379 matches
-
orașul Ungheni (spitalul raional Ungheni, Comisariatul de Poliție Ungheni, Armata Națională etc.). În componența comunei Petrești intră două localități - satul Petrești și satul Medeleni. Satul Petrești are o istorie multiseculară. Conform unei legende, denumirea satului provine de la niște pietre sau prundiș care se aflau în cantități mari în apropierea acestei așezări. O altă versiune susține că numele satului provine de la un oarecare Petru, care a fost unul din primii locuitori ai satului. Este inconsistentă legenda, potrivit căreia denumirea satului Petrești provine
Petrești, Ungheni () [Corola-website/Science/305835_a_307164]
-
cîmpie ridicată. Tot în această perioadă a început formarea rețelei hidrografice-văile rîurilor Prut, Nistru, Răut și Cogîlnic - ultimul formîndu-se chiar pe teritoriul raionului. Odată cu formarea văilor a început și formarea teraselor care s-au format din depunerile de nisip și prundiș cu grosimea de 3-8 m. Acestea sunt acoperite de lemuri leosoidecu intercalări de soluri fosile castanii. Mai tîrziu pe terasele pleistocenului mediu au fost descoprite stațiuni paleolitice ale omului primitiv în care au fost găsite unelte ale culturii așel tîrzii
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
continuat să se dezvolte în condiții continentale, fiind supus mișcărilor tectonice de ridicare. Ultimele au contribuit la accelerarea proceselor de eroziune, a alunecărilor de teren și la fragmentarea reliefului. Pe parcursul cuaternarului s-au acumulat depozite continentale aluviale, deluviale, eoliene: nisip, prundiș, pietriș, argile locssoide ect. Structura scoarței terestre de la temelia Podișului Codrilor pe care este situat și raionul Nisporeni suferă mișcări de ridicare care provoacă uneori cutremure de pămînt cu magnitudinea de pînă la 2-3 grade pe care populația nu întodeauna
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
în oraș se efectuiază cu respectarea strictă a regulilor de asigurare a rezistenței lor la cutremurele de pămînt. Pe teritoriul raionului se exploatează materiale pentru contrucție, precum calcarele, argilele, deatomitele și nisipurile de vîrstă neogenă precum și depunerile de pietriș și prundiș de vârstă pliocenă și cuaternară, care datorită eroziunii, sunt dezvelite în valea Prutului și ale afluenților acestuia. De obicei aceste depozite se dispun aproape pe întreaga suprafață a raionului ceea ce înlesnește exploatarea lor prin cariere deschise. Sînt răspîndite și zăcamintele
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
și mlaștini alimentate atît superficial cît și subteran. Prin fragmentarea valurilor de alunecare se transformă în aliniamente de forme mai mult sau mai puțin monticulare deosebite de formele eroziunii torențiale. Deluviul de alunecare alcătuit dintr-un amestec de argile , nisipuri , prundișuri etc. Cu o grosime ce depășește uneori 15-20m, în cele mai dese cazuri prezintă o suprafață cu fragmene de trepte mici, monicule cu altitudine variabilă (0,5-10m) și mici depresiuni umede, transformate pe alocuri în bălți și mlaștini. Din loc
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
rezistența și stabilitatea versanților. Alunecările cu mecanism complex - se caracterizează printr-un amestec de monticule, trepte, valuri etc. Ele se dezvoltă de obicei în condițiile unor versanți cu energie de relief mare cu o componență litologică variată argile, nisipuri, gresii, prundiș ș.a. Mecanismul lor prezintă o ambianță de deplasare a blocurilor de roci în partea superioară a alunecărilor și o scurgere în partea inferioară sau o succesivitate întreagă de zone cu caracter de scurgere și de deplasare a blocurilor. Deseori pe
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
numite sunt așa de răspîndite încît ar merita o circulație mai largă în literatura de specialitate. În urma căderii ploilor torențiale de pe versanții văilor, vîlcelelor, hîrtoapelor, ravenelor se spală și se transformă o cantitate mai mare de material (sol, argilă, nisip, prundiș, calcar, bolovani) care formează torente de noroi. Acest material se acumulează pe fundul ravenelor, hîrtoapelor, luncilor din văile rîurilor, depresiunilor distrugînd vegetația de cultură și spontană avariind căile de comunicație și diferite construcții. Torentele de noroi sunt raspînditeîn raioanele fizico-geografice
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
la evidență circa 400 de zăcăminte de substanțe minerale utile solide, cu rezerve industriale de 400 de milioane de tone de ghips, nisip pentru sticlă, tripol, diatomite etc. și 1.500 de milioane de metri cubi de calcar, piatră brută, prundiș, argilă etc. În sudul țării au fost identificate rezerve modeste de hidrocarburi: petrol (Văleni, Cahul), gaz natural (Victorovca, Cantemir) și cărbune brun (Etulia, Găgăuzia). Potrivit estimărilor efectuate conform datelor din perioada sovietică rezerve de petrol sunt de circa 2,1
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
cea mai mare parte a localității, pe a doua terasă 160-165 m. Se detașează terasa de luncă joasă, dar se înalță în șesul comun al Bistriței cu Siretul. Albia majoră al Bistriței este predominată în raza așezării, prin depozitele de prundișuri, constituind un adevărat rezervor pentru acumularea apelor freatice. Bacăul prezintă un avantaj și prin poziționarea sa în imediata apropiere cu linia de dislocație subcarpatică. Bacăul se află pe terase plane sau ușor înclinate cu o expoziție estică și sud-estică, în
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
Pădurea Craiului). Împreună cu râurile Crișul Alb și Crișul Negru formează cele trei Crișuri, cele mai importante râuri din regiunea Crișana. Numele provine din forma latină atestată "Crisola", care la rândul său poate proveni fie din adjectivul grecesc Χρισός : „aurit”, din cauza prundișului aurifer, fie din limba dacică, presupunând că etimonul "krísos" ar fi avut semnificația de „negru”, în care caz denumirea de Crișul Alb este un oximoron iar cea de Crișul Negru un pleonasm. Crișul Repede drenează versanții nordici ai masivelor Gilău
Râul Crișul Repede () [Corola-website/Science/297458_a_298787]
-
Erau dispuse castrele unor trupe auxiliare care supravegheau ordinea internă la Castra Nova, Islaz, Teregonva, Dichiseni, Listevea, Rusidava, Desa, Romula. Drumurile au constituit importante căi de comunicație, nefiind largi, fiind alcătuite dintr-un strat gros de bolovăni și unul de prundiș, legate în ciment, iar deasupra erau plăcile de piatră de dimensiuni mari, legate bine între ele. De asemenea, erau construite drumuri cu un strat de prundiș, sau erau simple șleauri, apoi erau utilizate și drumurile naturale. Drumul principal care străbătea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
comunicație, nefiind largi, fiind alcătuite dintr-un strat gros de bolovăni și unul de prundiș, legate în ciment, iar deasupra erau plăcile de piatră de dimensiuni mari, legate bine între ele. De asemenea, erau construite drumuri cu un strat de prundiș, sau erau simple șleauri, apoi erau utilizate și drumurile naturale. Drumul principal care străbătea întreaga provincie pornea de la Lederata, traversând Banatul, Culoarul depresionar de la Poarta de Fier a Transilvaniei, trecând prin Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Napoca și ajungea la Porolissum
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Română), pe teritoriul Slatinei s-au descoperit numeroase dovezi arheologice cu privire la prezența umană încă de la începuturile paleoliticului (cu peste 1.000.000 de ani în urmă). Este vorba de așa-numita „Pebble culture” („Cultura de prund” din România). Astfel în prundișurile râurilor Dârjov și Olt, au fost descoperite pietre de râu („galets”), unele unele fiind lucrate pe o față („choppers”) iar altele pe ambele fețe („chopping tools”), precum și anumite tipuri de unelte („așchii”) desprinse prin cioplire din nuclee de silex, fiind
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
piatra brută de construcție, argilă, nisip, pietriș. Sunt exploatate cinci zăcăminte de piatră și văr stins: la Cricova, Mileștii Mici, Chișinău, Făurești, Goian, Cărămidă. Țigla se produce din materia primă extrasa la carierele din Bubuieci și Mileștii Mici, iar nisipul, prundișul și pietrișul se extrag la Cobusca și Vadul lui Vodă. De asemeni în aria municipală sunt exploatate resursele de mică, utilizate în producția semiconductorilor, în industria microelectronica. Mină ce exploatează aceste zăcăminte este operată de ȘA Mezon. Rezervele de ape
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
interfluvii colinare și deluroase, care alternează cu văi largi, ale căror albii majore sunt bine dezvoltate. Acesta se datorește în mare parte alcătuirii litologice din depozite miocene (roci de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă, argilo-nisipoasă și mai rar conglomeratică) și cuaternare (prundișuri, nisipuri, și lentile de argile). Totodată, structura cutată a miocenului, reprezentată printr-o succesiune de anticlinale și sinclinale, s-a impus și în relief. Culmea Pleșului, cu o lungime de 24 km, este un anticlinal cu înălțimea maximă de 913
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
ușă. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția din lemn, ridicând un zid de incintă din piatră și un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura de est. În vremea domniei sale este atestată arheologic existența unui pavaj din prundiș. În a doua jumătate a secolului al XV-lea un incendiu violent a distrus Curtea Domnească, construcția din lemn fiind complet distrusă. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) s-a reconstruit Curtea Domnească. Peste resturile clădirii din lemn a
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
a lui Petru Mușat (aflată înspre nord) s-a construit o casă de piatră cu parter, iar clădirea din zid cu beciuri de pe latura de est a fost extinsă spre sud. Lucrările s-au finalizat prin amenajarea unui pavaj de prundiș și lespezi de piatră (sub care s-au găsit monezi nu mai vechi de 1480). După definitivarea lucrărilor, Curtea Domnească avea forma unui patrulater cu latura est-vest de 67,50 m și cea nord-sud de circa 40 m. Clădirea era
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
de modelare periglaciar care are ca depozit reprezentativ luturile-argilose (depozitele loessoide) de pe platoul Gruiu de la Câmpulung. În Cuaternar datorită coborârii nivelului de bază, râurile s-au adâncit epigenetic și s-au format terasele și luncile acestora ce sunt acoperite de prundișuri, alcătuite din roci cristaline, marne și nisipuri. Prin mișcările de ridicare de la începutul Cuaternarului s-a distrus cuvertura piemontană submontană și au fost dezgropate epigenetic structurile precarpatice însă pietrișurile de Cândești s-au păstrat în Depresiunea Câmpulung. Tot în această
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
și Darwin a plecat cu bărcile cât mai departe posibil pe râul Santa Cruz, toți cei implicați vâslind pe rând bărcile înspre amonte. Râul trecea printr-o serie abrupturi, apoi prin platouri care formau câmpii largi acoperite cu scoici și prundiș, iar Darwin a discutat cu FitzRoy interpretarea că aceste terase fuseseră țărmuri care s-au ridicat treptat în conformitate cu teoriile lui Lyell. Câteva exemplare de nandu pitic s-au zărit la distanță, dar nu au putut fi prinse. Expediția s-a
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor Siret (est) și Tazlău (vest). Relieful are o structură accidentată cu înălțimi rotunjite și vârfuri
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
boiștii (bătăii) femela e urmărită de 3-4 masculi, care se luptă între ei. Dintre victorioși, fiecare femelă își alege un singur mascul. După cucerirea unei femele masculul o apăra de eventualii pretendenți. Ambii reproducătorii (părinți) participă la construcția cuibului, scormonind prundișul fundului cu botul și cu coada și fac o gropiță semicirculară, în formă de strachină, adâncă de 10-30 cm, acolo unde curentul este repede, cu un diametru de 60 cm (chiar până la 1,2-3,0 m) și perechea se luptă
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
ani, atinge maturitatea sexuală. Ponta are loc de la sfârșitul lui februarie, când temperatura apei crește peste 12°C, până în aprilie-mai. O femelă depune 100-1000 icre de 2,5-3 mm diametru, sub pietre sau într-o gropiță care este săpată în prundiș, în nisip sau pietriș de mascul cu aripioarele lui pectorale. Ecloziunea durează mai mult timp: după 4-5 săptămâni ies larvele, care sunt pelagice un timp îndelungat. Masculii păzesc cu strășnicie ponta, fiind foarte agresivi în acest răstimp, apoi devin canibal
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
Strada Haneviyim traversează centrul cartierului, iar strada Heil Hahandasá o mărgineste la nord. Cartierul se întinde pe o suprafață de 16 hectare și în jurul anului 2014 număra cartierul circa 4500 locuitori și 860 case. Numele cartierului înseamnă în limba arabă „prundiș”. Numele oficial ebraic „Morashá” introdus în anul 1958 înseamnă „patrimoniu”, „moștenire”. În vremea romanilor aria se afla între zidurile Ierusalimului antic. a fost întemeiată în anul 1889 de arabi creștini și musulmani înstăriți, între care membri ai familiei Husseini, ca
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
mrenei, cu ape relativ rapid curgătoare acolo unde apa atinge o viteză de 45-60 m/sec, rar până la 90 cm/s. Preferă apele puțin adânci, limpezi și bine oxigenate din cursul mijlociu al râurilor cu fund nisipos sau cele cu prundiș și nisip, prundiș cu argilă sau pietros. În cursul superior al râurilor este mai rar și se întâlnesc aproape numai peștii adulți. Niciodată nu intra în regiunile mocirloase ale râului. Porcușorul de nisip trăiește în cârduri mari de câteva sute
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
relativ rapid curgătoare acolo unde apa atinge o viteză de 45-60 m/sec, rar până la 90 cm/s. Preferă apele puțin adânci, limpezi și bine oxigenate din cursul mijlociu al râurilor cu fund nisipos sau cele cu prundiș și nisip, prundiș cu argilă sau pietros. În cursul superior al râurilor este mai rar și se întâlnesc aproape numai peștii adulți. Niciodată nu intra în regiunile mocirloase ale râului. Porcușorul de nisip trăiește în cârduri mari de câteva sute de exemplare, stă
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]