5,478 matches
-
sufletește cel mai mult - R.C. Strasbourg. Și chiar de aici vine apelul disperat al conducătorilor unui club aflat în pragul colapsului. Contractul oferit - de numai un an - este acceptat și Schwartz reușește încă o dată un miracol. Cu o formație de puști (printre care un anume Domenech, tehnicianul aflat în prezent pe banca reprezentativei Franței), fără un buget mai de doamne-ajută, Unchiul Elek sau, după voie, Mister Schwartz, o propulsează pe Strasbourg din zona întunecată a subsolului diviziei a doua până pe prima
Agenda2006-02-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284625_a_285954]
-
cu d. prefect Dr. I. Coste, generalul Strâmbulescu, representantul corpului 7 de armată, și representanței presei. Pe tot locul, pe unde au trecut aceste trenuri, erau drapele arborate, o curățenie perfectă și din loc în loc câte un soldat, sentinelă cu pușca. În câte-va minute trenul sosește în gara Jimbolia. De pe fereastră se văd culorile strigătoare ale costumelor femeiești și negrul fracurilor. Peronul era un furnicar. Mii de oameni. Tineretul școlar se întindea dealungul până hăt departe, afară de peron. Apoi batalionul
Agenda2006-02-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284623_a_285952]
-
dintre care opt pistoale cu glonț, 1 482 pistoale cu gaze lacrimogene, 3 965 arme lise, 814 arme de vânătoare cu glonț, 604 de tir și alte câteva zeci de panoplie. La persoanele juridice sunt 36 pistoale cu glonț, 140 puști mitralieră, 82 pistoale cu gaze lacrimogene, 39 arme de vânătoare ș.a. Sunt înregistrate șapte unități de comercializare a armelor, 362 unități care dețin substanțe toxice - majoritatea farmacii, precum și două depozite de materiale explozive. Persoanele fizice care dețin arme letale trebuie
Agenda2006-04-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284671_a_286000]
-
aceeași operațiune. Printre ele intră și cei care au cumpărat la liber, anii trecuți, arme cu aer comprimat. Foarte puțini deținători de astfel de arme, vreo 20 cu totul, au dovedit receptivitate la noile prevederi. Cei care și-au procurat puști și pistoale de acest gen trebuie să aducă armele și documentele de proveniență sau, în lipsă, o declarație notarială unde se va menționa de unde le au. Ei vor primi un certificat de deținător. „Scopul este de a lua în evidență
Agenda2006-04-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284671_a_286000]
-
s-a apucat de lucru. Cu partea anatomică a soldatului s-a descurcat, însă avea nevoie de o uniformă. Pe care a primit-o în cele din urmă de la comandantul batalionul de infanterie de la Reșița. Când a cerut împrumut o pușcă de la șeful postulului de jandarmi din Bocșa, în prima fază, acesta a pus să fie arestat, după care s-a mulțumit cu întocmirea unui proces-verbal de dare în judecată. Ore întregi a discutat artistul cu militarul, până când jandarmul i-a
Agenda2006-05-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284703_a_286032]
-
încoace văzuse Parisul, Londra, Madridul, Ierusalimul, făcuse excursii pe banii lui Laurian, parcă doar pentru a afla că nicăieri nu-i mai pe sufletul ei ca-n drumurile noaptea prin tîrgul copilăriei. În unele nopți se grăbea. Scăpa ca din pușcă din școală, din brațele Diavolului și din mădularul lui de foc, încărcată de ostilitate tăcută, gata să explodeze. Atunci îl folosea înnegurată de mustrări de conștiință. Nici vorbă că i-ar fi păsat de Laurian; dar că nu-și putea
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
la Spitalul Județean Timișoara, după ce suferise un blocaj renal și un șoc septic. Marii jurnaliști români nu l-au uitat, dovadă că prezentatorul emisiunii "Next Star" a scris - în memoria lui Mile Cărpenișan - un text emoționant. Miroase a praf de pușcă în Ucraina și toate televiziunile serioase și-au trimis corespondenți de război acolo. Noi i-am concediat pe ai noștri... Parașutele cu care i-am înlocuit n-or să spună prea multe despre trupele parașutate ale rușilor. Mi-e dor
Dan Negru, despre dispariția unui om de televiziune: S-a prăpădit () [Corola-journal/Journalistic/42473_a_43798]
-
contemplația acestuia din urmă, dar, de comunicat, nu pot comunica. Nici schimb de roluri n-au cum să facă. Ei au prea multă viață în ei, el își drămuiește inerent micile rezerve: „e septembrie în fața blocurilor/ întunecate pe scările umede/ puști înfrigurați își trag glugile pe ochi./ sînt săraci însă au atîta putere/ și încă n-o știu. cînd o să-și dea seama/ o să fie atît de tîrziu. umbli ani/ de zile cu așa o armă la tine,/ tinerețea ta, dar
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
o femeie întunecată la chip”, al cărei păr traversa frontierele, luminînd pămîntul ca o mie de sori (Părul ei negru). În unul și același text apare tranziția de la detaliul umil vibrant la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o scoate
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
revine în noaptea asta, că dacă nu-și revine e o problemă. Ei sunt oameni politici și sunt în niște posturi care-i obligă să coabiteze. Nu vor să coabiteze, să-și dea demisia” a spus Cristoiu, criticând declarațiile ”de puști” ale premierului pe marginea acestui subiect.
Ion Cristoiu: Cine nu vrea să coabiteze, să-și dea demisia () [Corola-journal/Journalistic/42766_a_44091]
-
bun ca mine, așa de drept, așa de de treabă, tot l-au legat cu mâinile la spate, l-au împins până la capul podului și l-au împușcat!... Cu un pușcoci încărcat cu o jumate de tigvă de praf de pușcă și o jumate de farfurie de boabe de fier, au tras de la doar o palmă de mine. A urmat un bubuit uriaș, iar jumătate din căpățâna mea s-a prefăcut într-o băltoacă de noroi însângerat care a mânjit și
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
afla la doar o palmă de fruntea mea, iar după aceea am simțit cum îmi zboară capul, apoi am văzut o flacără, am auzit o explozie care părea că răzbate de foarte departe și-am adulmecat mireasmă de praf de pușcă plutind prin aer... Poarta noastră era descuiată, iar printre crăpăturile ei se vedeau oameni câtă frunză și iarbă - să fi știut oare că urmează să mă întorc? M-am adresat celor doi draci-slujbași: - Fraților, v-am ostenit cu drumul ăsta
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
un cinism diluat de o tristețe joculară, care își îngăduie a-i trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu// Stau cu o pușcă la tîmplă/ cu o floare de mac între buze/ cu degetele de scrum și scriu și scriu// Și se face deodată seară/ și se face deodată pustiu/ să înviem acum dragostea mea/ e mult prea tîrziu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
femei traversează frontierele, pătrunde în altă țară întunecînd dealurile, munții și cîmpiile, ba chiar luminînd pămîntul ca o mie de sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
a dat pământul? era întrebat tot mai des și mai insistent viitorul președinte. Ce să răspundă omul? Că moașa satului, adică, soacra-sa, l-a amenințat că-l opărește, că numai moartă va semna cererea de înscriere, că are o pușcă îngropată în vie, încă de la război, că din mâinile ei nu va scăpa? Umblau de dimineață până seara târziu din casă în casă. Unii semnau, să vadă ce va ieși. La alții mergeau cu șeful de post sau le dădeau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Televiziunea Română a asaltului asupra acestei instituții. Domnilor, sunteți ofițeri, cum vă explicați că s-a făcut apel la populație să ocupe Piața Dorobanților? De ce nu li s-a spus oamenilor de acolo să o elibereze imediat? Amintiți-vă, parașutiștii instalaseră puști mitralieră... aveau nevoie de vizibilitate, să-i poată lichida pe teroriști, nu? Dacă prin mulțime se strecurau oamenii lui Ceaușescu, dacă aceștia ajungeau în față și aruncau o grenadă, o bombă?! Iliescu nu-i militar, dar sunt generali acolo... Domnule
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
e să mi se întâmple ceva, mi se întâmplă în preajma mustă cio șilor. Și știam, de câte ori am mers acolo, că până la urmă ceva o să se întâmple. Atunci când nu mai am bani apelez la resursele mele din Pușkulița. Asta e o pușcă de vânătoare în care țin valuta. Așa că desfac țeava și dinăuntru scot banii. Două sute de euro. Ies afară. E deja după-amiază. Ies în forfotă și ajung la șaormeria din Dristor. Nu știu cum se scrie, dar e prea clar ca să nu știți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul copilului din dotare. Veniserăm la clinică întrucât era vremea vaccinului de patru ani. Ca să nu o supunem unui stres suplimentar, am hotărât să nu-i povestim fetiței despre
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
beton, tropăind să-și scuture colbul de pe bocanci. Întoarse capul și-i văzu în ușă pe toți zece sau unsprezece bulucindu-se grămadă, ca la pomană. Parcă erau înnodați de centiroane și nu se puteau desprinde unul de altul, cu puștile în spinare și capelele pe ochi, prăfuiți și asudați, dar veseli și nepăsători, sfârâindu-le gâtul după o picătură. Se buluciră, cu plutonierul înainte, țanțoș, gras și gâlcos, gâfâind ca o locomotivă, și bătrâna se rezemă de-o masă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lase să pătrundă cât mai puțin în ea din ce vedea. Un nor de colb întuneca totul. Aerul înecăcios mirosea a motoare încinse, a benzină arsă, a fum și duhoare râncedă de motorină, de uleiuri și parcă de praf de pușcă, de moarte. Mașinile huruiau întruna, rostogolindu-se la vale, zguduind pământul. Cerboaica ar fi vrut să aibă iarăși în față marea de la Vama Veche, să pășească leneș, răscolind nisipul mai puțin fin decât la Mamaia, însă mai plăcut jucându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de bătăile dese, din ce în ce mai puternice ale inimii răsunătoare ca un gong. Hai, scoală! Scoală-te! simți o mână pe umăr. Umărul lui tresări, și parcă începu să plutească. Tot trupul se crispă, și, ciulindu-și urechea să audă comanda și puștile descărcându-se dintr-o dată, auzi vocea mamei: Scoală-te, Miluță! Trezește-te! Nu pot! șopti, și, mișcându-se greoi, alunecă pe marginea mesei metalice. A venit Tom. "Hei, băiețaș!" auzi vocea lui Tom, și încercă să se ridice. Lampa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a plecat. Unde? Nimeni nu știe, de mai bine de doi ani. Dar înainte de a pleca, a trecut pe la noi și ți-a lăsat un plic. Cu mâinile tremurânde, l-a desfăcut. Dintr-o fotografie îngălbenită de vreme, zâmbeau doi puști cu o chitară. Pe verso, scria simplu: Prieteni pentru totdeauna! Atunci a simțit că pierduse o parte din sufletul lui. Al copilului care fusese odată. - Iartă-mă, Grig, pentru ceea ce am uitat să fiu! FLASH 4 (Cuvinte nerostite) Nu veni
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
zi mohorâtă de toamnă, Ciolac s-a dus la iubita lui Ileana, că așa o chema. Când s-a întors de acolo se înserase de-a binelea și se lăsase și o ceață deasă. Ciolac mergeaîncet și clătinându-se, având pușca pe mână, cuțitul și pumnalul la brâu, porthartul pe umăr, iar baltagul în cealaltă mână. Dușmănia și ura îl așteptau în două tufe pe ambele laturi ale drumului. Cum a trecut pădurarul, ucigașii au și sărit, lovindu-l pe la spate
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
porthartul pe umăr, iar baltagul în cealaltă mână. Dușmănia și ura îl așteptau în două tufe pe ambele laturi ale drumului. Cum a trecut pădurarul, ucigașii au și sărit, lovindu-l pe la spate în moalele capului, apoi i-au luat pușca și baltagul și l-au lovit cu ele. Și cum nu ar fi fost de ajuns, cu cuțitul lui de vânătoare i-au tăiat limba. Pe la opt seara, un tânăr din sat pe nume Dumitru Cristescu, îl strigă pe Sava
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aceste păduri pline de legende și basme, că și pe aici trăiesc oameni ai locului, oameni buni și oameni răi, că Dumnezeu a lăsat și uscături. Pe drumul ce urcă spre cimitirul satului se deplasa în fiecare zi Toader, cu pușca la spinare, pentru a păzi pădurea. În fiecare dimineață sau seară când venea pe acasă, Toader își săruta copiii și nevasta. Tudorică, cum ajungea la marginea potecilor, începea să cânte și să fluiere, întrecându-se cu ciocârlia de-ți era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]