575 matches
-
deceniu de NATO din Parlament. Președintele Camerei Deputaților a explicat, miercuri: "Președinția a cerut ca Traian Băsescu să stea în jilț. Sunt obligat să respect cererile de protocol ale Președinției". Valeriu Zgonea a spus că "asta ne face să părem provinciali în Europa". Și-a exprimat dorința cu privire la un protocol de stat elaborat de principalele instituții prin care să nu fie permis ca fiecare să stabilească propriile reguli și cerințe de protocol.
De Ce a stat Băsescu în jilțul regal by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/31246_a_32571]
-
onorabile nu se ocupau iar de asta. De cît de infami sunt cei care trag cu ochiul spre Europa Centrală. România n-a fost niciodată Europă Centrală, cei care vorbesc despre asta sunt niște ultraprovinciali. Sunt cei mai răi dintre provinciali. Ia uite, mi-am zis, grupul A treia Europă începe să fie material didactic. Dacă într-o singură săptămînă suntem luați în vizor de două ori - prima dată bruftuluiți cu talent, a doua oară cu energie de niște autori care
TVR și Provincia by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/16624_a_17949]
-
provinciei italiene Rimini, condusă de președintele Massimo Foschi, a fost prezentă în 16 aprilie la Timișoara pentru semnarea unui acord bilateral de cooperare, la nivel instituțional cu Consiliul Județean Timiș. Din delegația italiană au mai făcut parte reprezentanți ai Consiliului Provincial Rimini, și anume: responsabilul pe domeniul agricol, șeful agenției turistice, delegatul compartimentului juridic, oameni de afaceri. În principal, acordul de cooperare urmărește inițierea de colaborări între instituții publice și private, școli, universități, dar și elaborarea de proiecte comune. Domeniile de
Agenda2004-16-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/282310_a_283639]
-
protagonist alcătuit cumva la prima mînă. Hlestakov este, în piesă, nu doar un neisprăvit, un coate-goale, ci un abil, un cuceritor cu aer de inocent, un mincinos cu enorm farmec, un hipnotizator care reușește să-i țină în transă pe provincialii găunoși și să pună la cale o cacialma de proporții. Se poate intui aerul unui golănaș, dar nu-i numai asta. Colaborările cu Gogol și forțatele clișee ale limbajului actual ("de excepție", "relaxat") introduse cu nonșalanță nu fac bine nici
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
să semeni și tu. Nu poți nega o asemenea experiență, mai ales când naivitatea cu care ai venit ajunge un fel de etalon pentru felul în care alegi să evoluezi. Căci portretul intelectualului român, dar, în fine, veți vedea... Suntem provinciali și le spunem bucureștenilor superficiali, îngâmfați, vedete mediatice, foiletoniști. Suntem bucureșteni și ne uităm de sus la provinciali, sunt cam anacronici, îi citim doar în revistele noastre, ale lor nu au tiraj și nici audiență, sunt academici cu morgă. Nu
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
ajunge un fel de etalon pentru felul în care alegi să evoluezi. Căci portretul intelectualului român, dar, în fine, veți vedea... Suntem provinciali și le spunem bucureștenilor superficiali, îngâmfați, vedete mediatice, foiletoniști. Suntem bucureșteni și ne uităm de sus la provinciali, sunt cam anacronici, îi citim doar în revistele noastre, ale lor nu au tiraj și nici audiență, sunt academici cu morgă. Nu contează atât ce scriem cât mai ales unde publicăm, cine e șeful revistei, din a cui grupare face
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
Eniko Reka Kincses și fiica acesteia Boglarka. Ei au cerut să i se ofere acesteia permisul de ședere permanentă, astfel încât "Kincses să devină un membru contribuitor spre beneficiul Saskatchewan". Familia Kincses a emigrat din România în Canada în 2009 prin "Provincial immigrant nominee program". Acum se confruntă cu obligația de a părăsi Canada. Autoritățile federale au decis că Boglarka este "incompatibilă medical", din cauza paraliziei cerebrale. Această procedură se impune de fiecare dată când autoritățile federale consideră că un imigrant ar beneficia
Motiv halucinant pentru care Canada deportează o româncă by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80207_a_81532]
-
la un nivel literar plat, chiar și în raport cu media pașoptistă a acelor ani. Ca și alți moldoveni, el schițează în proză cîteva "fiziologii", înrudite ca spirit cu cele ale lui Negruzzi ori Kogălniceanu, dar prolixe și fără darul notației concrete (Provincialii și ieșenii, Vînătoria). Singurele pagini care mai pot prezenta astăzi oarecare interes sunt cele în care Ralet își arată veritabila sa vocație - aceea de moralist discret: într-adevăr, ce-i rămîne individului cultivat, lipsit însă de talent literar, decît registrul
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
legionare...”. Dintre colaboratori reținem pe: Const. Noica, Haig și Arșavir Acterian, Horia Stamatu, Barbu Theodorescu, Alice Botez, Vasile Marin ș.a.Din nr. 581/8 decembrie 1940, p. 3, reținem două eseuri: Suntem orbi!, de Cristofor Dancu și mai ales, Parisul provincial... de Emil Cioran. În acele vremuri tragice pentru „Franța luminilor”, românul de pe plaiurile Sibiului scrie: Parisul a căzut, fiindcă era menit căderii. El s-a oferit ocupării. Fără nemți, cădea de la sine. Căci el a existat prea mult, el a
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
mister, ca "revenirea din morți", reclamă doi anchetatori.. Iată așadar o pereche de detectivi: Elías Contreras, comisar în trupele de gherilă, zapatist, vorbăreț și aparent naiv, Héctor Belascoarán Shayne, detectiv rafinat șlefuit în capitală și plin de autoironie. Adică insul provincialul și omul orașului își intersectează investigațiile într-o radiografie a vieții unei țări, surprinsă în toate nenorocirile ei: corupția și cinismul clasei politice, dramele "amărăștenilor" din mahalele ori sate, masacrele ordonate chiar de oamenii puterii și lupta gherilelor. Se naște
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
nervoasă globalizare, de grăbită extindere a unei perspective "din satelit", particularitățile locului geografic se văd nu o dată neglijate, date la o parte ca niște iritante obstacole în calea "progresului". Specificul național riscă a fi taxat drept provincialism desuet, iar cel provincial pur și simplu radiat. Însuși marele Blaga apare măsurat cu o anume stînjenire, ca un soi de "caz" clasat, bun doar de trecut în istorie și-n manuale, după cum Bacovia supraviețuiește mai cu seamă pe o latură a sa ce
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
verzi, galbeni, mov:/ creșa familiei Dimov,/ a cărei grijă, dintr-un vraf/ de griji, era să-i șteargă zilnic,/ cu pămătuful de un praf/ tot mai cenușeresc și silnic,/ dar care, prins în cîte-un spot/ ( ca-n săli de cinematograf/ provincial sau periferic),/ puteau să dănțuie feeric,/ cum numai pulberile pot,/ și să înlănțuie istoric/ corpuscular-ondulatorii.../ Cît despre amintiți cuci,/ sclipeau de curățenie, însă,/ rugoși, pe-alocuri, ca un tuci,/ se ponoseau de pudra strînsă/ în pori, în cute, în cotloane
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
cel mai depravat dintre toți suveranii romani", al cărui nume are astăzi rezonanțe călinesciene (cine poate uita versurile lui Călinescu!)... Sau istoria busturilor și statuilor lui Caracalla, care năpădiseră imperiul (teritoriul României nu face excepție: nu e muzeu, oricât de provincial, care să nu aibă măcar un cap al propagandistului. Fiindcă de un propagandist în toată regula e vorba: mare susținător al artelor, a atribuit cetățenia romană tuturor provinciilor... Vorba ceea: Unde sapă sapa locul...) Sau filosoful Marcus Aurelius, care, iată
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
dat doi bani, începură să strige văzîndu-mă pe bulevared: "Uite-l pe Gazonal al tău!..." Interlocutorul era Bixiou, cu care pictorul se înarmase pentru a-l trage în poza pe verișorul sosit din provincie." Prima impresie, încă de la restaurant, a provincialului, este colosală. El va povești acasă, la ai săi, Balzac mutînd scenă, atît de modern: - "Nu te supără, verișorule dragă! sînt al tău!" a strigat Leonas drăguțul de el strîngîndu-mă în brațe, le povestea Gazonal prietenilor săi, la întoarcere, acasă
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
la putere" (p. 45-46). Acestă capacitate de a vedea lucrurile mari, de a despărți apele, o și trădează - în schimb - uneori. Categorisirea scriitorilor români în două tagme - bucureștenii (indiferenți față de ce se întîmplă în cultura "non-bucureșteană", grobieni, pe alocuri) și provincialii (cam de aceeași calitate, după descrierea autoarei) - ar putea fi mai bine prizată dacă s-ar da și câteva nume, măcar dintre scriitorii care nu mai sunt printre noi și, deci, nu vor fi vexați. Dar așa... Precaută, scriitoarea recunoaște
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
întâi pentru că vocea narativă este atât de melancolică, încât impresia e că citim un Musset la bătrânețe. Nu există intrigi, nici turbulențe narative. Doar planuri. Dintr-o viață trecută, a tatălui prizonier în lagărele siberiene, și dintr-una prezentă, a provincialului care ajunge într-un centru european al iradierilor culturale. Sentimentul copleșitor îl refugiază pe Vili Barna în scris. Este un imatur predispus la ratări, resemnat și introvertit. Cu toate acestea, un familist convins. Planurile de viitor privesc pe fiul Matei
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
Caragiale, cel atât de clasic și de realist. Și de modern. Comicul umoristic (merită o atenție specială) nu se mai bazează la Negruzzi, în această fază, pe mecanismul naiv al opozițiilor, ci pe un complex afectiv, cu turnură caricatural-carnavalescă. Fiziologia provincialului are scene labruyeriene și culori "vrednice de penelul lui Hogart", cum zice scriitorul: "Provincialul îmblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată cu argint; șuba de urs
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
o atenție specială) nu se mai bazează la Negruzzi, în această fază, pe mecanismul naiv al opozițiilor, ci pe un complex afectiv, cu turnură caricatural-carnavalescă. Fiziologia provincialului are scene labruyeriene și culori "vrednice de penelul lui Hogart", cum zice scriitorul: "Provincialul îmblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată cu argint; șuba de urs, arnăutul și ciubucul sunt cele trei neapărate elemente a boierului ținutaș, fără el nu
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
deschis suficient spre a institui sărbătoarea ce se lasă mai degrabă ghicită decât văzută. Parcă aș fi vrut ca veselia la care aspiră secvența carnavalului să fie susținută de "turtă dulce - panorame - tricoloruri - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - copii - miniștri - pungași de buzunare"... (Moșii - tablă de materii). Or, tocmai din această serie de combinații se naște toposul specific caragialian, aflat la interferența a două universuri - cel real și cel moftologic - interferență ce nu poate
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
verișoara lui: „Pandora... Nu cred că e fericită...” Nici nu avea cum să fie. Gustul libertății, descoperit alături de bărbații fără căpătâi, dar plini de însușiri umane admirabile, nu putea fi satisfăcut de îngustimea de spirit a mediului de două ori provincial: al englezilor în America și al protestanților incapabili să se scuture de lanțurile puritanismului. E un mister de ce în interviul din 1994 al lui Hugo Pratt cu Jean-Jaques Mandel, dedicat tocmai „femeilor lui Corto Maltese”, Pandora nu e pomenită. Ar
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
atît de șovini altădată, maghiarii obsedanți, vor zice, poate: încă nu, fiecare să rămînă între hotarele lui legitime, inca n-a sosit momentul! Istoria-i istorie. Și dacă se va ajunge aici?... * 1 mai 1960. Budapesta, oraș mare, dar nu știu cum, provincial, - gustul sau depășit pentru lux și mașinile grele, urîte, rusești, sărăcie acoperită cu fard. Ce pare Westminster și medieval nu-i decît o copie recentă a măreției Vestului, secolul 19. Ungurii de altădată, complexați, au imitat, cu aroganță. De aici
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
e neapărat nici de Ardeal, nici de Banat. E un accent în care mă simt bine și de-a cărui existență mi-am dat seama îndeosebi la începutul anilor '90, când, ajungând la București, eram victima sigură a taximetriștilor. Adulmecând provincialul, ei umflau tariful la cote care-l făceau pe cumpătatul ardelean-bănățean din mine să transpire de indignare. Culmea e că deși colegii și prietenii mei din Aleea Alexandru percep imediat că vorbesc "diferit", pentru cei de acasă, de la Timișoara, limba
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
a acestui dramaturg cu o cotă de popularitate în plină creștere, dinspre Moldova către România. Numai că literatura lui Crudu - inclusă într-un program destul de neclar și de metaforic (Teatrul Ziar), aflată cu doar un pas înaintea realității de tabloid provincial - are darul special de a intriga în permanență. Acesta e cuvântul corect și nici o altă exprimare parțială nu i-ar putea lua locul. De ce să scrii o piesă care să se bazeze, aproape cu obediență, pe textul jurnalului lui Mihail
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
cum îi plăcea să se recomande, situându-se la intersecția dintre universalism și localism. Avea cobilița în stema personală, deopotrivă cu admirația pentru Brâncuși, ieșit din limitele provincialismului, considerat "steaua polară a Olteniei". Alteori se temea că e doar "un provincial și un localist iremediabil" (p. 213). Tranzacțiile de conștiință și mercantilismul îl exasperau: "Pot fi și eu lichea în vorbă, că-s politicos și ipocrit, dar nu pot fi lichea cu condeiul. Scrisul este oficiu sacru. Nu ai voie să
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
române Kogălniceanu a fost și un scriitor modern. În 1839 a publicat, în "Albina Românească", schița Adunări dănțuitoare, în 1840, în "Dacia literară" schița Nou chip de a face curte și Iluzii pierdute. Un întîi amor, în 1844 nuvela Fiziologia provincialului în Iași și, tocmai în 1850, în "Gazeta de Moldavia", prima parte (care va fi și ultima) din romanul Tainele inimei. Împreună, ar constitui materia unui volumaș de mică dimensiune. Să observ dintru început că a pornit pe drumul literaturii
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]