625 matches
-
erau, din punctul lor de vedere, adevărate averi. Ruletistul este, firește, vedeta ruletei și rațiunea ei de a fi. De regulă, ruletiștii se recrutau din rândurile groase ale nenorociților mereu în căutare de pâine, asemenea câinilor vagabonzi, ale bețivilor, ale pușcăriașilor abia eliberați. Oricine, numai să fie viu și să-și pună sufletul la bătaie pentru mulți, mulți bani (dar ce înseamnă banii în condițiile astea?), putea deveni ruletist. Era, de asemenea, preferabil să nu aibă, pe cât posibil, nici un fel de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în tăcere, cu ochii lui teribili. Încă de pe acum, conviețuirea în casa aceasta micuță, urcatul și coborâtul scărilor, mâncatul și băutul împreună, mersul la toaletă, așezatul pe scaune și ridicatul în picioare, deveniseră o rutină de coșmar, ca aceea a pușcăriașilor. Din când în când, ca s-o scutească pe Hattie de prezența lui, John Robert ieșea în grădină și stătea acolo, sub măr, ca un animal bătut, în timp ce Hattie, asemenea imaginilor pictate într-o casă de păpuși, se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mică idee de siguranță a ascensiunii și n-avea nicio putere să preîntâmpine o catastrofă. Așa cum nu de puține ori mi se păruse, în copilărie, că o are, asigurând pacea și liniștea căminului și mai ales securitatea mea proprie... Pușcăriași în lanțuri Copil fiind, cu mulți ani în urmă, cu mama ținându-mă de mână, am trecut pe lângă zidurile cenușii ale închisorii din oraș. Nici nu știusem până atunci că o închisoare se afla atât de aproape de casa noastră. Un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
surprinderea mea s-a supus fără nicio împotrivire. Mi-aduc și acum aminte, după atâția ani, că fusese un tinerel negricios și încruntat. Și mama a trebuit să asculte de el, explicându-mi totodată că era spre binele nostru fiindcă pușcăriașii erau oameni răi și care ar fi putut să ne facă și nouă rău dacă am fi trecut prea aproape de zidurile închisorii. Dar ce ziduri! Aș fi putut jura că o scursoare verde-cenușie se prelingea pe zidurile acelea. Și că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ar fi putut să ne facă și nouă rău dacă am fi trecut prea aproape de zidurile închisorii. Dar ce ziduri! Aș fi putut jura că o scursoare verde-cenușie se prelingea pe zidurile acelea. Și că mirosea urât. Dar iată că pușcăriașii nu erau înăuntru, în închisoare. Ci treceau în coloană pe stradă. Coloana de pușcăriași. Îmbrăcați în zeghe, pe patru rânduri cred, ocupând aproape toată lățimea străzii, își târau picioarele în zornăit de lanțuri. Nu i-am pus mamei nicio întrebare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aproape de zidurile închisorii. Dar ce ziduri! Aș fi putut jura că o scursoare verde-cenușie se prelingea pe zidurile acelea. Și că mirosea urât. Dar iată că pușcăriașii nu erau înăuntru, în închisoare. Ci treceau în coloană pe stradă. Coloana de pușcăriași. Îmbrăcați în zeghe, pe patru rânduri cred, ocupând aproape toată lățimea străzii, își târau picioarele în zornăit de lanțuri. Nu i-am pus mamei nicio întrebare. Mi-i amintesc îndepărtându-se, cu mersul lor încet și anevoios și îmi amintesc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chimizării excesive !... Toate fungicidele, ierbicidele și insecticidele date în culturile cerealiere au distrus șobolanii, șoarecii. Nemaiexistând șobolani, a dispărut și frica de șobolani, ca atare frica de pușcărie, un loc altădată binecuvântat pentru aceste animale și terorizant, din cauza lor, pentru pușcăriași. Din acest motiv și ca un revers, dispărând frica de pușcărie a dispărut și frica față de furt, de hoție, șpagă și așa mai departe. Pușcăria Națională fiind alături de Parlament, de Guvern și Biserică o instituție ecologică de talie europeană, cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fixăm fiecăruia cuvenitul loc în strană? La ce bun, student fiind și debutând în critica literară, să trebuiască să aleg de partea cui sunt, a lui G. Călinescu, sau E. Lovinescu? Iar ca să publici, era cruntă nevoie să optezi, ca pușcăriașul, pe viață: Luceafărul sau România literară! Marin Preda sau Eugen Barbu! Stupida, păguboasa patimă a ștampilării. Cultul monovalenței. Obsesia țarcului, alergia la insubordonare și varietate, groaza mediocrității (și a oficialității) față de per sonalitatea alchimică, senin însumatoare de polarități. Boală veche
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o sileam să mi se dea în momente și în locuri nepotrivite, o tratam într-un fel atât de brutal în toate privințele, încât am sfârșit prin a mă lega de ea așa cum îmi închipui că se leagă temnicerul de pușcăriaș. Și asta până în ziua când, în tulburarea violentă a unei plăceri dureroase și brutale, a lăudat cu voce tare ceea ce o subjuga. Din acea zi am început să mă îndepărtez de ea. Apoi am uitat-o cu desăvârșire. Voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
timpul cu gândul la ea, la scumpa lui fetiță...,-la arestare nenăscută- și-a continuat cu aceeași precauție drumul spre casă. Era o noapte din lunga noapte comunistă... Tuns cum era, rușinându-se să nu-l bănuiască lumea că e pușcăriaș, învăluit în tăcere și o aparentă somnolență, în ritmul roților de tren își derula filmul celor 12 ani. Această curioasă stare am avut-o și eu după prima arestare și eliberare tot din Aiud. Savele, iată poezia acelei eliberări din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Autorul scrie cu lejeritate despre oriceîi cade sub ochi și în oglinda memoriei afective, consemnând - uneori cu precizie jurnalistică - faptele neașteptate ori banale ale existenței tinerețe și iubire, singurătate, banii și viața, zgârcenia și moartea, eșecuri matrimoniale, hrăpărețul, pușcăria și pușcăriașii, viața infantilă, vânătoarea, hoția la români, Fata Morgana, răzbunarea, alunecările de teren, moartea năprasnică a: unui localnic, alegerea mireselor,îmbogățiții, al doilea război mondial, taxe, violența în școală, ura feminină în focare paroxistice (Nagâțele), Ion Antonescu, Vraiștea - un sat cât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
folosea numai ca depozit pentru tot felul de amintiri pe care, pe rând, le sustrăgea din casa părintească : tăblii de pat, cercevele sculptate, piese disparate dintr-un pian matern, somptuoase scaune șchioape. În noul apartament intra cu un resentiment de pușcăriaș. Datorită transmisiunilor directe prin pereți, nu pierdea nici un instructaj acordat copiilor, nici orele de relaxare cu muzică modernă care-l stinghereau mai tare decât certurile din vechea locuință. Acolo urletele îi parveneau estompate de pereții groși. Din pricina liniștii și a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
străduiam să-mi așez noaptea, la internat, pantalonii sub saltea, pentru a le da o dungă aproximativă, uniforma nu cădea turnată. Umblam cu cămăși aduse din Lisa, care nu erau făcute pentru a pune cravată, și tuns chilug, ca un pușcăriaș, ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți eleganți, manierați, siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
marea mea bucurie, își făcea apariția, fie vreun soldat care pleca în permisie, fie cineva care venise să vândă cartofi în capitală. Întors la internat, număram apoi zilele care mai erau până la Crăciun sau până la Paști, așteptând vacanța așa cum așteaptă pușcăriașii zilele de vorbitor. Și nu-i adevărat, probabil, că închiderea în sine duce la descoperirea de sine. În loc să-mi luminez micul meu bârlog, m-am ghemuit în el. Nu găsesc în cenușiul acelor ani decât, cel mult, unele situații comice
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În grupuri, pe mîine, la revedere! La ora aceea plecau și caddies și ei Îi vedeau cum trec pe lîngă camionetă. Juan Lucas nu uita niciodată să facă pe seama lor cîte un comentariu plin de haz: „au dat drumul la pușcăriași“, de exemplu, În timp ce pornea motorul. „Noapte bună, domnule“: era maître; se urca Într-un Oldsmobil vechi de tot, care fusese cîndva probabil al unui membru al clubului, cu zece sau doisprezece ani În urmă, scîrțîind din toate Încheieturile, un Oldsmobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mănâncă și bea cu mine. Nu, nu! Tot cu <<tovarășii>>. Că, deh!, corb la corb nu-și scoate ochii” “Te poftesc să fii mai atent cum și cu cine vorbești. Că n-o să ne tragem acum de curele cu toți pușcăriașii...” “Domnule, dacă ai venit la poartă la mine ca să-mi spui că sunt pușcăriaș, vreau să știi că nu trebuia să te mai ostenești, știam asta. Iar dacă ți-ai închipuit că ai să faci din mine un turnător, să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
corb nu-și scoate ochii” “Te poftesc să fii mai atent cum și cu cine vorbești. Că n-o să ne tragem acum de curele cu toți pușcăriașii...” “Domnule, dacă ai venit la poartă la mine ca să-mi spui că sunt pușcăriaș, vreau să știi că nu trebuia să te mai ostenești, știam asta. Iar dacă ți-ai închipuit că ai să faci din mine un turnător, să știi că ți-ai cam greșit socotelile” “Să nu uiți că vorbele astea s-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
perfectă și - dacă nu aveai leziuni care să-ți afecteze orientarea în spațiu - puteai găsi orice. Trei copii uriași erau instalați pe podea, în jurul televizorului lui Mark. Mark, cu căciulița lui tricotată, stătea între un bursuc îmbrăcat în uniformă de pușcăriaș și un bărbat cu pieptul umflat ca un butoi, cu o pălărie de vânătoare și îmbrăcat în trening. Weber îi recunoscu din fotografiile lui Karin. Pe ecran, o șosea care străbătea un peisaj pământiu, vălurit, se desfășura până la linia orizontului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
senzația aceea de înșelătorie care îl cuprindea acum înainte de orice prelegere. Studenții erau la fel ca în fiecare an: puști albi din pătura de sus a clasei mijlocii, din Ronkonkoma și Comack, care încercau toate identitățile posibile, de la tatuaje de pușcăriaș până la aligatorul LaCoste. Dar atitudinea lor se schimbase în acest semestru, devenise sardonică. Își pasaseră unul altuia acuzele la adresa lui prin e-mail și Messenger. Scriau în continuare tot ce le spunea, cuvânt cu cuvânt, dar o făceau acum mai mult ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puțin norocoasă, fusese condusă de acolo pe ultimul drum. Așa că dărâmarea rănea multe amintiri. Nicu Flipescu era dintre junii care cred că e mai bine să dărâmi ce-i șubred decât să pierzi timp consolidând și salvând. Se lucrase cu pușcăriași, fiindcă nimeni nu voia să se atingă de un lăcaș sfânt. Efectul asupra bucureștenilor a fost mai rău decât s a putut prevedea, veneau bătrânii plângând și cereau să li se dea și lor măcar o cărămidă, s-o ia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
demnitari masacrați la Jilava în noiembrie 1940. Observă cu atenție mersul evenimentelor din țară afirmând că „sovieticii nu se poartă deloc ca niște aliați, ci ca o bandă de ocupanți” (pag.54 ), iar generația ei se afla între exilați și pușcăriași. „Mă aflam între păguboșii istoriei.” Plecarea la Paris însemna ieșirea din închisoare: „Mă simt ca într-o închisoare cu zăbrelele strângându-se tot mai tare în jurul meu.” Ajunge la Paris fără bani... Pentru joi, 1 ianuarie 1948, notează în jurnal
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-te departe de el. Îl cată poliția și v-aruncă și pe voi, toț’ bieții oameni de culoare, la zdup. Ăău! — Păi, am să-l întreb de asta, spuse omul. Doar nu vrau să merg la demostrațe condus d-un pușcăriaș! * Domnul Gonzalez ajunsese, ca de obicei, devreme la Levy Pants. Își aprinsese simbolic, cu același chibrit, micul său reșou și o țigară cu filtru, ca două torțe care semnalizau începutul unei alte zile de lucru. Apoi își lăsă mintea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
media. Apasă 4 pentru psihologie. Un profesor cu păr argintiu apare pe ecran. „Porniți calculatorul pentru a putea lua notițe“, dă el instrucțiuni. „Prima copilărie“. Un creier pe care sînt marcate anumite zone se rotește Încet alături de profesor. — Cred că pușcăriașii belgieni sînt un fel de enciclopedii ambulante, spune Wakefield. — Să mergem, răspunde Mariana morocănos. Oamenii ăștia nu au pic de milă. Cum nu are, după toate aparențele, nici cea mai mare superputere a globului. Designul american este reprezentat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îi este frică. Focul Își vede de drum, către alte părți, trecînd prin el numai din Întîmplare. Se trezește simțindu-se oarecum purificat și atunci i se arată soluția la problemele lui. Paznicul de noapte al hotelului este un fost pușcăriaș plictisit, un tip care Încearcă să respecte termenii eliberării condiționate, dar care pîndește orice ocazie pentru un șmen. Wakefield l-a văzut aducînd pe șest curve pentru clienții hotelului, plătind pariorii și vînzînd droguri. La apropierea lui Wakefield, paznicul zîmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mea „domnia și prostia se plătesc“ Dracul te împinge să intri în pușcărie fără să fii chemat. Eu nu aveam nici o chemare să intru în pușcărie pentru a scrie această carte. Am intrat în închisoarea Rahova, din București, pe secția pușcăriașilor pe viață. Din supralicitare. Era întrun octombrie. Eram tot ziarist la Academia Cațavencu. Eram în colaps. Datorii și nici o soluție. Mă prezentam la joburi fanteziste, făceam proiecte crezând că le sunt menit. Adunam pentru revista Dilema numai nebuni. Colegii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]