461 matches
-
actual, străbătut în același timp de autovehicule și de care bătrînești, beneficiar al unui "cămin cultural": "îmbrăcat în veșmintele colorate ale acelei muzici / ca un prestidigitator / Poetul răsucește inelul cu enigmă/ de pe inelarul mîinii stîngi și deîndată / izvorul tremură pe prundul / unde păsările voioase țopăie / șerpii dorm cu capetele sub pietre / iar îngerii tac dansînd în voie / pe scena susnumitului locaș de cultură / la o margine / de / drum de țară / drum de cară // Poema se ridică din șanț se scutură / se
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
precum o figură tutelară, Ion Pillat. Finalul acesteia e omagiat nu doar printr-un discurs ce-i captează spiritul robust-melancolic, ci și litera, prin inserturi de factura a ceea ce se numește acum textualism: „«Ar trebui un cîntec...» al pietrelor de prund/ Cînd valuri pier în spumă, din «jocul» lor «secund»” (Nu timpul...). Sau: „Și se-ntîlneau sub vremuri - foșneau la drumuri plopii -/ Cu mama lui Vieru, «bunica-mi Calyopi»...” (Elegie la Prut). E vorba de-o abordare a tradiției ca o temă
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
se încrețească în linii nu întotdeauna paralele, între care pielea făcea bucle precum o tencuială umezită pe dedesubt. Iar umezeala venea mai ales din ochii care pluteau într-un fel de leșie gălbuie din care privirile stârneau inele ca întrun prund de apă în care picură o ploaie de toamnă. Pielea, ale cărei riduri păreau așezate cu ghearele, îi dădea un aer de reptilă. Hainele erau și ele pe dimensiunea pielii și nu a trupului, atârnând peste umerii subțiați, iar mânecile
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
aparții doar în închipuire, tu exiști și mă scoți din fire, iată, această lungă tăcere la telefon, mă simt caraghios ca eroul Bellerophon, de disperare ce aș putea să-ți răspund? Sunt ca o piatră spălată de multe ape pe prund, între noi totul e limpede, deși eu văd întunericul, între noi este Nimicul, feericul. Poemul F. M. într-o permanentă criză cardiacă, poetul, mielul, catastrofa, în jurul soarelui, prin fosa demoniacă trece pământul murmurându-și strofa, spectacol amânat, viața, o bestială generalizare
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
aparență/ de prestigiu și care se numără, în felul lor,/ printre lucrurile mai greu de împlinit ale acestei lumi./ Laudă puținelor clipe,/ în care ni s-a dat să vedem cum ninge cu găuri de flaut,/ și aromele vesperale din prunduri. Laudă bîrnelor/ pe care se trece în partea cealaltă a rîurilor -/ și buruienilor crescute peste gorganele de cutii de conserve,/ de anvelope și de fiare ruginite, de la marginea orașelor./ Ah, cîtă prospețime, în această lume,/ de la vicleana frumusețe a fetelor
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
fără să vreau să-mi chem/ Imaginile care-n mine dorm,/ De care uneori mă tem.". În Puck, găsim nota argheziană din Cărticică de seară: "Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a' noastre/ Pline cu zâne mici cât degetarul./ Pe prunduri fine scârțâie cleștarul/ Izvoarelor rotunde și albastre.// Vezi, Puck, aci-s știubeiele cu miere/ Din care puii urșilor, de-o șchioapă,/ Când viespiile-s duse, se îndoapă,/ Ca să mai crească-n minte și putere.// Pe gresiile calde dorm șopârle/ Subțiri, strânse
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-mă-n tăcere și socoate: Regina este una! Doamne, cine? Coșarii nopții năvădesc macate, Hainii, pe-ntuneric strâng suspine, De tine, Viață, nu-mi mai este bine, Sunt ochii milei lacrime uscate! Poet de-aș fi, m-aș prăvăli pe prunduri și Cântecul l-aș scoate din străfunduri: Iubirea ta mă-nzăpezește-n stele! Tridentul mi se frânge de durere, Mierea sărutului o gust, e fiere: Cum să mai zbor dacă îmi pui zăbrele? SONETUL XVII ți-am ridicat un loc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
proaspătă. Căpătasem un fel de mănuși sinilii. Și continuam, continuam, șoptindu-mi nedumeririle, înnobilîndu-mi tristețea în litere caligrafiate pe foi veline. Îngerii nu erau pretențioși, nu doreau marea cu sarea, nici lacul cu caimacul, nu... ci izvorul rotund,neclintit,cu prundul răspîndit lin, artistic, cu niscaiva nuferi orbitori plutindu-i pe suprafața netedă, lucioasă...Slujbaș conștiincios, scrib vrednic, încovoiat veșnic peste registrele largi, cu mii de rubrici orizontale, verticale, ba și de-a curmezișul filei largi, spre zăpăcire și umilință adîncă
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
ea mustește, Perdelele în ciucuri fragezi curg, Dulapul poartă-n rafturi omizi crude Ce bat mătasea în mătănii moi, Desprins de fluturi, sufletul s-aude Cum pîlpîie nedumerit apoi; Și iar adorm, în așternut cu vîntul, Izvoare tolonite albe-n prund; Atît aș vrea: un înger, să-l ascund De oameni cu cuvîntul....
Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8307_a_9632]
-
stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
negru furând străluciri din tainele facerii la fiecare spart al văzduhului păsări albe își iau zborul din stingerea ouălor negre adieri de rai ar dărui fumul pipei de nu s'ar legăna în fereastră pasărea sinucigașe spânzurată la creștetul nopții Prund de tristețe luminoase morminte plutesc prin umbreliștea gândului parcă mi-a fost să fiu prund de tristețe apă curgătoare între viață și moarte osuarele părăsite de duh în necontenire visează aura trecerii încerc să mă trag la mal pentru a
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
zborul din stingerea ouălor negre adieri de rai ar dărui fumul pipei de nu s'ar legăna în fereastră pasărea sinucigașe spânzurată la creștetul nopții Prund de tristețe luminoase morminte plutesc prin umbreliștea gândului parcă mi-a fost să fiu prund de tristețe apă curgătoare între viață și moarte osuarele părăsite de duh în necontenire visează aura trecerii încerc să mă trag la mal pentru a prinde în auzeliște glasurile celor de dincolo
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
să m-afund Ca-ntr-o iubire mare, de jertfire Să pot uita de mine și de fire Să pot dormi în liniște, profund... Și să mă pierd total ca-ntr-o neștire S-ajung cumva la soare, pe un prund... Visez păduri în care să m-afund Ca-ntr-o iubire mare, de jertfire... Să nu mai am de cine să m-ascund Să pot să fiu în voie împlinire Să nu mi se mai pară nălucire Chiar gândul meu
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
înamorat care cheamă „pînă la urmă / Îngeri în ajutor", îngeri care-i sugerează, impredictibil, „să pulseze invers", îl constituie o fibră luptătoare: „Sînt al speranței ostaș" (Impact). Sau într-o variantă patetică: „Eu sînt stînca de la bază / Care noaptea sîngerează" (Prund de stele). Cu un adaos revelator: „Stînca are aceeași grupă sanguină cu mine" (Răsfrîngere). Acestei dispoziții de „ostaș" îi datorăm și cîteva energice tușe vizînd mediul socio-politic proxim, acea „uriașă moară", unde „Diavol cu diavol se însoară" (Stare). După ce ne
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
farse cineva ? Amurgul poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci foșgăiau în vinele mele cu mii de piciorușe bucuroase. Am coborât într-o gară având deasupra stelele. Printre felinare roșii se alungau, elastic, umbre. Mă însoțea pe întuneric scârțâitul prundului. De pe o arătură înghețată venea mireasmă rece. Primăvara izbucnise pretutindeni cu un susur care părea o vrajă domolită. De peste tot simțeam un suav, ațâțător parfum de femeie. La pod m-am așezat pe parapet : sub mine curgea apa. Începeam să
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
loc căruia și azi îi zicem, cu vorbele Irinei, „căsuța din pădure“. Nu e chiar în pădure, ci la capătul unei alei pavate cu piatră de râu, care închide în unghi, neașteptat, o stradă care urcă în pantă abruptă, în Prund. Pădurea e la vreo sută de metri. Căsuța fusese, la origini, garajul unei vile ulterior naționalizate. O primisem prin noul meu serviciu, în 1985, la revista Astra. Aveam deja 30 de ani, era prima casă cu adevărat „a mea“. De
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
-n noi mai cresc grădinile. Ei vor să fie rădăcinile, prin cari ne prelungim pe sub pământ. Se-ntind domol părinții pe subt pietre, în timp ce în lumini mai adăstăm, în timp ce fericiri ne-mprumutăm și suferinți și apă vie pe la vetre. SUFLETE, PRUND DE PĂCATE Suflete, prund de păcate, ești nimic și ești de toate. Roata stelelor e-n tine și o lume de jivine. Ești nimic și ești de toate: aer, pasări călătoare, fum și vatră, vremi trecute și pământuri viitoare. Drumul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
grădinile. Ei vor să fie rădăcinile, prin cari ne prelungim pe sub pământ. Se-ntind domol părinții pe subt pietre, în timp ce în lumini mai adăstăm, în timp ce fericiri ne-mprumutăm și suferinți și apă vie pe la vetre. SUFLETE, PRUND DE PĂCATE Suflete, prund de păcate, ești nimic și ești de toate. Roata stelelor e-n tine și o lume de jivine. Ești nimic și ești de toate: aer, pasări călătoare, fum și vatră, vremi trecute și pământuri viitoare. Drumul tău nu e-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ULISE De pe liman pe golfuri privirea ți-o rotește. E liniște ca-n ziua când mă-ntorsei hoțește și ți-am golit de oaspeți viața, pragul, tinda. Ia seama Penelope ce netedă-i oglinda. Se-ntinde marea clară pe-un prund de oseminte. Nu-i nimenea cu proră s-o șteargă, s-o frământe. Doar șerpii taie apa spre-un țărm ghicit în zare, trecând peste adâncuri ca semne de-ntrebare. Catargul putrezește la margine de timp acolo între Hades și-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
zmeu pe care să îl înfrunt cu un snop de spice de grâu care ard în soare. Tu, dragă prietenă, îmi oferi zi de zi prilejul de a-mi ridica ochișorii curioși spre soarele care ne îmbie la alergat pe prundul răcoritor și zgomotos de pe malul râului în care se adună în taină o sumedenie de vietăți: peștișori aurii, rațe cu penele de argint, broscuțe fermecate care știu o groază de povești... tu ne dai voie necondiționat să zburdăm pe iarba
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
greu de ținut caii, așa că trecură din nou râul pe Podul Calicilor și, pe firul apei, ajunseră tot la pas la mânăstirea Târnov, de acolo, pe sub zidurile mânăstirii lui Mihai Vodă cel Viteaz, pe podul de la mânăstirea Sfântul Nicolae din Prund și intrară pe Podul de Pământ. În sfârșit, armăsarii se dezlănțuiră în galop. Drumul era pustiu. Ștefan încetini și Turculeț îl prinse din urmă. — Ce are Breazu? Nimic, măria ta. E stătut în grajd pe ovăz și pe urmă... Pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o Zi, biserica începută și târnosită în aceeași zi după un an, la biserica Tuturor Sfinților din Podul Târgului de Afară, apoi la lăcașurile dăruite de domn cu odoare și cărți: biserica de lemn a Oltenilor, biserica Sfântul Nicolae din Prund, apoi cea a Cărămidarilor, a Sloboziei a lui Leon Vodă, dăruită de vodă cu o cruce de piatră, cea a Staicului și Schitul Hagiului, a Sfântului Nicolae de lângă jitnița domnească, a Sârbilor. Apoi s-au pornit clopotele de la mânăstirile cele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
entomologice. Prin pădure, zurgălăii cântau în toți copacii, și felinarul trăsurii (unul, din economie, deși badea Vasile pretexta că celălalt s-a stricat...) scotea mereu din întuneric, ca din neant, picioarele stejarilor, și din când în când, o movilă de prund, care trecea pe lingă trăsură ca o dihanie informă și misterioasă. Când am ieșit la câmp, s-a deschis o noapte înaltă, o noapte a cerului și a stelelor. (Nopțile cu lună sunt ale pămîntului.) La podul Ozanei, badea Vasile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]