417 matches
-
în 1211, pe teutoni în sud-estul Transilvaniei. După îndepărtarea acestora, în 1225, regalitatea ungară a continuat politica de dominație politică la sud și est de Carpați. În acest scop, ea a conlucrat strâns cu papalitatea, cu ordinele călugărești, centre ale prozelitismului catolic printre cumani și români (vezi mai jos).3 Revenirea Imperiului la Dunărea de Jos Bizanțul a promovat în vremea dinastiei macedonene (867-1025) o politică de extindere teritorială, o nouă fază a universalismului roman, după epoca lui Justinian, ultima a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost aduși în Țara Bârsei (colțul de sud-est al Transilvaniei) în scopuri militare, pentru apărarea graniței sudice a regatului împotriva cumanilor, dar și social-politice, pentru consolidarea regalității și feudalității ungare. În plus, cavalerii au fost aduși aici din rațiuni de prozelitism: aducerea sub ascultarea bisericii catolice a populației românești ortodoxe din aceste părți. Cavalerii teutoni sau "cruciații ospitalieri ai ordinului Sfintei Marii al teutonilor" au fost chemați de regele Ungariei, Andrei II (1205-1235), în anul 1211, în "țara Bârsei, din Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dus la o înfruntare politică și ideologică (spirituală) de mari proporții, care a implicat ansamblul creștinătății răsăritene. Roma urmărea impunerea unui imperialism spiritual al catolicismului în estul Europei, și avea nevoie de un instrument politic și militar pentru a completa prozelitismul cu cucerirea. Acest instrument eficace era regatul apostolic al Ungariei, care desfășura o politică ofensivă, de cucerire, la începutul secolului al XIII-lea, când expansionismul său avea să îmbrace, îndeosebi, haina cruciatei. Pe lângă acesta, al doilea instrument al papalității, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu s-a limitat doar la spațiul sud-dunărean, întrucât papa Inocențiu III și urmașii săi, Honoriu III și Grigore IX, au urmărit să aducă sub supremație romană întregul Răsărit ortodox. Astfel, între 1204-1241, asistăm la ofensiva puterilor catolice și a prozelitismului papal în partea răsăriteană a Europei. La începutul secolului al XIII-lea, cele două regate catolice, Ungaria și Polonia, desfășurau în teritoriile ruse apusene o politică expansivă, cu puternică coloratură confesională. Între 1204-1235, expedițiile ungare s-au succedat fără întrerupere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
IV, acordându-i și dreptul de a anexa țara-cu acest act, s-a trecut la aplicarea pe scară mare a transferului de stăpânire de la "schismatici" și "eretici" la credincioșii fideli scaunului roman. Așa începea faza cea mai acută a prozelitismului catolic în rândurile românilor "schismatici" aflați sub dominația regatului ungar. Din 1234, papalitatea va constrânge conducerea regatului ungar să adopte o politică de asimilare confesională a supușilor ei, în primul rând a românilor. Acestui asalt catolic, desfășurat până în 1241, i-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
departe de Ungaria, în noile condiții ale dominației mongole, după 1241, concentrarea puterii formațiunilor românești nu era stingherită de regii arpadieni. La sud de Carpați, în dreapta și în stânga Oltului, recuperarea teritorială, după 1241, urma să fie consolidată cu ajutorul bisericii, al prozelitismului catolic. În Țara Severinului, Diploma menționează explicit drepturile bisericii și ale ierarhiei catolice. Astfel, în 1254, regele Bela IV întrevedea posibilitatea de a extinde controlul regatului său asupra întregului curs al Dunării de Jos, cu ajutorul cavalerilor ioaniți. Dar, revenită la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regatul ungar se afla în plină descompunere. Însă destrămarea regatului arpadian a avut pe lângă componenta politică și una confesională: șocul invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea presiunii confesionale a fost o caracteristică a politicii regalității ungare, după 1241 și până la moartea ultimului rege arpadian, în 1301.6 Să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de sub jugul Porții, dar în interesul, cu întinsă durată istorică, al țarismului. Or, tocmai comunitatea de religie cu popoarele creștine din Imperiul Otoman a oferit politicii țariste avantaje de care Austria a fost văduvită cu deosebire din momentul în care prozelitismul ei catolic a devenit în Estul continentului o politică practică de stat, dură și perseverentă. În 1702, Ferriol, ambasadorul Franței la Poartă, îi scria regelui său, cu o tentă simplificatoare, că „pe români nimic nu i-a ținut până acum
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la Notre-Dame-de-Sion au deschis un stabiliment la Iași în 1866, la Galați în 1868 și s-au instalat la București în 1898. Dar ele devin obiect de critici virulente în toamna anului 1904: li se reproșează insuficiențele instrucției, propaganda antinațională, prozelitismul în favoarea religiei catolice. Ministrul Educației, Spira Haret, amenință cu demisia dacă nu se va da satisfacție opiniei care reclamă o condamnare severă. În iulie 1902, patriarhul ecumenic adresează mitropolitului primat al României o scrisoare în care mărturisește "...expresia durerii pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pe proprietarii unguri. Acesta ar fi mijlocul ocolit prin care ar fi fost distrusă baza materială a comunităților calviniste și luterane, care ar fi fost astfel private de resurse. De partea sa, Bucureștiul vede în aceste Biserici avanposturile expansionismului și prozelitismului antiromânesc. În curînd, un nou motiv de plîngere se adaugă acestor prime demersuri: politica asimilaționistă a educației naționale practicată de liberali. Miza implică, prin urmare, simultan pămîntul, credința religioasă și limba maternă. Replica Bucureștiului, sub forma unui lung memoriu al
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
recunoscută decît dacă se respectă contractul ce o leagă de stat. Puterea cînd iartă, cînd supraveghează. Reverendul Richard Wurmbrand, care a publicat în 1968 lucrarea Hristos în închisorile comuniste și care a suferit mai mulți ani de detenție din cauza unui prozelitism protestant, își amintește de vorbele lui Gheorghiu-Dej de după ascensiunea sa la conducerea partidului: "Am asistat la o reuniune a popilor ortodocși în prezența lui Gheorghiu-Dej. El li s-a adresat jovial și plin de umor, asigurîndu-i pe toți că el
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
imixtiunea directă a Bisericii în lumea seculară refuzându-se supunerea la disciplina canonică. De fapt, nimeni nu contesta preoților dreptul la opinie sau la anumite opțiuni, fiindcă, în calitate de cetățeni liberi, nu puteau fi indiferenți la problemele cetății. Dar în perspectiva prozelitismului militant, misiunea slujitorilor altarului nu trebuie să se îndrepte decât într-o singură direcție: păstrarea nealterată a credinței și întărirea ei. S-a trecut chiar de la propunerea unui partid clerical la adoptarea unei moțiuni care a circulat prin presa vremii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
alături de cele ale bărbaților divinizați, precum filozoful și magul Apollonius din Tyana (2-98). Această atitudine conciliantă a împăraților de la începutul secolului III evidenția o anumită toleranță și chiar atitudini favorabile creștinismului. În ciuda a toate, asistând la puternicul influx exercitat de prozelitismul iudaic și de cel creștin, prozelitism ce a dus la abandonarea politicii religioase indecise a lui Traian, între anii 201-202 împăratul Septimius Severus (193-211) emana un edict de interzicere a prozelitismului acestora, cerând intervenția activă a poliției împotriva fiecărei biserici
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
filozoful și magul Apollonius din Tyana (2-98). Această atitudine conciliantă a împăraților de la începutul secolului III evidenția o anumită toleranță și chiar atitudini favorabile creștinismului. În ciuda a toate, asistând la puternicul influx exercitat de prozelitismul iudaic și de cel creștin, prozelitism ce a dus la abandonarea politicii religioase indecise a lui Traian, între anii 201-202 împăratul Septimius Severus (193-211) emana un edict de interzicere a prozelitismului acestora, cerând intervenția activă a poliției împotriva fiecărei biserici locale. Informația biografului Spartianus, confirmată de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În ciuda a toate, asistând la puternicul influx exercitat de prozelitismul iudaic și de cel creștin, prozelitism ce a dus la abandonarea politicii religioase indecise a lui Traian, între anii 201-202 împăratul Septimius Severus (193-211) emana un edict de interzicere a prozelitismului acestora, cerând intervenția activă a poliției împotriva fiecărei biserici locale. Informația biografului Spartianus, confirmată de Actele martirilor, ne vorbește despre niște execuții ce nu au fost cauzate numai de episoade de intoleranță populară izolată, din moment ce au avut loc pe întreaga
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de iudaism, spre deosebire de adevărata fractură ireversibilă din timpul dinastiei Antoninilor (96-192) exprimată prin definitiva sufocare a răscoalei iudaice (135 p.Chr) conduse de Bar Kokheba autoproclamat Mesia în 132. Începând cu această dată, ebraismul a supraviețuit în mod esențial prin prozelitismul diasporei, în timp ce bisericile iudeo-creștine se îndreptau spre pierderea identității lor, până la a deveni secte tot mai mult închise și excluse de comunitate. În același timp, persecuțiile suferite de creștini în timpul domniei lui Nero (54-68) și Domițian (81-96), nu par să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Tertulian erau destul de exagerate: creștinii nu erau obiectul cuceririi păgânilor, ci invers. Păgânii, mulțumiți de riturile proprii, nu cercetau esența religiei lor și nici nu trăiau după spiritul acesteia; erau obișnuiți cu o trăire religioasă tradițională superficială și nu cunoșteau prozelitismul. Nevoia de prozelitism au cunoscut-o mai întâi evreii, iar mai apoi creștinii, care, după aproape o sută de ani de la momentul morții și învierii lui Isus, puteau să se laude, prin glasurile lui Iustin, Herma și Irineu, de reușitele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
exagerate: creștinii nu erau obiectul cuceririi păgânilor, ci invers. Păgânii, mulțumiți de riturile proprii, nu cercetau esența religiei lor și nici nu trăiau după spiritul acesteia; erau obișnuiți cu o trăire religioasă tradițională superficială și nu cunoșteau prozelitismul. Nevoia de prozelitism au cunoscut-o mai întâi evreii, iar mai apoi creștinii, care, după aproape o sută de ani de la momentul morții și învierii lui Isus, puteau să se laude, prin glasurile lui Iustin, Herma și Irineu, de reușitele misionare întreprinse chiar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
datorită unor calități negustorești excepționale. Aceasta Înseamna, desigur, că pe scriitorul francez nu-l interesează tradiția literaturii moderne, autotelică și hiperconștientă de propria sa ființă. Dacă adăugăm la acest refuz oribil În cazul unui scriitor francez, cel puțin un explicit prozelitism, avem dintr-o dată motivul pentru care, anul acesta, de pildă, Houellebecq a pierdut, la scor strîns ce-i drept, premiul Goncourt, deși este singurul romancier francez din ultimele decenii poate chiar primul după Sartre, sau măcar după Robbe-Grillet despre care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să spui despre el ceea ce crezi: e un ticăloas sau un geniu, sau ambele; Îi cumperi cărțile pentru că o să i le citești, nu pentru a intra În grupul celor care sînt capabili să aprecieze un obiect artistic de uz superior. Prozelitismul scriitorului a fost subliniat nu o dată, dar prea puțin s-a remarcat diferența dintre felul În care acesta se manifestă la el și diversele sale manifestări la scriitori recunoscuți drept comerciali, ca Dan Brown sau Paulo Coelho. Houellebecq nu apare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe gură.” Nu tradiționalismul realist și psihologizant este În sine un defect al romanului Annei Gavalda. Autoarea, cum remarcă și Livius Ciocârlie, evită pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story sau, dacă vreți, vulgarizînd un pic, De 3 ori femeie. Nu. Romanul se citește pe nerăsuflate - dacă cititorul cedează și deschide cartea. Pur și simplu, dimensiunea funcțională a acestui text nu lasă loc nici unei interpretări. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În care estetismul exagerat nu salvează autenticitatea personajelor, ci le clișeizează și le judecă. În cele din urmă, veți rămîne vag nemulțumiți de această a treia cale pe care Page Încearca s-o urmeze În practica literară : nici teorie, nici prozelitism ; nici violență, nici pasivitate ; nici realism minimalist nici naturalism maximalist ; puțin umor, puțină gravitate. Ajungeți la concluzia că e cam greu de triumfat aici, pe drumul ăsta - și că nu se știe dacă chiar duce undeva. VI. Literatura antimodernă. Pascal
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se vor căsători curând cu partenerul dorit ș.a. Se poate aprecia că Biserica Ortodoxă nu este preocupată de educarea religioasă specială a copiilor și tinerilor care aparțin familiilor ortodoxe, de atragere și menținere a acestora în biserică, dar, acolo unde prozelitismul neoprotestant și sectant este intens, acolo unde celelalte culte se preocupă de educarea religioasă a copiilor și tinerilor, și preoții ortodocși tind să desfășoare o activitate relativ organizată, de menținere a copiilor și tinerilor în Biserica Ortodoxă, prin contracararea acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și sectant este intens, acolo unde celelalte culte se preocupă de educarea religioasă a copiilor și tinerilor, și preoții ortodocși tind să desfășoare o activitate relativ organizată, de menținere a copiilor și tinerilor în Biserica Ortodoxă, prin contracararea acțiunilor de prozelitism. 2. Cultul romano-catolic Neavând un statut de organizare și funcționare aprobat de statul român, Cultul romano-catolic aplică prevederile Codexului Canonic elaborat de Vatican [...]. Biserica Romano-Catolică a acordat întotdeauna o atenție deosebită pregătirii religioase a credincioșilor în general, a copiilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
din punct de vedere religios, în completă neorânduială: poartă uniforme călugărești, fără să aibă drept; totală ignoranță chiar și din punct de vedere religios; neechilibrați sufletește; dispuși la certuri și scandaluri și în continuu vagabondaj prin țară pentru cerșit și prozelitism; unii dintre ei sunt și vicioși (homosexuali), iar alții au fost și deținuți politici. 4. Dată fiind starea de spirit a acestor agitatori, Ministerul Cultelor a ajuns la concluzia că nu poate fi dată pe mâna lor o mișcare religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]