428 matches
-
de Holocaust își iau cu vârf și îndesat revanșa față de Hitler, impunând la rândul lor ceea ce se numește Weltanschauug 160, propria lor viziune asupra lumii și a ființei umane, moștenită de la Freud. Eminentul fondator al psihanalizei, acest "nou mesia al psihismului"161, murise în 1939 la Londra, de cancer. Însă epigonii și emulii săi preiau ștafeta după război, propagând, fiecare în felul lui, propriile teorii revoluționare. La fel ca umaniștii Renașterii, toți acești psihanaliști Sigmund Freud, Carl Jung, Alfred Adler, Bruno
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fi pus, primul, sugestia în centrul psihologiei maselor, iar al doilea, nevroza în inima psihologiei individului. Nimeni n-a verificat în mod serios ipotezele privind influența sau sugestia. Sîntem convinși că întotdeauna în viața socială straturile mai puțin nobile ale psihismului le înlocuiesc pe cele nobile, instinctele înfierbîntate uzurpă locul rațiunii reci, la fel cum și în natură cele mai nobile energii (gravitatea, electricitatea) se degradează pînă la o energie mai puțin nobilă, anume în căldură. Această convingere întîlnește credința, cît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îl lasă relativ indiferent. În toate societățile, chiar și-n cele mai avansate, trecutul domină prezentul în materie de autoritate, tradiția moartă se insinuează în modernitatea vie. Și dacă voim să acționăm, trebuie să influențăm oamenii în straturile arhaice ale psihismului lor. Opoziția poate fi rezumată într-o singură propoziție: economia și tehnica urmează legile istoriei, politica trebuie să urmeze legile naturii umane. Societatea contemporană ce cunoaște atîtea dezechilibre de ordin material și spiritual, exacerbează fiecare dintre aceste trei aspecte. Tot
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de la imagine la act și, în sfîrșit, confuzia între realitatea resimțită și realitatea sugerată. Ce putem conchide de aici? În hipnoză, medicii trec dincolo de conștiința personală, transgresează domeniul rațiunii și al sentimentelor clare pentru a accede la o arie a psihismului inconștient. Acolo se face simțită cu putere influența memoriei profunde, asemenea unei iradieri provenite de la o sursă anume. Ca și cum individul, o dată cufundat în somn, întoarce spatele lumii sale obișnuite, predîndu-se cu totul unei alte lumi. N-ar fi fost însă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îl aud. Rețeta e clară: "dacă o mulțime cere luna de pe cer, trebuie să i-o promitem"164. De puține ori demagogia a fost propusă și întronată cu atare convingere, cu titlul de adevăr ce decurge din tendințele profunde ale psihismului uman. Pagini de-a rîndul Le Bon trece în revistă aforismele ce se adresează oamenilor de Stat ai epocii sale, mustrîndu-i: pentru a ținti just, țintiți întotdeauna nivelul cel mai elementar, mai profund. Un sfat bine urmat. Căci presupunem că
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pornind de aici, cum poți crea un grup, cum poți guverna o națiune? Care e originea culturii, adică a speciei umane? Fără nici un avertisment, ea deplasează atenția de la universul individului la universul maselor. Trecerea dezvăluie manifestările necunoscute și teribile ale psihismului uman. Și iată că Freud se desprinde de "familisme" înaintea tuturor celorlalți filosofi grăbiți. Pe scara civilizației, el schițează deja profilul unui anti-Oedip. Că acest profil a fost al unui profet, al lui Moise mai precis, nu al unui rege
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că există două răspunsuri la o întrebare și nu o soluție unică, precum enigma Sfinxului pe care Oedip știuse să o rezolve. De-a lungul ezitărilor și a incertitudinilor sale, băiețelul asimilează trăsăturile, părerile, ordinele tatălui său. Acesta apare în interiorul psihismului ca o instanță care-l reprezintă, idealul eului sau supraeul. În mod clar, Freud îi oferă funcția morală, de judecător și critic de fiecare clipă al faptelor și gesturilor noastre, ochiul și vocea părinților și șefilor noștri, ba chiar ai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
venind din timpuri străvechi. Se trezește periodic la viață, cînd roata societății o aduce la suprafață, dispare apoi din nou. Să lăsăm deci deoparte ezitările și să ne întrebăm care este mecanismul ei. Ființele și situațiile din trecut îmbracă în psihismul nostru forma de imago, reprezentări figurate. Asemănătoare cu imaginile de Epinal, ele fac prezentă o absență, simplificînd trăsăturile. Este vorba în general de ființe și situații cu care ne-am identificat, părinții, națiunea, un război, o revoluție, asociate cu emoții
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Cel puțin așa sună argumentul lui Lenin. Troțki însă e mai aproape de Le Bon cînd scrie în Histoire de la Révolution russe: "Rapidele schimbări de opinie și de dispoziție ale maselor în timpul revoluțiilor provin, așadar, nu atît din suplețea și mobilitatea psihismului uman, ci din conservatorismul său". 172 G. Le Bon, La psychologie des foules, ed. cit., p. 28. 173 G. Sorel, Reflexions sur la violence, ed. cit., p. 192 174 Regăsim această teză chiar și astăzi, cînd se discută despre țările
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sale componente este o condiție obligatorie, fără de care activitatea umană, adaptarea la mediu, crearea unor valori etc. nu ar fi posibile. Astfel, raportul gândire-limbaj-memorie atenție rezidă mai întâi în apartenența lor la ceea ce numim intelect, acel ansamblu de elemente ale psihismului ce permite cunoașterea prin detașarea de experiența nemijlocită și care se constituie treptat, în ontogeneză, prin interacțiunea cu mediul sociocultural. Analizând specificul proceselor psihice la copiii/elevii cu diferite tipuri de deficiență, vom descoperi câteva particularități cu implicații majore în
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
de deficiență; evaluarea capacităților de adaptare și integrare socială, școlară, precum și evaluarea capacității de învățare. Activitatea de expertiză și evaluare va avea în vedere tipurile de deficiență determinate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), respectiv: deficiențe intelectuale; alte deficiențe ale psihismului; deficiențe ale limbajului, vorbirii și comunicării; deficiențe auditive; deficiențe ale aparatului ocular; deficiențe ale altor organe senzoriale; deficiențe ale scheletului și ale aparatului de susținere; deficiențe estetice (privesc aspectul fizic, postura, mersul); deficiențe ale funcțiilor generale senzitive; alte deficiențe. Evaluarea
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
imago și simbolul devin un modus vivendi pentru diverse teologii și metafizici. Percepția simbolică a imaginilor nu este decât o operație subiectivă, iar configurația simbolică decât o supraabundență ficțională. Dacă plecăm de la presupoziția că simbolizarea este o manifestare primordială a psihismului, atunci semnificația profunzimii simbolice este o aptitudine de ordin subiectiv, o imagine fecundă în raport cu celelalte. Profunzimea de sens a imaginii se ilustrează în natura echivocă și ambivalentă a simbolizatului, imaginile apropiindu-se de nucleele arhetipale. De aceea, imaginile simbolice favorizează
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
diferențele semnificative existente între diferitele colectivități etnice, relevând astfel largile posibiltăți pe care studiul frustrației le pune la îndemâna etnologului: „Societățile omenești nu sunt omogene din punct de vedere cultural, e evident. Rezultă de aici impulsurile antagoniste care se repercutează în psihismul individual. Prins între aspectul legilor și caracterul parțial al aplicării lor, între simțul justiției și spectacolul nedreptăților, individul este obligat să-si compună o serie de atitudini, după împrejurări: el poate să fie intim sfâșiat de judecata dublă și contradictorie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
bun exemplu, în acest sens, este însuși Hitler, în același timp cancelar și Führer, adică bucurîndu-se de un dubiu prestigiu, al legalității restaurate și al misteriosului aventurier predestinat 40. Se întîmplă așa mai ales în planul, cel mai important, al psihismului colectiv, pentru că cele două imagini se asociază și tind să se confunde în măsura în care ele pot, și una și cealaltă, să apară în mod legitim ca replică la acest sentiment al vanității. În ambele cazuri, ele trebuie puse în relație cu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Și se poate face nu numai definind nostalgic ca o "regresiune" ca o pulsiune de întoarcere spre liniștea vieții fetale sau spre spațiul securizant al primei copilării -, dar insistînd mai ales asupra condițiilor exterioare, tocmai pentru a le grăbi evoluția. Psihismul primitiv fiind considerat a fi prin definiție de nezdruncinat, trecutul infantil fiind considerat a fi prin definiție mereu prezent în inconștientul adultului, orice agresiune exterioară, orice situație conflictuală riscă să se traducă printr-o întoarcere, poate chiar printr-o fixație
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și de contradictorii, din vremea noastră, își primește din noi înșine răspunsul, aceasta pentru că primele manifestări, primele lor imperative se află și se manifestă în noi înșine, prin noi înșine, în banalitatea inconștientului nostru. Prezente în ceea ce este normal în psihismul individual (să nu uităm că noțiunea de normalitate e cu totul relativă), visele și pulsiunile imaginarului există ca atare și în ceea ce este normal în psihismul colectiv. În mod firesc, atenția noastră e atrasă de manifestările mitice agitate, tumultuoase, ostentative
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
înșine, prin noi înșine, în banalitatea inconștientului nostru. Prezente în ceea ce este normal în psihismul individual (să nu uităm că noțiunea de normalitate e cu totul relativă), visele și pulsiunile imaginarului există ca atare și în ceea ce este normal în psihismul colectiv. În mod firesc, atenția noastră e atrasă de manifestările mitice agitate, tumultuoase, ostentative. Analistul tinde astfel să supraliciteze aspectele nevrotice, să perceapă acest psihism numai prin stările sale morbide, iar acestea, într-adevăr, corespund perioadelor de criză, momentelor de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
totul relativă), visele și pulsiunile imaginarului există ca atare și în ceea ce este normal în psihismul colectiv. În mod firesc, atenția noastră e atrasă de manifestările mitice agitate, tumultuoase, ostentative. Analistul tinde astfel să supraliciteze aspectele nevrotice, să perceapă acest psihism numai prin stările sale morbide, iar acestea, într-adevăr, corespund perioadelor de criză, momentelor de tensiune sau de dezechilibra din interiorul corpului social. Regula ne spune totuși că întotdeauna în normal există germenele patologicului. De fapt, fiecare dintre miturile politice
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Gallimard, Paris, 1969. Vezi și Robert Kaufmann, Milenarism și aculturație, Ed. de l'Institut de Sociologie, Bruxelles, 1964. 92. "În mit, scrie Roger Caillois, percepem cel mai bine, pe viu, legătura intimă între perturbările cele mai secrete, mai virulente ale psihismului individual și presiunile cele mai imperative și mai tulburătoare ale existenței sociale." Referitor la această temă, a se vedea, în primul rînd, Roger Bastide, Sociologie și psihanaliză, Paris, P.U.F., 1949; Geza Roheim, Psihanaliză și antropologie, Gallimard, Paris, 1967
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cosmologic dintre subiect și obiect" și consideră că magia se scaldă în mister "pentru că misterul misterelor e tocmai această realitate indiscutabilă și absolută a stărilor afective". Putem pătrunde în acest mister, propune Lupasco, "în mod magic", printr-o "cauzalitate săltătoare". "Psihismul magic, cu umbrele sale magice, aceste umbre pe care le pătrunde misterul ontologic al afectivității"10, corespunde celei de a treia materii a lui Lupasco. Dedicația pe care André Breton o face pe exemplarul din Arta magică trimis lui Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de a treia materii a lui Lupasco. Dedicația pe care André Breton o face pe exemplarul din Arta magică trimis lui Lupasco este totodată mișcătoare și neliniștitoare: "Lui Stéphane Lupasco, cel dintîi calificat să pătrun-dă în aceste "umbre magice ale psihismului" (deși mă îngrozește gîndul că s-a putut preta la glorificarea unor măsuri inchizitoriale !) "11. Despre ce "măsuri inchizitoriale" putea fi vorba ? GEORGES MATHIEU ȘI CUȘCA LUI ARISTOTEL De fapt, în dedicația sa, Breton face trimitere la expoziția "Ceremonii comemorative
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
17. Aceste considerații deschid o cale de cercetare nebănuită în explorarea realității grație terțului inclus. PSIHANALIZA ȘI MOARTEA În 1979, Lupasco publică o cărticică, Universul psihic, plină de idei noi și strălucite privind problema conștiinței și a inconștientului. El explorează psihismul ființei umane cît de adînc posibil, înarmat doar cu logica antagonismului energetic. Tridialectica sa îl conduce astfel la dialectizarea conștiinței și a inconștientului. Ideea forte care traversează această carte este cea potrivit căreia conștiința este asociată cu procesul de potențializare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
se dezvolte în om materia psihică, semi-actualizările și semi-potențializările antagoniste și contradictorii în starea T pentru ca aceste două conștiințe antinomice, una luminînd-o pe cealaltă, să dea naștere la conștiința conștiinței, adică cea a vieții și cea a morții. Astfel, doar psihismul, cel care este numit, în chip confuz "suflet", este conștient de viață și de moarte, ceea ce constituie obsesia sa fundamentală, tocmai pentru că această materie psihică e alcătuită din lupta, din antagonismul dialectic, din drama contradictorie a psihicului și a biologicului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Actualizînd viața, scrie Lupasco, conștiința se umple de moarte, actua-lizînd moartea, ea se umple de viață." Să fie moartea acea ușă îngustă care ne duce spre o viață încă și mai intensă cea a universului biologic, dar și spre un psihism care se dispensează de creier și de neuroni cel al universului psihic? Pentru Lupasco, este mai mult decît evident. El scrie și că teama este "o conștiință a morții fără conștiința conștienței morții" și că maniera noastră de a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este un al treilea, radical distinct de terțul inclus. Ei ar profita mult de pe urma lecturii lui Lupasco, atribuind astfel un nume precis acestui terț inclus pe care îl observă în act în practica lor cotidiană. În ultimii ani, specialiștii în psihismul uman au început să se intereseze de opera lui Lupasco. Exemplu cel mai strălucit este Jean-Louis Revardel, biolog și haptopsihoterapeut. În cartea sa Universul afectiv, Jean-Louis Revardel explorează cu brio relația, în domeniul său haptonomia, dintre nivelurile de realitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]