609 matches
-
este pătruns de câte o notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței și al resemnării universale și, pe alocuri, al posibilității de regenerare morală, sprijinindu-se și pe o prozodie zbuciumată și stranie în manierismul ei. O tentativă de înnoire, de abandonare a tonurilor întunecate și a imaginilor sumbre, se remarcă în volumul Pe drumuri însorite (1944), însă în versuri descriptive și grăbite. Un oarecare renume și-a dobândit B.
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
niveluri între care, firește, există numeroase punți: în poemele originale de inspirație folclorică și în opera lui Eminescu în general”. Comentariile care însoțesc poemele antologate cumulează într-un glosar complex informații din domeniul folcloristicii, al istoriei, observații și disocieri privind prozodia și modul de a lucra al poetului, prezența și răspândirea unor teme specifice, incursiuni în mitologia poetică eminesciană. B. și-a extins investigațiile, în lucrări speciale, la domeniul „numelor proprii eminesciene” (cele cu valoare simbolică) și la raporturile nu doar
BADEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]
-
mai apreciat de oficialitatea literară, pe măsura apropierii de sfârșitul anilor ’80. Tradiționalismul poetului se reliefează nu doar în preferințele tematice (folclorism explicit, aluzii retorice cu trimiteri la dacism, rescrieri de balade - precum Legenda Mănăstirii Argeșului), cât mai ales în prozodie. A. cultivă versul și strofa clasice, rima rară, combinațiile lexicale inedite. De aici o serie de poezii cu pretexte „ancestrale”, cu atmosferă vag folclorică. În cele mai bune exemple de acest fel răzbate câte un ecou din Ion Pillat. Poetul
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
cu atmosferă vag folclorică. În cele mai bune exemple de acest fel răzbate câte un ecou din Ion Pillat. Poetul posedă o bună tehnică, se mișcă dezinvolt prin mai multe forme ritmice și strofice, este uneori un adevărat maestru al prozodiei. Ceea ce face însă ca poezia să „rateze” în numeroase exemple este țăcănitul ei de metronom, sonoritatea goală a versului fără substanță. Primele volume, Poeme (1975), Stele pe dealuri (1976) și Transplantul de albastru (1976), trădează o structură eminamente romantică, spontaneitate
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
n-am furat din oU un U / și jur cu-ntreagă spaima vieții / sub limpezimi de lună nouă / că n-am furat vocale rupte / ci ca un hoț de cai când plouă / eu le-am furat pe amândouă.” Fraza muzicală, prozodia impecabilă, rostirea declamativă, discursivitatea fac ca poemele lui A. să fie și un perfect pretext textual pentru muzica ușoară românească. SCRIERI: Poeme, București, 1975; Stele pe dealuri, Craiova, 1976; Transplantul de albastru, București, 1976; Un liber albatros, București, 1978; Ei
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
insolite de cuvinte ori schimbări bruște de registru stilistic, „semnul notației proprii”, în opinia lui P. Constantinescu, apropie lirica lui B. de expresionism ori de suprarealism. Cetatea lui Bucur (1940) combină elementul anecdotic cu tragicul, ironia cu parodia, retorica și prozodia cântecului de lume cu imagini de factură expresionistă, în încercarea de a surprinde viața pestriță a capitalei bucureștene, o cetate-bâlci pitorească și plină de viață. Următoarele volume publicate în țară, inconsistente valoric, nu anunță evoluția surprinzătoare a poeziei din exil
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
cochetează și cu proza; el știe de ce. Universul fascinant al poeziei l-a atras și l-a captivat încă din anii furtunoasei pubertăți când, cu puteri creative puține, neîmplinite intelectual și cultural, dar cu mari ambiții, scria versuri după canoanele prozodiei acelor vremi. De-a lungul timpului, a acumulat cultură poetică și experiență de creație, a publicat volume de versuri, s-a afirmat ca un iscusit mânuitor al stihului bine gândit și inspirat cumpănit. Îl prețuiesc și îl iubesc pentru sufletul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Dar nu numai! Prin eforturi, chinuri și o muncă sisifică despre care, spre cinstea domniei sale, nu a pomenit niciodată, a reușit în timp foarte scurt, practic doar trei ani, să aducă în jurul vetrei din care izvorăște căldura rimei și a prozodiei oameni, așa cum am spus aflați în cele mai diverse medii profesionale sau la sute de kilometri depărtare, oameni care de altfel nu ar fi știut niciodată unii de alții. Iar acum participă împreună la un eveniment cultural pe care istoria
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în care se îmbină poeme scrise în manieră modernistă, prin apelul la enjambament (unele par chiar reportaje al căror obiect este cotidianul în general: Doi căței, un poet și o statuie, A reveni la Paris etc.), cu altele, influențate de prozodia folclorică, de-a lungul cărora impresia de ansamblu este de unitate a discursului liric, întreprins de un eu hipersensibil, ale cărui trăiri sunt permanent contradictorii: îndrăgostit aproape păgân de viață, cu toate ale ei, are, totuși, senzația că a greșit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din 1983 (Ora ideală și O altă nuanță a revoluției) și până la Omul virtual, din 2011, ultimul poem preconizând alte metamorfoze artistice: Ca prințul Danemarcei mă-ntreabă masca-mi tristă / În care punct din spațiu făptura mea există. Apelând la prozodia clasică și la cea modernă, străbătând cărări bătute de alți și alți creatori sau căutând locuri neumblate, vrând să dezvăluie o parte a intuitei dimensiuni ascunse, prin revelarea perspectivei proprii asupra menirii poetului - făptură care, tranzitând lumea, ia act de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
postmodernismul anilor ’80. De aceea, într-o operă vastă cum e cea de față, se pot regăsi, fără îndoială, aspecte definitorii ale celor două etape din vecinătatea celei amintite, așadar metafore subtile, un limbaj nu de puține ori ambiguu, o prozodie care eludează canoanele clasice, tendința spre reflexivitate, un imaginar frecvent insolit care îmbină, în unele cazuri, cotidianul cu oniricul etc. Apelând la termenii lui Wilhelm Scherrer, în poezia lui Gh. Grigurcu se poate identifica prezența tuturor celor trei tipuri de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
creației, fiindcă preocuparea pentru definirea fenomenului artistic e constantă în volum: Vinu’ vărsat din Cetăți înierbate / edifică Arta, Enzima și Mustul; / acum e-o literă ce stă mai aparte / expusă oricui să și învolte pronia și Gustul. Îmbinând elemente de prozodie tradițională și modernă, versurile lui Valentin Predescu sunt confesiuni ale unui eu dezabuzat de o realitate percepută aproape mereu ca ostilă, dar la care cel care se simte persona non grata, mai abitir decât alții, pare a fi devenit, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viața mea de magie”), dar și cu un aparat critic foarte consistent, cititorul are șansa de a parcurge, grație poemelor selectate din cărțile poetului, publicate din 1961 și până în 2008, anul apariției antologiei, o operă în care, îmbinând elemente de prozodie clasică și modernă, se creează un imaginar poetic bogat, în care tradiționalismul (mai ales în poeme din primele volume) și livrescul alcătuiesc o poezie de multe ori descriptivă, în care trecerea de la apolinic (unde eul e receptiv, îndeosebi, la partea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe care carnavalul le scoate la mezat o aia hîrșită În toate secretele, unsă cu toate alifiile, o fată bătrînă, fardată strident, cu degetele pline de inele și cu pieptul plin de lanțuri din argint, ...dar poetă. Stăpînind toate secretele prozodiei, metricii, toate tehnicile facerii și desfacerii unui poem. Pe această poetă nebună, doar pe aceasta vreau să o tai cu ferăstrăul În două jumătăți. O parte să o păstrez pentru poezie, o parte să o țin pentru atunci cînd vor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fiecare pe gânduri, cu farfuria în față. Reverii eufonice În ultimii ani, știu că i-am debusolat nu o dată pe liceenii în fața cărora mi-am desfășurat amăgirile educative vorbindu-le despre jalea versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui rea armoniilor stilului Disney din desenele animate (binecuvântatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri cosmice cu laser
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se intră cu greu, pentru că așa cum observa Mihai Batog - Bujeniță despre autor: „Nu cred că va fi printre epigramiștii ce se vor preda în școală, presupunând că asta se va întâmpla vreodată. Însă abordarea genului, poezie fixă, în care dificultatea prozodiei este una minoră în comparație cu aceea a construcției poetice care trebuie să rezolve în numai patru versuri, cu minimum de cuvinte și cu maximum de claritate deci, prezentarea și dezvoltarea subiectului, iar apoi și întorsătura care să creeze poanta, nu este
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
Generalul de Divizie Manuel A. Odriá, Care a Coborît din Munți În 1948. Și n-avea nimic de-a face nici cu lumea ei de Lecții de Spaniolă și Reguli de Gramatică. Oare știau nefericitele astea ce Înseamnă Sintaxa ori Prozodia? Sau cine era Rubén Dario? Sau cine a fost poetul Americii? Ea, În schimb, era cel mai delicat produs al Manualului de Bună Creștere al lui Carreno, știa să spună „poftă bună“ cînd vedea pe cineva mîncînd și, lucru Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ușii de la sufragerie și el voia sa intre ca să mănînce și nu putea. Citește mai rar și fără să țipi, Îl Întrerupse profesoara, adăugînd că făcuse grave greșeli de sintaxă, probabil și de ortografie și mai mult ca sigur de prozodie. „Și fiindcă nu ajungea la masă, lacheul a trebuit să meargă să-i aducă un morman de pernuțe și bucătarul, care știa că se uită așa de crunt, i-a pregătit un biban și i-au potrivit bibanului ochii ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anii ’20 în Contimporanul lui Vinea („Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu asupra de măsură, această întîlnire. Pe de altă parte, sintaxa minulesciană rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul că mimul Minulescu „maschează” sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fenomenul Dada), și publicate mai tîrziu în volumul Priveliști (1930), ca un omagiu adus limbii române de exilatul francez, mărturisesc - dincolo de ironia și umorul caustic al atitudinii - despre o extrem de acută angoasă a provinciei. Scrise, aproape toate, într-o impecabilă prozodie clasică (autorul a pledat în numeroase ocazii pentru un clasicism modern...), ele sînt - ca și prozele lui Călugăru - ecorșeuri expresioniste ale unor locuri „unde nu s-a întîmplat nimic”, obiecte poetice autonome, realizate după sintaxa amintirii (prefața „Cîteva cuvinte pădurețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai rămas decît aromele crepusculare și imaginile agreste, tematica (întoarsă pe dos) și „carcasa” prozodică a unei umanități alienate, reificate. Această „carcasă” clasicizantă îl determină însă pe criticul Mircea Martin să aprecieze că insurgența lui Fundoianu se oprește la nivelul prozodiei, operînd exclusiv la nivelul conținuturilor (și al formei conținuturilor). „Aristocrat al revoltei”, Fondane a rămas un adept al „organicismului” și al disciplinei formale, al unui „nou clasicism”, susținut în numeroase articole și eseuri, un adversar al anarhiei formale, chiar dacă apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Piet Mondrian și alții (În revista De Stijl, aprilie 1920) Înregistrase deja preocupări similare: „Dacă În vechea poezie / prin dominarea sentimentelor relative și subiective / semnificația intrinsecă a cuvîntului e pierdută / noi vrem ca prin toate mijloacele de care dispunem / sintaxa / prozodia / tipografia / aritmetica / ortografia / să dăm o nouă semnificație cuvîntului și o nouă / forță expresiei / FORMA VA AVEA O / SEMNIFICAȚIE DIRECTĂ SPIRITUALĂ / Ea nu va descrie nici un eveniment / nu va descrie nimic / ci va scrie / va recrea În cuvînt ansamblul evenimentelor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Voronca nu peste multă vreme - o „alunecare Într-o cale lactee de imagini”, „o succesiune de hazarduri”, „aventură totală”, „perpetuă mișcare”. PÎnă și rima, element tradițional constrîngător al discursului, se transformă Într-un factor de dinamizare, alături de celelalte elemente ale prozodiei clasice (Colomba e scris În Întregime În vers perfect ritmat și organizat strofic În catrene), căci ceea ce se impune În ultimă analiză este și aici propria energie productivă a textului. Dacă e să facem o apropiere de experiențele din domeniul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
simplă a faptului că nu se poate evada din "artă" și e exprimată fără echivoc asumarea condiției de scriitor, cu toate virtuțile și servituțile ei. Sonetul inaugural din Patmos și cel de Încheiere păstrau, deși destul de bine strînse În chingile prozodiei, ceva din fluența și indecizia definitorii pentru universul imaginar construit pînă atunci. Cel dintîi se și intitula, de altfel, Hotarul de fum și nu făcea decît să Înscrie În tiparul strofic trasat cu o oarecare fermitate contururile aburoase și În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lor mai puternic, stihuitorul Întocmește (compilează) o retorică pe care o ilustrează cu versuri proprii. Stihurile au fost scrise ca să zugrăvească patimile sufletului, retorica a fost Învățată (furată) de la ochii preacinstitei doamne. Erosul provoacă, așadar, nu numai poezia, dar și prozodia: „Laudele cu care mă Împorocești prin luminată scrisoarea dumitale sînt mai presus de starea minții mele, și nici unul din darurile ce numeri asupra mea nu este vrednic de rangul ce au cîștigat În inima dumitale. Aceasta mă face să mă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]