902 matches
-
în mijlocul celorlalți și împreună cu ei în singurătate. În același timp o evaziune și o mai profundă cufundare. O liniștire a contrariilor: scoică revărsată, râu pietrificat.” Spre deosebire de poetica lui Ion Barbu (la care uneori trimite), poetica lui A. este una deliberat „prozaică”, în care retorica discursivă, temperată prin ironie și autoironie, se concretizează într-un vers de notație directă, transformat de inteligența analitică în „obiect de tăcere”: „Urc scara către cartiere vechi/ pe unul din cele opt dealuri/ ale orașului./ Uneori gleznele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
Nu se mai află nici un frâu în zare,/ În toată vietatea-i un amant/ și beți de dor cad fluturi prin pahare”. Sâmburi de lumină e un document al opțiunii moderniste manifeste, într-un lirism care nu mai evită asperitățile prozaice și epicul autobiografic în linia Ion Pillat, alte repere fiind, acum, Tudor Arghezi, Adrian Maniu sau pictura unor Nicolae Dărăscu și Jean Steriadi. Poeta se detașează cu autoironie, adesea sarcastică, dar și cu regret, de „romantismul demodat din mine” - un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
al poetei, ilustrează până la un punct paradigma „tare” a optzecismului. Compus din cinci secțiuni (Ritmul și cauza, Spațiul întârziat, Mici planete pentru adăpostit îndoiala, Schițe și povestiri, Declarație după război), volumul conține un număr de poeme cu titluri semiironice, voit prozaice (Poem de dragoste cum o fi, Nici o viziune ca lumea), și este, în ansamblu, construit într-o manieră demitizantă. Eul liric este circumspect, șovăitor, cu destule ezitări în fața haoticei lumi înconjurătoare și cu o doză de ironie sănătoasă ce filtrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
avut loc în scrisorile englezești - și în proza vernaculară - și care va avea consecințe pentru stilul jurnalistic modern. Aici ilustrează Jane Anger un alt punct referitor la evoluția formelor nonficționale. Deși o nouă conștință critică era reflectată în dezvoltarea formei prozaice a eseului atunci când Francis Bacon a publicat pentru prima dată Essays (Eseuri) în 1597, în realitate el doar a dat un nume formei pe care a împrumutat-o de la Montaigne (Bush, 194-95). După cum sugerează Jane Anger și alte pamflete din
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Foxe a fost atât de populară deoarece le permitea oamenilor obișnuiți să participe indirect la o epopee istorică", notează Eisenstein. "Edițiile următoare au fost îmbogățite cu relatări dramatice ale unor pescari, croitori, neveste casnice, ș.a.m.d.". Un alt curent prozaic care va contribui la dezvoltarea jurnalismului literar narativ modern și a prozei nonficționale în general se găsește în numeroasele relatări despre călătorii și colonizare din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Asta dacă aceste relatări nu sunt deja
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
generos. Acutizat de experiența războiului, în anii ‘50 lirismul său cade sub „comanda” social-politicului și a modei epicului „de largă respirație”, J. compunând pe lângă poezii agitatorice „pentru pace și o viață mai bună”, și ample poeme narative, în fond versificări prozaice despre N. Bălcescu sau despre satul lui Al. Sahia. Rareori se poate găsi aici fiorul liric, cum se întâmplă după vizitarea muzeului dintr-un sat distrus de naziști - Lidice. Asemenea mai vârstnicului G. Călinescu, care schimbase lira clasică cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
ceea ce este deja, nu se străduiesc să ajungă la nici o perfecțiune și se lasă antrenați ca niște geamanduri în derivă (ibidem, p. 6). Dihotomia ideal/tipic astfel prezentată corespunde viziunii tocquevilliene a îmburghezirii generalizate a societății și a preponderenței etosului prozaic al claselor mijlocii. Pe această concepție a evoluției sociale vine să se grefeze o exigență de moralitate publică adresată claselor conducătoare noi și vechi. Privilegiile odată cu nașterea, cele privind averea sau statutul, comportă niște îndatoriri: ele trebuie meritate și este
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Totuși, următoarele cărți de versuri - Femeia în roz (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad) și Tandrețea dintre noi (1999) - atestă o schimbare treptată a regimului. Căci, dacă inițial imaginarea femeii permitea când și când subminarea encomionului prin inserții sarcastice sau prozaice („E inflație / Viața își schimbă prețul / Aș cumpăra un covor mai scump / Să te înfășor în el după ușă / În camera alăturată / Mai întunecată / Poate fac și eu o investiție / de durată”), Tandrețea dintre noi propagă o poezie „dulceagă jucăușă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
narativ și vizual: forma scrumierei, dacă era goală sau conținea un număr semnificativ de reziduuri, dacă în rândul acestora din urmă se aflau elemente incandescente justificând o lectură din perspectiva psihanalizei focului (după modelul propus de Bachelard) sau una mai prozaică, bazată pe regulamentele de Prevenire și Stingere a Incendiilor. Judecat astfel, jocul dovedea lipsă de profesionalism. De aceea, scurtul "cartoon" proiectat prin vorbele co-bursierei mi-a stârnit zâmbetul: după cincisprezece ani de lucru în aceeași catedră, după două decenii de la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
52 Cu toate acestea, diferența a fost făcută de Winnicott (pentru uzul teoricienilor) pe mai multe paliere, dar interesul este mai mult didactic 53. Tematizarea insignelor membrilor echipajului pe această bandă vine în contrast cu forma navelor moderne de război, mult mai prozaică: în funcție de condițiile specifice, reacțiile individuale pot avea ca dominantă o componentă sau cealaltă. Se realizează astfel o compunere "ni tout à fait la même, ni tout à fait une autre" pentru fiecare matelot. Cei îmbarcați (cu arme și bagaje) pe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Antonio și re-împielițările lui Kaas van Eulukas Analizate de Dr. A. Koulakoff înainte de a se apuca de citirea "referatelor de serviciu" ale unui psiho-naut de texte atașat Supervizorilor din dealul Poporului Să dedramatizăm situația și să o aducem la realitatea prozaică, lăsând deoparte "contextul istoric" (din care fiecare specialist va trage ceea ce-i convine pentru a nu trăi rău) și cel "culturologic"(unde fitecine adaptează după gustul "publicului consumator" o rețetă culinară găsită într-o revistă, folosind materia primă aflată la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
esenței nevăzute a dăruirii? Recent, Jacques Derrida 1 ne-a reamintit faptul că exigența reciprocității perfect simetrice într-un schimb economic amenință gratuitatea originară a manifestării darului. Așadar, cum poate fi primit un dar într-o lume sufocată în detaliile prozaice ale vieții cotidiene? Are cumva sportul puterea de a ne reaminti viața nespusă a marilor gesturi de sacrificiu și dăruire? Detur fenomenologictc "Detur fenomenologic" Spectrul egoismului nu părăsește subiectul uman nici în cele mai spectaculoase gesturi de dăruire exterioară. De
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
șterse „îmbracă pereții cu nuanțe de aur rece”, turnurile unui castel se desenează în brun pe albastrul cerului (Alba). Că insurgentul modernist e dublat, la început discret, de un explorator în arhaic, iată semnul unei mobilități in nuce. Metafore ostentativ prozaice, un senzualism multiform, etalări de pietre prețioase în manieră simbolistă, o retorică minulesciană, o gestică apropiată farsei alternează, în Poemele trupești, cu manifestări afective bântuite de trecut. În momentul publicării, Salomeea, poem în opt părți, cu fragmente dialogate, a părut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
lor stăruitoare de a reduce totul și orice la absolut și la divin și de a vedea în cele mai obișnuite lucruri și în tot ce este mai sensibil prezența reală a zeilor creată de imaginație se opune acestei lucidități prozaice. În inextricabila confuzie pe care ei o fac între finit și absolut, întrucît nu țin seama deloc de ordinea, de înțelegerea și de fermitatea conștiinței cotidiene și a prozei ei, inzii cu toată bogăția și grandioasa lor îndrăzneală, alunecă de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Simbolica conștientă a formei comparative a artei": comparația dintre elenul Esop și fabula indiană: Esop "nu consideră, desigur, animalicul, și naturalul în general, ca ceva superior pentru sine și divin, așa cum făceau inzii și egiptenii, ci-l privește cu ochi prozaici, numai ca pe ceva ale cărui relații servesc spre a face reprezentabile acțiunile omenești" [142], [16 td]. La p. 101, apropo de Dumnezeu și baiadera a lui Wolfgang Goethe, Hegel reliefează că povestirea este concepută ca o istorie creștină a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
părăsesc lagătura cu întregul în așa măsură, încît pe alocuri nu poate fi vorba decît de adaosuri ulterioare. Însă, oricum, spiritul care a dat naștere acestor poeme grandioase dă dovadă de o imaginație care nu numai că a premers formației prozaice, ci, în general, este absolut incapabil să priceapă luciditatea prozaică și a avut puterea să confere direcțiilor fundamentale ale conștiinței índice forma poeziei originare, cuprinzîndu-le într-o concepție în sine totală despre lume. În schimb, epopeile de mai tîrziu, numite
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nu poate fi vorba decît de adaosuri ulterioare. Însă, oricum, spiritul care a dat naștere acestor poeme grandioase dă dovadă de o imaginație care nu numai că a premers formației prozaice, ci, în general, este absolut incapabil să priceapă luciditatea prozaică și a avut puterea să confere direcțiilor fundamentale ale conștiinței índice forma poeziei originare, cuprinzîndu-le într-o concepție în sine totală despre lume. În schimb, epopeile de mai tîrziu, numite în sensul mai restrîns al cuvîntului purane, adică poeme antice
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
originare, cuprinzîndu-le într-o concepție în sine totală despre lume. În schimb, epopeile de mai tîrziu, numite în sensul mai restrîns al cuvîntului purane, adică poeme antice, par asemănătoare felului pe care-l regăsim la poeții ciclici posthomerici, o înșirare prozaică și seacă a tot ce ține de cercul miturilor unui anumit zeu, descinzînd printr-un amplu proces de la relatarea genezei zeilor și a lumii pînă la genealogiile unor eroi omenești și a unor principi. În cele din urmă apoi, pe
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nonșalanța dublată ferm de limpezimi caustice, un teribilism dublat de „travaliul atent asupra compoziției interne a poemelor” și un onirism erotico-avangardist bine strunit de cruzimea disecțiilor lirice. Dacă în Cântece de trecut strada, Radu G. Țeposu vedea Orașul „fără solemnitatea prozaică din poemele lui Carl Sandburg”, ca un „hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea mai înaltă ficțiune (1984) sublinia felul în care „predispoziția pentru stilul colocvial, grav și jovial, malițios și bonom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
lui Z., procedeul regăsindu-se și în romane. Imaginile pitorești, insolitul existențelor în lumea mahalalei evreiești, exploatată și de alți autori contemporani, sunt valorizate cu o percepție dilatată de foc mistic și obsedată de mari idei teozofice. Întâmplări banale, locuri prozaice, lesne identificabile în topografia orașului natal, capătă valoare simbolică. Figuri legendare, ca aceea a lui Ben-Iochai, populează visurile lui Daniel, calfă de alămar, literatura mistică intersectând istoria profană: un rabi Pincas face aluzie la tatăl scriitorului, Pincu Zissu, iar incendiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
arenă o flacără trăgând după ea un actor” (Stagiune non stop). Antologia Proză, domnilor, proză! (1997), cuprinzând și inedite, oferă o imagine de ansamblu asupra unei poezii de factură autobiografică, nu lipsită de un element etic, predispusă către o confesiune „prozaică”, unde lirismul, frecvent reținut, melancolic-contemplativ, ia forma unei înregistrări a cotidianului interior și exterior, printr-o acumulare de detalii mai mult sau mai puțin disparate, care eliberează, la un moment dat, emoția. SCRIERI: Fericit precum mirele, Iași, 1984; Privighetoarea, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
veleitari și impostori, cel care ne salvează iluziile și credința în cuvînt, după cum tot acesta vestește izbînda și mîntuirea noastră prin cuvîntul viu, dușmanul de moarte al prostiei deghizate și stilisticii de lemn. Dar cînd banalitățile presei vor depăși destinul prozaic al scrierii caduce (aceea care se naște și moare aici și acum, la puțin timp după actul scrierii ca atare) și cînd mediocritățile neaurite se vor autodizolva, va fi semn că gloria efemeră a gazetarului visează cu ochii deschiși la
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
concretului. Critica înseamnă refacerea în plan secund a textului original, contrafacerea ei cu alte mijloace." (Fatalitatea vocației, s. n.) " Mijloacele" criticului au acea varietate care asigură întotdeauna surpriza și lectura cu delicii. Călinescu nu descompune ireversibil, în vederea demonstrației, a de-mistificării prozaice a "latențelor" operei, cum le numește. El dacă se poate accepta banalitatea construiește în interiorul operei, luînd în serios atît lucrarea creatorului, cît și posibilitățile pe care aceasta i le oferă, de a angaja un discurs (critic) concordant, mimetic, neinvaziv. O
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
la „transhumanța stelară” și caută să perceapă freamătul universal: „Ah, pământul e țărmul numai .../ Din solzi de nichel sună vântul crud./ În glasuri milenare purtate de lumină / Strigătul stelelor eu îl aud” (Strigătul stelelor). Versurile sunt însă cel mai adesea prozaice: „Ideile deschise-n cărți se trag / către pământ, an după an chemate/ De forța gravitației terestre” (Ceas ciudat). Tabla de oricalc păstrează intact interesul față de misterele cosmice, dar găsește resurse și pentru alte nuanțe: „oarbă ești și îmi cauți lumină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
în soare” (Profesorul meu de desen). Dar această ingenuitate este doar aparentă: nu este viziunea asupra trecutului a copilului ajuns la maturitate, ci articularea unui spațiu interior în care semnalele „din afară” pătrund și își schimbă brusc semnificația. Simplitatea, explicitul, prozaicul trimit oarecum la maniera lui Ion Barbu din poemul După melci. Eul poetic este cel al unui copil ipotetic, închis în interiorul adultului și aflat în stare de latență: „Cred că atunci când dorm mă schimb total./ Îmi cade pielea obosită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]