărbați, S-atât de CASTE până vezi Ce mulți mai sunt încornorați! Proverbială: „Nu știe bărbatul...” Cum să afle , vrei, bărbatul, Dacă el n-a auzit, Ceea ce știa tot satul, Că era îmbrobodit! Terapie inutilă N-are rost să iei pastile De disfuncții erectile, Când mai bun e-un panaceu Cu ochi mari
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
zâmbet când îți cere soața Să-i dai și banii dar și viața! Trecut-au anii De-alint nu-și mai îngână Și nu-și mai dau fior; El n-o mai ia de mână, Ea-l ia peste picior. Proverbială „Între două Nu te plouă,” Dar asuzi... Tot te uzi! Potrivire de caracter Căsnicia li-i model - N-ar mai fi de o măsură! El o bate , ea-l înjură, Dar beția li-i la fel. După spovedanie Blând duhovnicu-l
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
Motănel, vino aici! Haide să facem ca pisicuțele! Înainte de a se ivi zorii zilei și de a se auzi primele miorlăituri ale cotoilor vagabonzi, făcură ca pisicuțele, de câteva ori, Melanie părând să fie acaparată de o febră a nesațiului proverbial, atribuit acelei prostituate de lux, Mesalina din cetatea Tebaidei, nesațiu pe care se zice că îl mai au, în zilele acestea, doar cățelele flămânde, abandonate de stăpâni. Cu toate că era cuprins de focul unei pasiuni misterioase, care distrage orice dram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tentante decât oricând în acest secol al XX-lea. Deveni personaj de comentariu pentru plebea incapabilă să accepte modificările neașteptate, obiect al invidiei femeilor cu bărbați bețivi și al ranchiunei celor ce se vedeau puși în inferioritate de înfrânarea lui proverbială. Sudorile pătimirilor i se accentuară sufletește, când preotul-paroh, purtând icoana Nașterii Pruncului Iisus în ieslea de la Betleem, cu alai de copii nevinovați ce nechezau ca mânjii (O, niii-ho,ho!), le intră pe ușă, lăudând și cântând, după obicei creștin, binecuvântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]