1,016 matches
-
semnată în 9 august 1858, care cerea ca deputații moldoveni și valahi, în adunăre, să fie cei care aleg conducătorul. Elitele românești n-au întârziat să îndeplinească această cerere, astfel încât la 10 mai 1866, cu o unanimitate de voturi, prințul prusac a fost ales domn al Principatelor. La presiunile Franței și Marii Britanii, Imperiul Otoman a acceptat păstrarea unității Principatelor, cu condiția însă ca principele străin să recunoască statutul de vasalitate în fața Înaltei Porți, ceea ce acesta a și făcut: în 23 octombrie
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern. Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen, Germania. În 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
au promis că va fi admis la facultate în următorul an, pe baza notelor obținute la examenul de maturitate. Familia îl trimite la Aarau, Elveția pentru a-și completa studiile liceale și pentru a-și lua diploma necesară. Spre deosebire de atmosfera "prusacă" din școlile din Germania, la școala elvețiană, profesorii respectau personalitatea elevilor și stimulau libertatea de gândire. Pentru Einstein, anii petrecuți în Elveția au contribuit la socializarea și la exteriorizarea sa, deși avea un caracter introvertit și singuratic. Aici ia contact
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
considerat cel mai mare savant evreu din istoria Pragăi, mormântul său din Vechiul Cimitir Evreiesc devenind un important loc de pelerinaj. Expulzarea evreilor din Praga de către Maria Tereza de Austria, în 1745, act bazat pe presupusa lor colaborare cu armatele prusace, a fost o grea lovitură dată comunității iudaice din oraș. Evreii au fost readmiși în oraș după 3 ani, în 1748. În 1848, au fost deschise porțile ghetoului din Praga. Fostul cartier evreiesc (redenumit Josefov, în 1850) a fost demolat
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
O Germanie unificată ar fi fost posibilă fie ca „Germania Mare”, fie doar cu teritoriile Confederației Germane fără Austria. Cum Austria nu dorea să cedeze teritoriile sale germanofone către Imperiul German din 1848, coroana imperiului nou-format a fost oferită regelui prusac Frederic Wilhelm al IV-lea. În 1864, Austria și Prusia au luptat împreună împotriva Danemarcei și au eliberat ducatele independente Schleswig și Holstein. Cu toate acestea, ele nu au putut cădea de acord asupra unei soluții la administrarea celor două
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
1 ianuarie 1935 șef al serviciului de informații al armatei, „Amtsgruppe Abwehr” („Departamentul Apărare”). Cariera amiralului Canaris a fost marcată de mari decorații germane: În cadrul Marelui Stat Major al armatei germane, majoritatea ofițerilor provenea din clasa junkerilor, a aristocrației militare prusace, care antipatiza ideologia nazistă. În 1938, conducerea armatei, în frunte cu șeful Marelui Stat Major, generalul Ludwig Beck, avea o atitudine sceptică până la ostilă față de planul lui Hitler de a invada Cehoslovacia, cu riscul intervenției armate a marilor puteri, o
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
sub patronajul lui Canaris, și de cel din cercul Goedeler-Beck) deși avea informații încă din februarie 1943 despre existența lor. Motivul ezitării lui Himmler, deși la curent cu aceste conspirații, rămâne neclar. În august 1943, un membru al opoziției, ministrul prusac de finanțe Johannes Popitz s-a întâlnit cu Himmler și s-a oferit să-i asigure sprijinul opoziției, dacă acesta din urmă ar fi fost de acord să-l înlăture de la putere pe Hitler și să inițieze negocierile de pace
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou). Tatăl Ecaterinei, Cristian August, Prinț de Anhalt-Zerbst, aparținea familiei de Anhalt care guverna în Germania, însă el deținea doar rangul de general prusac și era Guvernator al Stettin (astăzi Szczecin, Polonia). Mama ei, Johanna Elisabeth de Holstein-Gottorp, era fiica lui Christian August de Holstein-Gottorp. Sub influența guvernantei sale, prinde dragoste pentru limba franceză, gustul pentru sclipirea minții, pentru veselia spontană, pentru vioiciune în
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
Partidul Liberal. Adunarea Constituantă era alcătuită din: După lungi negocieri, la 31 iulie 1919, Adunarea a votat proiectul de constituție al liberalului Hugo Preuss, evreu de origine, al cărui proiect inițial propunea un stat puternic centralizat pentru a distruge hegemonia prusacă, landurile să câștige autonomie relativă religioasă, educațională și economică, iar constituțiile și instituțiile să se conformeze dreptului federaL. Reich-ul deținea exclusivitatea competențelor financiare, militare și politicii externe. Opoziția de dreapta, tensiunile dintre autoritatea centrală și landurile (separatismul Rhenan, insubordonarea Bavariei
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
a intrat sub control francez, zona de la est de râurile Oder și Neisse a fost transferată Poloniei care a intrat sub control sovietic. Populația germană din regiunea sudetă, anexată de Cehoslovacia, a fost strămutată. Armata a fost dizolvată, iar statul prusac a fost desființat. La Nurnberg s-a desfășurat procesele asupra naziștilor acuzați de crime împotriva umanității. Repopularea a fost un fenomen la fel de dramatic, deși la nivel istoric a fost pozitiv.Germania ruinată, distrusă din punct de vedere economic, a trebuit
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
românii ardeleni treceau granița. În adoua jumătate a anilor 1700, ca urmare a înăspririi oprimării și a constrângerii din partea bisericii unite, mii de familii părăsesc satele, trecând munții. La aceasta se mai adaugă marea secetă din 1816-1817, când, potrivit consulului prusac, Neicebauer, au trecut granița cei mai mulți din cei 50.000 de „români din Ardeal” aflați în Moldova. Cel mai probabil, oamenii care au întemeiat satul "Căpușeni", au venit din satele, "Căpușu Mare" sau "Căpușu Mic", situate la 20 km, vest de
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
fie lugii a fost un nume timpuriu a vandalilor sau vandalii au făcut parte din federația lugiană, care a fost compusă din triburi germanice și slave. Purtătorii culturii Przeworsk (eventual lugii) au avut obiceiul de incinerare. Incinerarea este caracteristică triburile prusace baltice. Asemănările dintre nume au dus la ipoteze ale spațiului natal al vandalilor în Norvegia (Hallingdal), Suedia (Vendel) sau Danemarca (Vendsyssel). i se presupune că au trecut Marea Baltică în ceea ce este astăzi Polonia, undeva în secolul al II-lea î.Hr.
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
regulate rusești, fiind înfrângeri grave. pe 9 februarie 1772, acordul privind împărțirea a fost semnat la Viena. O înțelegere preliminară între Rusia și Prusia fusese semnată la Sankt Petersburg pe 6 februarie 1772. Mai devreme, în august, unități militare rusești, prusace și austriece intraseră simultan în Polonia și ocupaseră zonele care asupra cărora căzuseră de acord să le revină. Pe 5 august a fost publicată declarația de ocupare, în condițiile în care țara era prea slăbită de luptele pierdute de Confederația
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
tratat cu Rusia, prin care era de acord ca reformele poloneze să fie revocate și ca ambele țări să primeasca bucăți din teritoriul Comunității. Aramata rușilor și prusacilor a preluat controlul teritoriilor revendicate, trupele rusești fiind deja prezente și trupele prusace întâlniseră doar o rezistență nomnală. În 1793, deputații din Marele Seim (ultimul Seim al Comunității), în prezența forțelor ruse, au fost de acord cu cererile teritoriale rusești și prusace. Marele Seim a devenit infam, nu numai pentru că era ultimul Seim
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
preluat controlul teritoriilor revendicate, trupele rusești fiind deja prezente și trupele prusace întâlniseră doar o rezistență nomnală. În 1793, deputații din Marele Seim (ultimul Seim al Comunității), în prezența forțelor ruse, au fost de acord cu cererile teritoriale rusești și prusace. Marele Seim a devenit infam, nu numai pentru că era ultimul Seim al Comunității ci pentru că deputații au fost mituți și constrânși de soldații ruși, după ce Rusia și Prusia doreau aprobarea oficială a Poloniei de a respecte cererile lor. Rusia a
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
cu volumul de nuvele "Micul domn Friedmann" pentru ca, în 1901, publicând romanul "Buddenbrooks" să obțină un imens succes public și în critică. În 1919 este ales "Doctor Honoris Causa" al Universității din Bonn iar în 1926 devine membru al Academiei prusace de literatură. După instaurarea hitlerismului, în primăvara lui 1933, naziștii aflați la putere declanșează o campanie violentă împotriva lui, i se retrag titlurile și i se confiscă bunurile. Între anii 1934 și 1938 locuiește în Elveția, la Küsnacht unde publică
Thomas Mann () [Corola-website/Science/298678_a_300007]
-
În Poznań făcu cunoștință cu poloneza Maria Thekla Michalina Rorer-Trzynska, cu care se căsători în 1802, după ce anulă logodna cu Minna. În același an el fu transferat disciplinar la Płock, din cauza unor caricaturi apărute anonim, în care erau batjocorite oficialitățile prusace. În 1803 (după alte surse în 1804) el își continuă cariera în calitate de consilier de stat la Varșovia. Aici el veni prin intermediul amicului său Julius Eduard Hitzig (1780-1849) pentru prima oară în contact cu cercul romanticilor de la Berlin, din rândul cărora
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann () [Corola-website/Science/299534_a_300863]
-
cercul romanticilor de la Berlin, din rândul cărora și-i alese ca prieteni pe muzicianul F. A. Morgenroth și pe poetul Zacharias Werner. La Varșovia Hoffmann preluă în 1806 postul de dirijor al „Societății Muzicale”. În același an trupele napoleoniene desființară administrația prusacă a Varșoviei, ceea ce determină, în vara lui 1807, plecarea lui Hoffmann la Berlin. Lipsit în Berlin de orice mijloc de trai, Hoffmann se stabilește în septembrie 1807 în Bamberg. La teatrul din acel oraș el preia întâi funcția de capelmaistru
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann () [Corola-website/Science/299534_a_300863]
-
Fraților Serapion”. El întreține de asemenea relații de prietenie cu actorul Ludwig Devrient, precum și cu scriitorii Ludwig Tieck și A. F. Bernhardi. În ianuarie 1822 i se confiscă de către autorități manuscrisul povestirii "Meșterul Purece", în care era parodiată tagma funcționărimii prusace. Deja grav bolnav, Hoffmann mai apucă doar să conceapă o pledoarie împotriva acuzațiilor de denigrare a funcționarilor de stat, de lezmaiestate și de încălcare a regulilor de confidențialitate. Datorită acestei pledoarii, importantă pentru posteritate deoarece conține principiile poetologice ale scriitorului
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann () [Corola-website/Science/299534_a_300863]
-
care a transformat Prusia Apuseană într-o provincie poloneză, "Prusia Regală", în timp ce a rămas sub conducerea cavalerior teutoni ca o provincie vasală a Poloniei. Ordinul teutonic a pierdut acest teritoriu în 1525, când Marele Maestru Albert Hohenzollern a secularizat ramura prusacă a ordinului, proclamându-se duce al Prusiei, vasal al coroanei poloneze. Linia ducală a lui Albert s-a stins în 1618, iar Ducatul Prusiei a început să fie condusă de electorii de Brandenburg, formând ceea ce s-a numit Brandenburg-Prussia. Electorii-duci
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
a început să fie condusă de electorii de Brandenburg, formând ceea ce s-a numit Brandenburg-Prussia. Electorii-duci s-au eliberat de statutul de vasalitate în 1660, după încheierea Tratatului de la Wehlau. Deși Brandenburg a rămas subordonat teroretic Sfântului Imperiu Roman, teritoriile prusace nu erau în interiorul granițelor imperiale și erau în afara jurisdicției împăratului. Această independență i-a permis lui Electorului Frederick al III-lea să se autoproclame rege sub numele de Frederick I al Prusiei în 1701. Noul regat condus de dinastia Hohenzollern
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
protestanți, 269.196 romano-catolici și 13.877 mozaici. Număul de polonezi (mazurieni) și lituanieni (Lietuvininks) a scăzut de-a lungul timpului datorită germanizării. Polonezii se concetrau în sudul regiunii (Masuria, Warmia), în vreme ce lituanienii se concetrau în nord-est (Lituania Minor). Națiunea prusacă s-a germanizat complet de-a lungul timpului și, de aceea, vechea limbă prusacă a dispărut. Numărul celor cuprinși în categoria "locuitori ne-germani" reprezintă numai pe acei locuitori care nu erau cetățeni germani, dar îi excluse pe cetățenii germani
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
Lietuvininks) a scăzut de-a lungul timpului datorită germanizării. Polonezii se concetrau în sudul regiunii (Masuria, Warmia), în vreme ce lituanienii se concetrau în nord-est (Lituania Minor). Națiunea prusacă s-a germanizat complet de-a lungul timpului și, de aceea, vechea limbă prusacă a dispărut. Numărul celor cuprinși în categoria "locuitori ne-germani" reprezintă numai pe acei locuitori care nu erau cetățeni germani, dar îi excluse pe cetățenii germani cu descendență ne-germană, atâta vreme cât legile germane făceau diferențe între "locuitori" ("Einwohner"), toți oamenii
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
câmp austriece, astfel că rușii s-au retras înspre nord-est pentru a aștepta întăriri și pentru a se reuni cu unitățile austriece care au supraviețuit. Francezii i-au urmărit, însă curând s-au găsit într-o poziție strategică dezavantajoasă: intențiile prusacilor erau necunoscute și puteau fi ostile, armatele rusă și austriacă erau acum unite și, pentru a întări frustrarea, liniile de comunicare ale lui Napoleon erau foarte lungi și necesitau garnizoane puternice pentru a le ține deschise. Napoleon a realizat că
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
economic. După război, în 1649, a avut loc la Nürnberg „Banchetul de pace” în care părțile participante la conflict au sărbătorit timp de câteva zile convenția pentru sigilarea păcii. Importante evenimente se petrec din 1796 la 1806. Sub presiunea administrării prusace din apropiata localitate Ansbach, Nürnbergul se supune dominanței prusace. Contractul însă nu a fost finalizat din cauza datoriilor Nürnbergului. În același timp în Nürnberg resentimentele populației față de familiile aristocrate creșteau tot mai mult. Aceste operațiuni agitatoare erau să ducă orașul la
Nürnberg () [Corola-website/Science/299115_a_300444]