3,810 matches
-
un om needucat, așa cum un om viu se deosebește de un om mort. Aristotel Exemplul este cel mă bun percept. Aesop Este foarte bine că o persoană needucata să citească cărți cu citate. Winston Churchill Educația este cea mai bună provizie pe care o poți face pentru bătrânețe. Aristotel Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas. Socrate Natură ne aseamănă, educația ne deosebește. Confucius Citește nu pentru a contrazice nici pentru a crede, ci pentru a cântări și a
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri și marșuri triumfale, trunchiurile arborilor sunt văruite. Se perfectează angajamente cu circari ambulanți și se suplimentează proviziile de șampanie și de lichioruri. De coniac alb. Actorul se pregătește și el. Va prezenta în Piața Teatrului spectacolul de autor Eșecul lui Socrate. Text, regie, interpretare. Precis că iarăși va veni cu o trăsnaie, e stilul lui. Nu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ne grăbim. Totul se precipita Într-un haos de strigăte, comenzi și Înjurături. Grupuri jigărite de oameni Înarmați dădeau năvală spre breșă, În timp ce, În sensul opus, bărbați, femei și copii, panicați, se agitau Încoace și Încolo, Încovoiați sub desagi și provizii, căutând o scăpare imposibilă. Între timp, după ce părăsiră povârnișul fortificației, cei doi bărbați se scufundaseră În labirintul de străduțe care diviza centrul așezării. Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ăsta să fii sigur. O fi cum spui domnia ta, dar va trebui să Îl faci să priceapă asta și pe cardinal, care Își ține curtea aici. — Dar de ce au venit atât de mulți? — Astăzi se acordă indulgențe și, mai ales, provizii de drum pentru pelerinii Jubileului. O presimțire nefastă străbătu mintea poetului; poate că ar fi fost mai bine să aleagă un alt moment pentru a cere audiență. Dar urgența funcției trecea Înaintea oricăror considerente de oportunitate. Și apoi, nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nimic mai mult!) o aruncă brutal În aer. Nu, nu vreau să cred că ar putea fi adevărat, e absurd, e monstruos... Mi-am aprins nervos o țigară, felicitându-mă pentru obiceiul de a nu pleca În călătorii fără o provizie serioasă de tabac. Din rațiuni meschin-financiare (În România, țigările erau Încă mult mai ieftine decât În Occident), dar asta În al doilea rând; primul motiv rămânea acela că nu-mi place să le schimb. Fizicianul mă fixa insistent. Da, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de lup care, cu hăpăituri mari, icnind de poftă, își mânca o labă. Hangița Firuța, care ținea hanul din locul numit „La crucea lui Sas”, fu trezită în puterea nopții de înspăimântătoare lovituri în ușa cămării unde-și ținea ultimele provizii de vin și mâncare. Fiind singură sub plapumă și crezând că sunt hoții, coborî la cămară abia spre dimineață când zgomotele se potoliră și descoperi în jurul butoiului cu moare de varză patru cerbi lopătari beți turtă care, la vederea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu ne-am prezentat încă: mă numesc Marcel Charrière, iar colegul meu este Alain Guitay. — Aceasta este mama mea și aceștia, frații mei. Tot ce avem vă stă la dispoziție. Vă e foame? De lup, dar în mașină avem întotdeauna provizii pentru o eventuală întâmplare neprevăzută și am impresia că prin locurile acestea lipsesc supermarketurile. V-ați supăra dacă ne-am permite să vă invităm? Eu mă consider un excelent bucătar. — Nu se obișnuiește... Nici eu nu obișnuiesc să mă rătăcesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de grade și aerul devenise aproape de nerespirat, șapte ostatici asudați, dintre care unul venise cu motocicleta, se înghesuiau în fundul cortului mare din păr de cămilă. Cele două femei se îngrijiră să ia apa care mai rămăsese în mașini, precum și toate proviziile disponibile, iar când începu să se însereze, toate animalele erau încărcate și gata de drum. Gacel se așeză pe vine în fața motociclistului, un austriac taciturn care vorbea prost franceza, dar părea că o înțelege la perfecție, și arătă cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
trebui să lăsăm o fantomă să ne sperie, chiar dacă e vorba de fantoma unui tuareg - Alex Fawcett făcu o scurtă pauză și oftă zgomotos. Bine! spuse în concluzie. Deocamdată singurul lucru pe care-l putem face e să trimitem apă, provizii, medicamente și saci de dormit. Acum trebuie să plec. Sunt așteptat la Cairo. Ar fi bine să nu-l pierzi din vedere pe ăla care-a început toată povestea asta. - îl sfătui Yves Clos. Niciodată nu se știe ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mea, dacă dintr-un motiv oarecare trădezi ospitalitatea pe care ți-o ofer, pedeapsa va fi cumplită. — Cât de cumplită? — Decapitarea. — Dumnezeule! Voi face totul ca să nu-mi pierd capul - Nené Dupré arătă spre elicopter. Am adus bidoane cu apă, provizii, medicamente, un mic aragaz de campanie, haine groase și saci de dormit... Prea destul pentru două săptămâni de captivitate. — O să respectați învoiala? Pilotul se așezase și-și aprindea o țigară, îi oferi și lui Gacel una, pe care acesta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ostaticii, cu spatele rezemat de perete; se lăsă pe vine în fața lor și, după ce se uită la fiecare în parte, spuse pe un ton ce încerca să sune cât mai liniștitor posibil: — Organizatorii raliului ne-au pus la dispoziție apă, provizii, haine și medicamente, astfel că în curând, cred, veți sta mai comod și veți fi mai bine îngrijiți. — Legați de mâini tot timpul? spuse unul chel, cu o barbă deasă, ce părea să fi fost ales de tovarășii săi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
are timpul său, risipa își are timpul său, după cum economia își are timpul său. Trebuie să ne unim forțele ca să supraviețuim încercărilor care ne așteaptă. Doamne, fii îngăduitor, după marea Ta bunătate! Și din acea zi de duminică, „a face provizii“ devenise idea fixă a tuturor. Urmând exemplul lui Iosif, toți „Aleșii Domnului“ începură să facă depozite de alimente în modul cel mai firesc. Și fusese ușor să se treacă de la o îmbuibare spirituală la una lumească. „Noii preoți“ deveniseră peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sub imperiul admirației, fusese imprudentă și-l ceruse pur și simplu de bărbat pe Zaharel care, năucit de atâta succes, răspunsese că era o mare onoare pentru el să devină soțul ei legitim. Pentru că „templul“ era deja burdușit de atâtea provizii, acum fiecare membru al sectei avea datoria să sacrifice o cameră, două, pentru depozitarea alimentelor comune. Tot din inițiativa lui Zaharel se adunaseră bani pentru cumpărarea unui aparat foarte scump pentru purificarea apei, asigurându-se prin asta stingerea setei membrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
calamitate, cât de mică, în speranța ca aceasta să-i facă să simtă că sunt vii și puternici. Zaharel nu mai îndrăznea să se arate la templu. I se făcuse frică dintr-odată și chiar rușine pentru înscenarea comediei cu proviziile. Porumbița îi dăduse de înțeles că n-o mai interesa deloc proiectul cu căsătoria. Zaharel se simțea aruncat dintr-odată în afara vieții și dorea pur și simplu să-și aducă moartea singur. Eu, demonul lui Zaharel, vroiam să-l ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
era deloc măturată și sclipind de curățenie. Pentru Zaharel sfârșitul devenise și mai rău decât începutul. Porumbița îl părăsise definitiv pentru un bărbat mai tânăr. În plus, „Aleșii Domnului“ îi intentaseră lui Zaharel un proces de sustragere de fonduri. Toate proviziile din templu și din camerele membrilor sectei luaseră drumul fumului. În lumina necruțătoare a zilei, „ideea lui Zaharel“ arăta o curată nebunie. În câteva luni proviziile se degradaseră. Armate de insecte invadaseră camerele tixite, înghițind totul. Gândaci mari de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plus, „Aleșii Domnului“ îi intentaseră lui Zaharel un proces de sustragere de fonduri. Toate proviziile din templu și din camerele membrilor sectei luaseră drumul fumului. În lumina necruțătoare a zilei, „ideea lui Zaharel“ arăta o curată nebunie. În câteva luni proviziile se degradaseră. Armate de insecte invadaseră camerele tixite, înghițind totul. Gândaci mari de bucătărie, gărgărițe, cărăbuși lucioși ca nasturii de pe uniformele militare începuseră să se înmulțească, răspândindu-se prin oraș. Zaharel încercase să se scuze în fața propriei conștiințe: „Omul propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plimb în așteptarea ei când, deodată, aproape de colț, cineva îmi atinge mâna. Mă dau înapoi. E mama. Are capul descoperit, și părul ei cărunt e ciufulit. Poartă haina vătuită a dădacei și în mână ține o plasă de sfoară pentru provizii. Îmi mângâie umărul rugătoare și speriată. - Fiule, am făcut rost de ceva bani, dacă vrei. - Duceți-vă, duceți-vă, o întrerup eu, înspăimântat la gândul că va apărea Sonia și va înțelege că această îngrozitoare bătrână este mama mea. Duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că este. Doar am mai discutat asta. Ah, da. Uitasem. Hai, să mergem! spuse Ileana supărată, deschizând portiera și coborând din mașină. Te-am rugat să nu mai faci bășcălie. Își luară din portbagaj ceva de mâncare și niște apă. Proviziile le așezară într-o gentuță mică de umăr pe care Ileana o dosise printre celelalte lucruri. Toma își luase cu el cuțitul de vânătoare pe care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Fritz ăsta, cine nu-l știa? Pe vremea aceea nu erau mulți străini care să vină în locul acesta uitat de lume. Numai că nu-l mai văzusem de ceva vreme. Avea doi catâri cu care își căra calabalâcul și cumpăra provizii din sat. Urcase în munte de unde cobora o dată la două săptămâni pentru a cumpăra de ale gurii. Plătea bine mâncarea, cu bani peșin și nu se tocmea niciodată. Apoi, într-o bună zi nu s-a mai întors, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a fost descoperită o așezare carpică, pe o suprafață de un hectar, bogată în resturi arheologice. La suprafață au fost găsite mari cantități de ceramică, chirpici, oase de animale, precum și ceramică superioară, lucrată la roată (căni, oale, fructiere, vase de provizii, amfore romane) sau lucrată, mai puțin fin, de mân (vase, borcane, cești). Au fost descoperite și monede de argint - probabil denari romani imperiali - care atestă că populația din Moldova - carpii - întrețineau legături cu civilizația romană. Tot în satul Fruntești, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și transport), nici lapte, nici brânză și unt, ci cereale - grâu și orz, ovăz pentru cai la care, eventual, adăugăm piei de animale - animale cu blană, țesături din in, cânepă și lână și, fără îndoială, bani, metale prețioase. Gropile de provizii de lângă locuințe erau mijloc de păstrare, dar și de dosire a cerealelor în fața tuturor celor care jefuiau populația locală. Zdrobirea boabelor și transformarea în făină s-a făcut cu râșnița, dar trebuie să fi existat și mori, deși pentru teritoriul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o producție pentru piață, deoarece în toată perioada evului mediu și pânăă în prima jumătate a secolului al XIX-lea au avut o economie închisă. Puține dintre produsele gospodăriei țărănești luau drumul pieții Constantinopolului. șările Române, fiind chelerul (magazia de provizii) Imperiului Otoman, cu oi, seu, unt, orz, grâu, cai, vite de povară, o parte din produse luau calea exportului, la care participau și țăranii. Mari turme de vite, din braniștile domnești, mănăstirești și boierești ajungeau pe piețele Europei. Se exportau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îngustă a casei, sau în spatele unei camere cu acoperișul prelungit o cameră lung și îngustă, folosită ca magazie, bucătărie, loc de spălat, de pusă războiul de țesut, altfel spus, cameră cu funcții multiple, numită chiler, cuvânt turcescă desemnând camera de provizii, magazia. Casa bi și tricelulară, care este casa românească tipică, are echilibru estetică și este multifuncțională, conține cel puțin două elemente de distincție: prispa și pridvorul. Prispa este un element de tranziție „între în afară și înăuntru.”, de trecere din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Omenirea va înțelege în sfârșit că timpul este, de fapt, singura realitate într-adevăr deficitară: nimeni nu este în stare să-l fabrice, nimeni nu-l poate vinde pe cel de care dispune și nimeni nu se pricepe să facă provizii de timp. Desigur, unii se vor strădui să producă puțin timp prelungind durata vieții. Vor miza pe o durată medie de 120 de ani, combinând-o cu o săptămână de lucru de 25 de ore. Pentru a merge mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
contradicțiile pe care le-am observat în comportarea ei. Era foarte nefericită, dar pentru a-mi stârni compătimirea fusese în stare să facă din nefericirea ei un adevărat spectacol. Era evident că se pregătise să plângă, deoarece își luase o provizie suficientă de batiste. I-am admirat prevederea căci, privind retrospectiv, lacrimile ei păreau poate mai puțin înduioșătoare. Nu puteam stabili precis dacă dorește întoarcerea soțului pentru că-l iubește sau pentru că se temea de limbile ascuțite ale bârfitorilor. Și eram tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]