721 matches
-
mă Întind pe pat, cu capul aplecat, ca Marat asasinat În cada de baie. Nu mai aveam puterea să părăsesc apartamentul, ceea ce era un mod radical de a nu mai simți angoasa străzii! Atunci l-am căutat pe doctorul Zscharnack. Psihanaliștii nu recomandă medicamente. — Doctore, am nevoie să mă primești cît mai repede cu putință. — Care e urgența dumitale? — Agorafobie galopantă, dacă pot spune așa! Mi-a fixat consultația pentru a doua zi dimineață și m-a sfătuit să-mi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să se Întrebe, ca și mama, de altfel, dacă romanul va apărea Într-o bună zi. Țineam să fie o carte groasă, o carte mai lungă decît cele ale tatei (declarație destul de naivă În gura unui fost pacient a trei psihanaliști). Mi-aduc aminte de Jennifer, care Îmi spusese Într-unul din localurile de noapte În care ne găseam: „CÎnd Îmi arăți cartea ta?“. CÎnd m-am despărțit de ea, În zori, m-am Întors acasă și am numerotat paginile manuscrisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că tot ce povesteam eu acolo mi se și Întîmplase. Îmi reproșam că nu-i avertizasem: „E o carte, nu-i așa, e o creație, nu un document“. O parte din romanul Un tip oarecare se petrece În cabinetul unui psihanalist căruia naratorul vine să i se destăinuie. Născocisem În totalitate ședințe de psihanaliză bufone și extrem de improbabile: de pildă, psihanalistul se urca pe un radiator electric ca să se adreseze pacientului. Ei bine, unii critici o luaseră de bună. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i așa, e o creație, nu un document“. O parte din romanul Un tip oarecare se petrece În cabinetul unui psihanalist căruia naratorul vine să i se destăinuie. Născocisem În totalitate ședințe de psihanaliză bufone și extrem de improbabile: de pildă, psihanalistul se urca pe un radiator electric ca să se adreseze pacientului. Ei bine, unii critici o luaseră de bună. Dacă aș fi scris că personajul meu sodomiza cu regularitate aligatori, ei ar fi crezut că-mi petreceam nopțile la grădina zoologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pacientul, sfătuindu-l să scrie cîteva scene din viața sa pe care nu izbutea să le povestească În cursul ședințelor, fie din frică, fie din lipsă de timp. Se Întîmplă - nu e ceva conform cu regula, dar se Întîmplă - ca unii psihanaliști să le ceară pacienților lor să scrie despre un vis care li se pare important. Zscharnack Îmi ceruse de două ori s-o fac - de două ori În răstimpul a cinci sute de ședințe. Ideea mea de aici venise. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un vis, se poate imagina că ți se cere să scrii și un capitol de carte. Nu prevăzusem că se va ajunge la așa ceva, Într-un săptămînal la care tata era abonat: „Desigur că, sătul de insuportabilul său pacient, un psihanalist la modă În cercurile pariziene l-a invitat pe François Weyergraf să scrie despre fantasmele sale“. Să fiu tratat drept un insuportabil pacient! De ce “insuportabil“? Ca și cum dr. Zscharnack, la care nu mă mai duceam, care Îl Îngrijise cu zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fantasmele pacienților mei!“. Dragul de Zscharnack! Mai că l-aș fi strîns În brațe! Datorită unui contra-transfer ireproșabil, și cu atît mai meritoriu cu cît nu mă văzuse de ani de zile, spusese fraza potrivită. Dacă tata ar fi fost psihanalist! Oare de ce nu le făcusem cunoștință cu zece ani În urmă? Poate că aș fi aflat că tata spunea oricui voia să audă: „Nu sînt eu răspunzător de fantasmele fiului meu!“. Asta ar fi potolit spiritele. Teama că puteam afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ei mă tulburase. M-ar fi luat peste picior dacă i-aș fi Împărtășit neliniștile mele, vara trecută, cînd crezusem că citirea cărții mele va atrage după sine moartea tatei. Mi-ar fi spus: „Pentru cineva care a frecventat trei psihanaliști, nu e normal să mai creadă În magie neagră!“. Iar acum și ea vorbea de moarte. M-am cufundat În montajul celor trei mii de metri de peliculă pe care Îi adusesem din Canare. Seara, acasă, cînd Delphine și fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
oricum s-ar manifesta ea“. Festivalul scriitorilor (În engl. În orig.) Cea mai importantă reuniune a unor scriitori de ficțiune recunoscuți pe plan mondial (În engl. În orig.) În original“le rivage de la Seine“, respectiv “vie sans peine“ (n. tr.) Psihanalist german (1877-1925), autor al unor studii celebre despre sexualitatea infantilă (n. r.) Aprox. “iertați-mi că v-am Întrerupt“: exprimare defectuoasă pentru “Scuzați-mă că v-am inoportunat“. (În engl. În orig.) (n.r.) Membri ai echipei franceze de alpiniști care, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
abecedarul. Indivizii ăia de teapa doctorului Wagner al tău nu spun oare că aceia care se joacă cu cuvintele, și fac anagrame, și răstoarnă lexicul, au lucruri urâte pe cuget și-și urăsc tatăl?“ „Nu-i chiar așa. Ăia-s psihanaliști, spun așa ca să scoată bani, nu sunt totuna cu rabinii tăi.“ „Rabini, toți sunt rabini. Toți vorbesc despre același Lucru. Crezi că rabinii care vorbeau de Tora vorbeau de un sul scris? Vorbeau despre noi, care Încercăm să ne refacem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ora aceea ca să-i povestesc Întâmplarea mea? Ajunsesem acolo din aceleași motive pentru care rătăcisem Între Porte Saint-Martin și Place des Vosges. Fugeam. Iar acum fugisem și din locul către care fugisem fugind de la Conservatoire. Nu aveam nevoie de un psihanalist, ci de o cămașă de forță. Sau de o somnoterapie. Sau de Lia. Să-mi ia ea capul În mâini, să mi-l strângă tare Între sân și subsuoară, șoptindu-mi să fiu cuminte. Îl căutasem pe doctorul Wagner sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vreodată prin minte să-i mulțumească acestuia pentru ceea ce făcea. Îi părea că aceasta este o consecință naturală a rolurilor lor În societate. De altfel, Buonocore acceptase de bună voie și Îndatoriri mai umile - s-o ducă pe Maja la psihanalist, pe Camilla la hipodromul de pe Flaminia, unde Își ținea poneiul, Xanadu -, și nu se lamentase niciodată. Elio deschise exemplarul, Încă neatins, din Corriere ca să vadă dacă se vorbea despre el În vreunul din articole. Dar numele lui nu apărea. Neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dai ghes un pic și ar fi și el gata de orice pentru aur, gata să ucidă. PÎnă și pe propriul lui tată... Ședința de hipnoză Începuse. Pierric, proptit În perne, cu ochii pe jumătate Închiși, era neobișnuit de calm. Psihanalistul, sub supraveghereea medicului, Îi vorbea cu glas blînd, monocord. - Ești complet destins, Pierric, ai șase ani, e noapte, te ții după sora ta și camarazii ei, te ții după ei... - Gwen... Pierric Începuse să șușotească. În mod absolut surprinzător, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gwen... Pierric Începuse să șușotească. În mod absolut surprinzător, vocea lui avea un timbru de copil, diverse expresii se succedau pe chipul lui pe care Lucas și Marie Îl urmăreau cu sufletul la gură, fascinați. Stătuseră Îndelung la sfat cu psihanalistul, dîndu-i toate detaliile pe care le aveau despre ce știau ei În legătură cu comportamentul copiilor naufragiatori din noaptea aceea. - Gwen... Așteaptă-mă... Psihanalistul lăsă să se Înfiripe o clipă de tăcere, apoi Își Încurajă iarăși pacientul, cu blîndețe. - Gwen nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui pe care Lucas și Marie Îl urmăreau cu sufletul la gură, fascinați. Stătuseră Îndelung la sfat cu psihanalistul, dîndu-i toate detaliile pe care le aveau despre ce știau ei În legătură cu comportamentul copiilor naufragiatori din noaptea aceea. - Gwen... Așteaptă-mă... Psihanalistul lăsă să se Înfiripe o clipă de tăcere, apoi Își Încurajă iarăși pacientul, cu blîndețe. - Gwen nu te așteaptă? Dintr-odată capul lui Pierric se dădu pe spate, cu ochii Închiși, vocea lui se făcu mai limpede, deși mereu la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dădu seama că nu va izbuti și Începu să plîngă. Zguduindu-se din tot trupul lui uriaș, Pierric plîngea cu sughițuri În pat, gemînd. - Eu prea mic... Nu pot să ajut doamna... eu prea mic... Marie, bulversată, se Întoarse spre psihanalist ca să-l roage să Întrerupă ședința, dar un țipăt al lui Pierric o făcu să revină cu toată atenția la el. - Nu! El nu! În dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se decupa nu departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sînge. - SÎnge, sînge peste tot! A făcut asta cu cuțitul, Arthus a făcut asta... - Liniștește-te, Pierric, sînt aici, cu tine, destinde-te, furtuna a trecut, nu mai plouă, se face ziuă, ți-e cald, te simți bine, bine... Psihanalistul Îl calma pe Pierric, ale cărui lacrimi curgeau peste obrazul roșu și neras. Medicul se interesă de starea Mariei, care părea să respire cu dificultate, Lucas o văzuse clătinîndu-se pe picioare, gata să leșine, În clipa În care Pierric descria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu dificultate, Lucas o văzuse clătinîndu-se pe picioare, gata să leșine, În clipa În care Pierric descria uciderea tinerei femei. Dar Își reveni rapid, Îi dădu la o parte și cu un gest ferm le Îndreptă atenția căre Pierric, adresîndu-i-se psihanalistului. - Cum se simte? - Merge, o să iasă Încet din starea de hipnoză... Parcă vrînd să-l contrazică, Pierric se agită, Încerca să apuce ceva, iar chipul lui arăta mînie, descumpănire. Strigă cu vocea aceea de copil: - Bebelușul meu! Vreau bebelușul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
azvîrli fără menajamente. - Nu, nu păpușa, vreau bebelușul meu! Bebelușul pe care l-am găsit, dă-mi-l Înapoi! E al meu! Marie și Lucas schimbară Între ei o privire care arăta că nu Înțelegeau nimic. Lucas Îi făcu semn psihanalistului care se aplecă spre Pierric. - Ești liniștit, Pierric, liniștit, foarte liniștit... Și te gîndești la bebeluș, la bebelușul tău. Ai găsit un bebeluș? Unde l-ai găsit? - Pe nisip, plînge, se teme, ca Pierric... Puștiul de șase ani, Înfricoșat, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îmbătrânesc În singurătate sunt mai puțin de plâns decât femeile aflate În aceeași situație. Bărbații beau vin prost, adorm și le pute gura; apoi se trezesc și o iau de la capăt; mor destul de repede. Femeile iau calmante, fac yoga, consultă psihanaliști; trăiesc mult și suferă mult. Vând un trup slăbit, urâțit; dar o știu și suferă pentru asta. Totuși, continuă: nu pot renunța să fie iubite. Sunt până la capăt victimele acestei iluzii. Chiar și după o anumită vârstă, femeia are ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se regăsesc singure, bătrâne și hâde. Fac crize de plâns. N-ai observat? Se plânge mult aici, mai ales după atelierele de zen. De fapt, n-au de ales, pentru că au și probleme cu banii. Mai toate au trecut pe la psihanalist, asta le-a sărăcit de tot. Mantrele și tarotul sunt niște tâmpenii, dar cel puțin nu costă cât o analiză. — Da, și mai e dentistul..., făcu Bruno, distrat. Își lăsă capul Între coapsele ei desfăcute, simți că adoarme așa. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Și cele mai distractive dintre toate i se păreau crimele comise În gând. Poate că eu le dădeam, involuntar, o turnură comică. Oricum, le găsea colosal de hazoase și Îmi spunea: - L‑ai citit vreodată pe doctorul Theodore Reik, faimosul psihanalist? Zicea că o crimă comisă În gând pe zi de psihiatru te va scuti. Faptul că eram aspru cu mine Însumi i se părea lui Ravelstein de bun augur. Autocunoașterea presupune severitate, or, eu eram Întotdeauna gata să pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
am semețit dintr-odată, simțindu-mă insultată. —Adică, ce e în neregulă cu mine în momentul ăsta? — Păi, lipsa ta de interes pentru un angajament de durată, sugeră Janey. Băi, nu-mi vine să cred - tu ești tot timpul la psihanalist, nu eu. Uite care e treaba, nu mă pricepeam eu la angajamente din astea nici înainte de el! Chestia aia n-a schimbat cu nimic lucrurile! — Relațiile, spuse Janey, pe un ton de om infailibil, sunt necesare pentru dezvoltarea sinelui. Începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
armonios și sublim. O astfel de experiență personală, așadar, poate dovedi tuturor că fericirea, lipsită de manii și perfecționisme, este la îndemâna oricui într-un mod unic și irepetabil. Se cuvine să menționăm în această circumstanță o utilă cugetare a unui psihanalist acut și experimentat precum Carl Gustav Jung, care afirmă: «Asistăm la apariția problemei iubirii, care este una dintre gravele suferințe ale umanității și față de care nimeni nu ar trebui să se rușineze să-i plătească tribut». Reîntorcându-ne la sugestiva
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sau grupare anume. Dimpotrivă, el era acela care oferea perspective de abordare inedite. Trecuseră două decenii de la publicarea tezei sale de doctorat, La psychanalyse, son image et son public (P.U.F., 1961) care, deși lucrată sub conducerea unui reputat psihanalist, Daniel Lagache, deschidea o pagină nouă în domeniul psihologiei sociale: era reprezentărilor sociale. Era profesor prestigios la École des Hautes Études en Sciences Sociales, trecuse un deceniu de cînd psihologia socială se învăța, în universitățile francofone, după manualul în două
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]