400 matches
-
preoți, mai recent de medici (psihiatri). Psihoterapeutul american W. Griffin (1993) face observația că, cel puțin în SUA, pe măsură ce se dovedește că psihoterapia biologistă nu acoperă explicarea și tratamentul dimensiunilor psihosociale ale comportamentului uman, experții în științele socioumane, în particular psihoterapeuții, trec pe prim-plan. Rămâne de văzut dacă afirmația lui Griffin este o realitate sau o simplă proiecție aspirațională personală ori de breaslă. În tot cazul, creditul și admirația de care se bucură psihoterapeutul ca deținând secretele unui domeniu atât
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
experții în științele socioumane, în particular psihoterapeuții, trec pe prim-plan. Rămâne de văzut dacă afirmația lui Griffin este o realitate sau o simplă proiecție aspirațională personală ori de breaslă. În tot cazul, creditul și admirația de care se bucură psihoterapeutul ca deținând secretele unui domeniu atât de fascinant și important cum este cel al sănătății mintale, trebuie folosite de acesta - în limitele deontologiei - în asigurarea succesului procesului terapeutic, al beneficiului clientului și al lui însuși. Poate că mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
să facă vreun rău (soției, soțului, copiilor etc.), iar în caz de intenție de sinucidere, încercarea de a-l opri; neangajarea în relații duale neprofesionale cu clientul (afaceri, împrumut de bani, sex etc.). Cele de mai sus privesc comportamente specifice psihoterapeutului, o problemă etică mai generală fiind cea a bolilor mintale construite de terapeuți pe motive de câștig. Odată cu creșterea spectaculoasă a asigurărilor medicale, acest fenomen a luat în SUA proporții epidemice (Griffin, 1993). Se tratează maturul din perspectiva de „copil
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
interacțiunea punctelor de vedere ale membrilor ei; - când pacientul face apel la terapeut însemnă, de obicei, că acesta a încercat singur să-și rezolve problema, dar fără succes. Încercările anterioare nereușite fac ca problema să devină și mai gravă; - rolul psihoterapeutului este să determine ce interacțiuni mențin problema actuală și ce schimbări ar trebui operate pentru a o elimina; - o cale extrem de eficientă în rezolvarea problemei prezentate de client este ca printr-o reformulare a ei, prin reîncadrarea (reframe) în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
timp, în ceea ce se numește teme sau, mai nou, mituri familiale, adică un nucleu de crezuri foarte bine sistematizate, împărtășite de toți membrii familiei în legătură cu rolurile lor mutuale în familie, cu natura relațiilor dintre ei, cu potențialitățile și calitățile lor. Psihoterapeuții preferă termenul de „mit” celui de „temă”, pentru a evidenția că aceste crezuri pot să fie eronate și disfuncționale (cazul copilului despre care în familie se spune și se „știe” că este timid în relațiile cu oamenii, de exemplu); - din
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
muncii, sistemul școlar), dar și de structurile și caracteristicile endogene ale sistemului familial (părinți-copii, bărbat-femeie, subsisteme cristalizate emoțional). Ceilalți, de procesul comunicațional, de sistemul de crezuri, de modul de gândire, de mituri. Psihoterapia nu poate interveni în schimbarea condiționărilor externe. (Psihoterapeutul nu dă bani clientului său pentru a-i rezolva problemele, ci în general îi primește de la acesta.) Asistența socială, în schimb, își poate avea locul aici, facilitând contactul și accesul celor cu probleme la instituțiile și resursele necesare. Tratamentul psihosociologic
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
-l înțelege mai bine, astăzi mulți psihoterapeuți consideră că reproducerea unor episoade familiale în fața terapeutului este esențială în speță a acelora care implică problema de tratat. Folosind coterapeuți, tehnica geamului cu transparență unilaterală, mijloace video și alte procedee, împreună cu pacienții, psihoterapeutul va încerca să descifreze care sunt punctele nevralgice în relațiile familiale. Se pot organiza apoi jocuri de comunicare pe baza unui subiect ales de terapeut sau împreună cu membrii familiei. Mai ales terapeuții de orientare cognitivistă și/sau behavioristă insistă că
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
autorului. Apreciez această monografie și datorită volumului mare de muncă, documentări foarte bune, cu noutăți valoroase și consider că este o lucrare foarte reușită în domeniul neurologiei și de maximă utilitate pacienților cu SM, medicilor neurologi, studenților în medicină, fiziokinetoterapeuților, psihoterapeuților, asistentelor medicale, sociale, managerilor în domeniul sanitar, rudelor pacienților și tuturor celor care vor să se documenteze referitor la această boală, spre a veni în ajutorul bolnavilor cu SM. Cartea este redactată clar, într-un limbaj coerent, expresiv și se
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
subiectului în fața situațiilor de stress, suportul social etc.) Mai multe studii au subliniat totuși influența benefică a psihoterapiilor asupra evoluției bolii la anumiți bolnavi cu SM. De aceea, am dezvoltat mai pe larg în această lucrare partea cu tulburările psihice, psihoterapeutul având la îndemână să cunoască toate posibilitățile de tulburări la bolnavii cu SM. 106 Sigur că asupra studiilor prezentate aici putem avea și unele mici rezerve, ca: 1) acestea se bazează pe serii mici de pacienți examinați în centre universitare
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ajuta pacienții să se simtă mai în control asupra bolii, asigurându-i că ei participă activ la procesul clinic de luare de decizii și furnizându-le acces la rețeaua de sprijin și resurse financiare. Îngrijitorul, în colaborare cu neurologul și psihoterapeutul trebuie să se asigure că pacientul e potrivit pentru DMT. Doar educația nu e suficientă pentru a permite pacienților să consimtă începerea DMT. Întrebarea obișnuită a pacienților este: „mă simt bine, de ce trebuie să încep tratamentul?“ Modelul transteoretic de schimbare
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
puternic, respirația să fie calmă și regulată, la nivelul plexului solar să apară o căldură, iar în frunte senzația de rece. După toate acestea este necesară o evaluare, pentru a verifica dacă mijloacele și tehnicile folosite permit atingerea obiectivelor fixate. Psihoterapeutul trebuie apoi să își evalueaze tratamentul în două moduri diferite și complementare: a) prin observarea directă a pacientului. Aceasta se face căutând în timpul relaxării, posibilele zone de tensiune cum ar fi, încruntarea frunții, bătăile de pleoape, tensiunea buzelor, a maxilarelor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ar fi, încruntarea frunții, bătăile de pleoape, tensiunea buzelor, a maxilarelor, a bărbiei, o respirație neregulată, mișcări în membre, tresărirea pacientului la zgomote neașteptate, observarea modului în care pacientul părăsește relaxarea prin mânuirea membrelor, pentru a vedea stadiul tonusului; b) psihoterapeutul trebuie să informeze cum trăiește pacientul relaxarea, dacă are dificultăți și în ce constau acestea, dacă interferează ceea ce a învățat, în viața cotidiană și în cele din urmă cum vorbește celorlalți pacienți, medicului, îngrijitorului despre relaxarea lui. Ne vom îndrepta
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
parte din poezia romantică și avatarurile ei moderne. Evident, nu propun o tipologie pură. Tocmai de aceea, mă grăbesc să conced că, o dată cu restrîngerea ariei vitale a individului pe orizontală, corelativă cu extinderea ei În profunzime - astăzi noii preoți sînt psihoterapeuții - literatura care și-a cîștigat prestigiul cel mai mare a fost aceea claustrofilă. I se poate spune și „psihologizantă”. Focalizarea țintește personajul În serii de manifestări mai mult sau mai puțin analitice astfel dispuse Încît spre final să se poată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a lua conștiință cu suferința sau boala pacientului său, având ca scop instituirea tratamentului care va restabili ordinea biologică sau echilibrul fiziologic pierdut. că Psihoterapia este actul de intimitate sufletească În cursul căruia pacientul cu probleme psihice se deschide psihoterapeutului prin intermediul cuvântului. Este tot o formă de confesiune, dar sufletească, nu morală, ca În cazul spovedaniei. În această situație, rolul psihoterapeutului este ca, pătrunzând În interioritatea pacientului său, să descifreze problemele acestuia, conflictele, complexele, psihotraumatismele și să le lichideze printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
echilibrul fiziologic pierdut. că Psihoterapia este actul de intimitate sufletească În cursul căruia pacientul cu probleme psihice se deschide psihoterapeutului prin intermediul cuvântului. Este tot o formă de confesiune, dar sufletească, nu morală, ca În cazul spovedaniei. În această situație, rolul psihoterapeutului este ca, pătrunzând În interioritatea pacientului său, să descifreze problemele acestuia, conflictele, complexele, psihotraumatismele și să le lichideze printr-un act de cooperare inteligibil-explicativă cu pacientul, de clarificare, restabilind astfel starea de echilibru sufletesc a acestuia. Remarcăm, din cele de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sacrificiul de sine este caracteristică tipului idealist, al eroului; bă nevoia de a oferi, de a transmite valori și cunoștințe, de a construi și de a menține starea de ordine și de echilibru este caracteristică tipului altruist al educatorului și psihoterapeutului; că nevoia de a se elibera, de a fugi, de a sonda și de a descoperi necunoscutul, depășind realitatea imediată, actuală este caracteristică tipului pasional al aventurierului care e Într-o căutare permanentă, mânată de curiozitatea necunoscutului; dă nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pot deduce natura tipurilor psihomorale umane. În sensul acesta, am distins patru grupe de tipuri umane, fiecăruia corespunzându-i câte două tipuri psihomorale, pe care le-a detaliat anterior și le rezumăm În continuare. 1. Tipul altruist include educatorul și psihoterapeutul. Aceștia iubesc ordinea, disciplina, echilibrul și stabilitatea. Ambii Încearcă să construiască lumea și pe ceilalți, punând la baza acțiunii lor valorile morale și spirituale, pe care le comunică, le transmit și le conservă. Au spirit metodic, motiv pentru care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
stabilitatea. Ambii Încearcă să construiască lumea și pe ceilalți, punând la baza acțiunii lor valorile morale și spirituale, pe care le comunică, le transmit și le conservă. Au spirit metodic, motiv pentru care sunt fie educatori, formatori de personalități, fie psihoterapeuți, restauratori ai ordinii personalității. 2. Tipul egoist include revoluționarul nihilist și bovaricul visător. Sunt tipuri psihomorale complementare, dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se dovedește un adevărat compendiu pentru studenții și practicienii din domeniul asistenței sociale, utilă mai ales în realizarea proiectelor de cercetare calitativă în asistența socială. Alina Anghel Terapia de familie: concepte și metode Semnalăm apariția unei lucrări deosebit de necesare psihologilor, psihoterapeuților, asistenților sociali și studenților de la facultățile de profil, intitulată Terapia de familie: concepte și metode. Avându-i ca autori pe Michael P. Nichols și Richard C. Schwartz, editată de Pearson Education, Inc., publicată de Allyn & Bacon, lucrarea este tradusă din
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
subconștientă a dizarmoniei"8 împreună, prin jocul lor neprevăzut, cele două fac cu putință funcționalitatea principiului etic. Revenind la creștinism, observăm că Paul Diel operează cu o interpretare specială a unor date de bază ale creștinismului. Astfel, "Dumnezeu-Tatăl" îi pare psihoterapeutului francez o expresie confuză, maculată de dogmatizarea excesivă și de metafizica speculativă care-l statuează drept personaj real, prin urmare, el propune formula "Esență Tată", mult mai permisivă interpretării psihologiste. La fel, motivul învierii sufletului după moartea trupului este taxat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a lui Paul Diel. Deși dezavuate, metafizica și teologia sînt totuși prezente prin chiar strategiile de interpretare ale autorului! Ele n-ar fi putut fi abandonate definitiv, nici chiar de un redutabil adversar al lor, așa cum se dovedește a fi psihoterapeutul francez. Un singur exemplu ar putea fi edificator, în secțiunea consacrată "Monoteism"-ului, Diel notează: "Fapt unic în istoria mitologiilor, eroul creștin prezintă el însuși în termeni simbolici "intențiile lui Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mijlocirea lor, Zeus și Dumnezeu-Tatăl se exprimau direct, nemijlocit. Mai mult, exprimarea era desăvîrșită, perfectă, din moment ce Hermes era natură divină, iar Iisus natură divino-umană. Paul Diel este la rîndu-i preluat, "posedat" de această schemă metafizico-hermeneutică. E un fapt neconștientizat de psihoterapeutul francez, prin urmare îl putem pune pe seama unei răzbunări, a unui "complot" metafizico-teologico-hermeneutic. Diferența stă în aceea că lucrarea de față dublează simbolismul clasic, metafizic, cu unul psihologic. Schema hermeneutică a mijlocirii figurează în textul lui Diel ca un simbol
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
luciditatea cu care a surprins aspectul convulsiv, adesea dramatic al destinului omenesc. * „Medicul Îngrijește, natura vindecă.” (Hipocrate) CÎnd este vorba mai ales de suferințe psihice este foarte greu, Într-adevăr, de spus cît din procesul de vindecare se datorează experienței psihoterapeutului, și cît autosugestiei pacientului, adică puterii/disponibilității lui interioare de a lupta cu boala, de a se vindeca. Un proverb italian este revelator În acest sens: „A avea voința de a te vindeca e o parte a sănătății”. „Psihopatul este
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
2006a, p. 106). Pe scurt, furia este o emoție a autoconservării. Ea scrie L. Carter (2007) "își are rădăcinile într-o dorință primară de autoconservare" (p. 8). Esența ei o reprezintă o dorință de respect puternic exprimată. "Oamenii furioși consideră psihoterapeutul american doresc să simtă că au o însemnătate și suferă la gândul că alții nu pot sau nu vor să-i trateze într-un mod care să le accentueze importanța personală" (2007, p. 8). Totodată, o manifestare normală a mâniei
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
trebuie să pună capăt eforturilor de autoconservare. Ei prețuiesc calități precum iertarea, acceptarea și toleranța și sunt dispuși să renunțe la mânie atunci când își dau seama că periclitează prioritățile cu un caracter pozitiv" (p. 170, s.n. G.A.). După părerea psihoterapeutului american, eliberarea de mânie se poate face în mai multe moduri, între care: • afișarea unei toleranțe reale față de lipsuri sau față de slăbiciunile altora; • sesizarea momentului când nu este bine să se insiste asupra unei probleme; • a avea așteptări rezonabile față de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]