1,107 matches
-
imaginii corporale a individului. Ea are două aspecte principale: - preocupare patologică pentru exterioriul propriu; - încercarea bolnavului de a-și corecta defectul prin orice fel de mijloace posibile. P. Janet include dismorfofobia în sfera clinică a psihasteniei. Ipohondria este un sindrom psihopatologic care, în diferite forme și grade, poate fi întâlnit atât în nevroze, cât și în psihoze. În sensul acesta se descriu două grupe de ipohondrie: a) Ipohondria nevrotică este o tulburare nevrotică actuală a cărei simptomatologie cuprinde tulburări cenestezice, stare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cât și în psihoze. În sensul acesta se descriu două grupe de ipohondrie: a) Ipohondria nevrotică este o tulburare nevrotică actuală a cărei simptomatologie cuprinde tulburări cenestezice, stare de anxietate și ruminații morbide, în sensul acesta, din punct de vedere psihopatologic se notează următoarele tipuri clinice: anxioși ipohondriaci, fobici ipohondriaci (nosofobici) și isterici ipohondriaci. b) Ipohondria psihotică sau ipohondria delirantă este un delir de interpretare la care se pot asocia uneori halucinații. Bolnavul acuză si descrie, cu o certitudine ireductibilă, afecțiuni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de o anumită „predispoziție” de tip constituțional a bolnavului, axate pe imaginea de sine, o permanentă preocupare legată de starea sa de sănătate, anxietate și insecuritate. Adesea în această grupă sunt incluși „bolnavii imaginari”. Sindroamele confuzionale Acest grup de manifestări psihopatologice a fost inițial descris de Delasiauve și ulterior de Chaslin. E. Regis s-a ocupat în mod deosebit de etiologia acestuia, aducând importante completări la datele anterioare. Tratatele clasice de psihiatrie, recunosc chiar o afecțiune psihică bine individualizată, în sensul acesta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stare de inerție generală, putând merge până la stupoare. La aceste elemente, cu caracter negativ al confuziei mintale, se adaugă și elemente cu caracter pozitiv de tipul halucinațiilor polisenzoriale, în special vizuale, delir oniric și o stare de agitație anxioasă. Tulburările psihopatologice întâlnite în sindromul confuzional, au fost grupate de K. Jaspers, în următoarele tablouri clinice; 1) Îndepărtarea de lumea reală caracterizată prin perceperea imprecisă a mediului înconjurător, dificultatea sau chiar imposibilitatea fixării atenției, reflectarea realității înconjurătoare sub o formă fragmentară, fără
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de întunecare a percepțiilor, lentoare a asociațiilor, dezorientare temporo-spațială, dificultăți de vorbire și de evocare mnezică, de înțelegere, somnolență cu tendință la comă sau „apsihismul” descris de P. Guiraud. 2) Delirul este o tulburare de conștiință caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - dezorientare temporo-spațială cu conservarea conștiinței de sine; - tulburări de percepție (halucinații vizuale și auditive, iluzii și pareidolii), idei delirante incoerente, tulburări de afectivitate (crize de mânie, angoasă sau extaz și euforie), agitație psihomotorie. 3) Delirul musitant este o formă gravă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Onirismul este un mod de activitate mintală automatică, construit din viziuni și scene animate, așa cum se realizează în cursul viselor (A. Porot). Alături de producția onirică a omului care doarme și visează, există o gamă întreagă de stări onirice de natură psihopatologică (psihogene, organice, toxice, infecțioase). Lasegue descrie sindromul oniric în cursul delirului alcoolic, Chaslin asociază onirismul cu confuzia mintală. Regis a descris „delirul oniric” cu cele două aspecte psihopatologice ale sale: confuzia și delirul. Tot el este cel care precizează etiologia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
doarme și visează, există o gamă întreagă de stări onirice de natură psihopatologică (psihogene, organice, toxice, infecțioase). Lasegue descrie sindromul oniric în cursul delirului alcoolic, Chaslin asociază onirismul cu confuzia mintală. Regis a descris „delirul oniric” cu cele două aspecte psihopatologice ale sale: confuzia și delirul. Tot el este cel care precizează etiologia acestui sindrom ca fiind de natură infecțioasă sau toxică. Din punct de vedere psihopatologic, subiectul cu sindrom oniric dă impresia unui somnambul, prezentând viziuni elementare sau organizate sub
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asociază onirismul cu confuzia mintală. Regis a descris „delirul oniric” cu cele două aspecte psihopatologice ale sale: confuzia și delirul. Tot el este cel care precizează etiologia acestui sindrom ca fiind de natură infecțioasă sau toxică. Din punct de vedere psihopatologic, subiectul cu sindrom oniric dă impresia unui somnambul, prezentând viziuni elementare sau organizate sub formă de scene animate din viața profesională, preocupările cotidiene sau evenimentele cu care acesta vine în contact. Aceste viziuni au un caracter halucinator, cu o încărcătură
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exogen de reacție” pentru a-l diferenția pe acesta de „sindromul Korsakow”. În ceea ce privește sindromul Korsakow, se pune problema delimitării diagnostice a acestuia de presbiofrenie (Wermcke), sindromul psiho-organic cerebral (E. Bleuler) și psihosindromul cerebral difuz (M. Bleuler). Din punct de vedere psihopatologic, în cazul sindromului Korsakow, notăm prezența a două grupe principale de tulburări care au un caracter constant și specific: a) Tulburări neurologice constând în slăbirea activității motorii cu amiotrofii difuze și ușoare, abolirea reflexelor osteo-tendinoase, fenomene algice senzitive, parapareză limitată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
paliere evoluând până la o stare demențială totală. Slăbirea intelectuală trebuie fundamental deosebită de starea de insuficiență mintala primitivă, congenitală și constituțională, specifică debilității mintale și altor forme de oligofrenie (A. Porot). În cazul demențelor, asistăm la următoarele modificări de ordin psihopatologic: - scăderea atenției; - amnezie antero-retrogradă; - incapacitatea de a prelucra și de a asimila cunoștințe noi; - incapacitatea de a putea mobiliza și dispune de cunoștințele vechi, anterioare; - regresiune afectivă cu sărăcire afectivă; - alterare gravă a comportamentului; - tulburări de limbaj de natură receptivă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comportamentul ca fiind un mod de a reacționa a unui subiect în viața curentă sau în prezența unor circumstanțe particulare. Comportamentul mai poate fi înțeles ca o conduită, în sensul de „atitudine a unui subiect cu privire la obligațiile sale morale”. Aspectele psihopatologice ale comportamentului au denumiri diferite, din care se poate deduce polimorfismul acestui grup de tulburări: „tulburări de comportament”, „copilărie neregulată”, „copii caracteriali”, copii dificili”, „copii inadaptați” etc. În toate situațiile apar și tulburările de caracter asociate. M. Tramer remarcă faptul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburările caracteriale și structurale se manifestă ca mecanisme patologice de adaptare la realitate (reacții deviante, aberante, ineficace sau exagerate etc.); c) structura caracterială poate fi patologică, în cursul cărora tulburările de comportament sunt expresia unor tulburări afective profunde. Studiind manifestările psihopatologice care apar în cursul tulburărilor de comportament, R.L. Jenkins distinge următoarele aspecte: - reacții hiperkinetice, - o reacție de repliere, izolare și detașare; - o reacție hiperanxioasă, excesivă și nemotivată de circumstanțe; - o reacție de fugă la care se asociază cleptomania și asocierea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
răzbunare și distructivitate; crize de mânie și dezinhibiție sexuală; - o reacție de delicvență în grup, cu caracter organizat antisocial orientată împotriva structurilor și limitelor impuse de normele modelului socio-cultural. În cadrul tulburărilor de comportament se descriu ca forme importante de manifestări psihopatologice fugile și vagabondajul (A. Jaffroy și R. Dupouy). Vom insista în mod deosebit asupra acestora. Fuga este acțiunea la care un subiect cedează nevoii sau impulsiunii de a pleca fără un scop precis sau o motivație și căreia acesta nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestea se vor raporta la „normalitatea psihică” a persoanei umane. În sensul acesta, tulburarea psihică pe care medicul psihiatru o constată ca abatere de la normal, poate avea următoarele aspecte: „continuitate sau discontinuitate cu normalul, entitate sau sindrom, atitudine simptomatică sau psihopatologică” (P. Berner și H. Luccioni). La acestea H. Tellenbach adaugă, „cameleonismul metodologic” al psihiatrului în actul de delimitare al „modelului bolii”, iar H. Lanteri-Laura, afirmă că „boala psihică” este un „concept operațional” care corespunde unor structuri plurale, ceea ce face din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavii deliranți), sentimente de compasiune sau de culpabilitate (în cazurile cu depresii, melancolii, acte suicidare), dorința de separare a bolnavului de anturajul acestuia (în cazurile cu evoluție cronică, irecuperabile, oligofreni), abandonul bolnavului (oligofreni, malformații, demențe). Anticipația Orice analiză a proceselor psihopatologice pune în discuție, în ceea ce privește „clasificarea” lor, două aspecte: normalul și patologicul sau sănătatea și boala. Între acestea este foarte greu de trasat o demarcație precisă, întotdeauna ceva se interpune între sănătate și boală. Un studiu recent a lui J. Sutter
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să clarifice această dispută, prin introducerea conceptului de „anticipație” în psihopatologie. Anticipația este un concept dinamic prin care „individul se îndreaptă către viitorul său, cu ajutorul unor proceduri afective și cognitive obișnuite” afirmă Y. Pélicier. Ea reprezintă „o stare psihologică sau psihopatologică previzibilă”, ușor de recunoscut, și constă în elaborarea unei situații de perspectivă. Din acest motiv are un rol esențial în înțelegerea dinamicii proceselor psihopatologice. Pentru J. Sutter „anticipația dispune și organizează în funcție de viitorul personal orice activitate umană”. În sensul acesta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu ajutorul unor proceduri afective și cognitive obișnuite” afirmă Y. Pélicier. Ea reprezintă „o stare psihologică sau psihopatologică previzibilă”, ușor de recunoscut, și constă în elaborarea unei situații de perspectivă. Din acest motiv are un rol esențial în înțelegerea dinamicii proceselor psihopatologice. Pentru J. Sutter „anticipația dispune și organizează în funcție de viitorul personal orice activitate umană”. În sensul acesta J. Sutter distinge patru niveluri ale anticipației, corespunzătoare tiparelor de experiență temporală: 1) nivelul biologic și intelectual; 2) nivelul afectiv și hedonic; 3) nivelul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Sutter distinge patru niveluri ale anticipației, corespunzătoare tiparelor de experiență temporală: 1) nivelul biologic și intelectual; 2) nivelul afectiv și hedonic; 3) nivelul social sau al scopurilor personale; 4) nivelul etic și al transcendenței. Din punct de vedere psihologic și psihopatologic J. Sutter afirmă că „anticipația este mișcarea prin care omul se îndreaptă cu întreaga sa ființă dincolo de prezent, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, dar care, în mod esențial, este viitorul său”. În felul acesta, „anticipația” prefigurează destinul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
esențială a timpului, a devenirii și a finitudinii persoanei. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că „anticipația” este procesul dinamic ce orientează direcția de evoluție viitoare a personalității, în raport cu potențialitățile acesteia. Orientarea anticipativă poate avea un caracter psihopatologic, constituind premiza organizării tablourilor clinice morbide, a bolilor psihice propriu-zise. În sensul acesta avem de-a face cu fenomene diferite de anticipație psihopatologică (nevroze, psihoze, stări fobic-anxioase, obsesii, tulburări isterice, stări depresive etc.). Toate aceste aspecte introduc tematic, anticipația în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ce orientează direcția de evoluție viitoare a personalității, în raport cu potențialitățile acesteia. Orientarea anticipativă poate avea un caracter psihopatologic, constituind premiza organizării tablourilor clinice morbide, a bolilor psihice propriu-zise. În sensul acesta avem de-a face cu fenomene diferite de anticipație psihopatologică (nevroze, psihoze, stări fobic-anxioase, obsesii, tulburări isterice, stări depresive etc.). Toate aceste aspecte introduc tematic, anticipația în sfera organizării nosologiei psihiatrice. 19. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ III (Clinica sistematica a bolilor psihice) Dispoziție și boală La originile sale nebunia a avut o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
considerate ca fundamentale în psihiatria clinică și anume: demența precoce, psihoza maniaco-depresivă, paranoia, parafrenia, demențele. Ulterior, E. Bleuler (1911), psihiatru elvețian de limbă germană, va preciza cadrul clinic al „demenței precoce” pe care o va denumi schizofrenie, descriindu-i caracteristicile psihopatologice și formele sale clinice. Cercetările referitoare la schizofrenie sunt reluate și dezvoltate de E. Minkowski și L. Binswanger, în spiritul Școlii de psihiatrie a lui E. Bleuler, acest cadru clinic înlocuind vechea, „demență precoce” și impunându-se definitiv. Spre deosebire de E.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihiatria sistematică Cercetările actuale de psihiatrie caută o clasificare a bolilor psihice după anumiți „factori” caracteristici care sa răspundă unui „set” de probleme cum ar fi: etiologia bolilor psihice, tipul de evoluție clinică, nivelul de alterare al personalității, gravitatea procesului psihopatologic, prognosticul bolii, modul de răspuns la tratament etc. În plus, se urmărește stabilirea unui „limbaj psihiatric comun”, capabil să exprime, dar concomitent să reprezinte acordul doctrinar al tuturor specialiștilor în psihiatrie. În sensul acesta se înscriu clasificările internaționale „AMDP” în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalitățile normale; 2 - personalitățile anormale de tip constituțional; 3 - schimbările anormale de personalitate; 4 - schimbările nepatologice de personalitate; Așa cum am spus, pe baza celor anterior expuse, P. Berner propune o interesantă clasificare a bolilor psihice, atât din punct de vedere psihopatologic, cât și clinico-psihiatric. În sensul acesta el distinge două mari grupe: tulburări psihice primare, condiționate de mediu și tulburări psihice primare cu o dublă condiționare (exogenă sau endogenă). Le vom analiza în continuare. Diagrama p. 227 ms. TULBURĂRI PSIHICE TULBURĂRI
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin: a) tulburări organice cerebrale; b) tulburări simptomatice. 2) Predispoziția la tulburările endogene în care sunt incluse: a) manifestări incipiente, b) manifestări tardive. Teoria clasificării sistematice a bolilor psihice după P. Berner este cuprinsă în schema din pagina 227???. Interpretarea psihopatologică a nosologiei psihiatrice La sfârșitul acestui excursus prin istoria concepțiilor nosologice în psihiatrie, veritabilă „oglindă” a modelelor de gândire asupra „bolii psihice” și a „bolnavului mintal” se impune o sinteză psihopatologică. Aceasta este cu atât mai necesară, cu cât interpretarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Berner este cuprinsă în schema din pagina 227???. Interpretarea psihopatologică a nosologiei psihiatrice La sfârșitul acestui excursus prin istoria concepțiilor nosologice în psihiatrie, veritabilă „oglindă” a modelelor de gândire asupra „bolii psihice” și a „bolnavului mintal” se impune o sinteză psihopatologică. Aceasta este cu atât mai necesară, cu cât interpretarea „fenomenelor psihice morbide” care interesează psihopatologia este diferită în raport cu obiectivele pe care și le fixează psihiatria raportate la bolnavul psihic. În interpretarea naturii proceselor psihopatologice Haddenbrock pornește de la analiza relațiilor care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]