2,803 matches
-
își duceau traiul pe acolo mai multe pisici. Uneori, pe acoperișul gudronat, erau chiar câte cinci. De altfel, urmând soarele de pe cer, noaptea se suiau în pod, iar ziua se refugiau în fundul grădinii. Acolo creștea grămada aceea de usturoi care puțea și care mai ținea în viață întreaga casă. Pe înserat, familiile noastre se așezau pe scăunelele înșirate în fața ușii iar până la culcare ronțăiau pe inima goală câte un cățel din producția anuală. Între timp, bărbații jucau șah. Acolo am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mare când a hipnotizat o găină bătrână. Vestea s-a răspândit și, după pauză, au apărut aproape toți angajații institutului. Între timp animalul a urinat, încerca să se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare. Profesorul Angelo a luat de pe raftul cu „Pericol“ borcanul cu eter, a înmuiat în el un cocoloș de vată, l-a aruncat la iepure, apoi l-a acoperit cu catalogul, ca să nu primească prea mult aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
De altfel, nici nu am văzut-o pe Adél. În locul ei stătea altcineva și nimeni nu s-a sesizat. În schimb, mi se contura din ce în ce mai tare bănuiala că îl vor scoate pe Eberhart din ladă, îl vor parfuma să nu pută și vor monta în el o mașinărie care-l va face să danseze atâta timp cât țara va avea nevoie de el. Am urcat în camera mea și, de teamă, am adormit imediat. Simțeam că, în timp ce prin toată țara aveau loc reabilitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au venit pe furiș un bărbat și o femeie. Duhoarea trebuie să fi fost ca cea de pe malul lacului, din camera veche, când Eberhart stătea deja de două zile în fotoliu ca materie, nimic mai mult și, cu fiecare ceas, puțea tot mai tare, iar în timp ce se descompunea trupul lui avea tresăriri mărunte, de dincolo de dans. Dar probabil că mirosea la fel și prin alte ateliere, pentru că vizitatorii nici nu s-au sinchisit de el. Trăgeau cu urechea, au aprins lanterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
c’est pour surado. Da’ să continuăm povestes. La plus grande amenințare de l’imperio venea atunci din partea musulmano de la granița de nord cu’imperies. Le most cumplito del amenințares, parce que musulmanado erau triști, răi și plini de dirt. Puțeau de îți venea să te dai cu capul de pereți, așa graves era situațione, plus că ils n’avaient săpun deloc și Sir Sugismund nu vroia să le vândă, pentru că-i urado. De unde și resentimentes continue del arabo, vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
el, adevăratul motiv, era altceva, mult mai grav. Respingându-l, tipa se luase practic de superba lui mustață răsucită pakistaneză, cu care el și întreaga lui familie se mândreau atât de mult. „Aș ieși cu tine, dar e slinoasă și pute”, îi declarase ea nonșalant. Abdulah înnebunise când auzise o asemenea jignire de la o tipă pe care o cunoscuse cu numai două săptămâni în urmă la magazinul de smochine. Cum își permitea? Dincolo de asta, însă, mustața lui, care pentru el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
iarbă nu creștea pe pietrele acelea. Utilajele pe care le adusese acolo rugineau fără să aibă ce scoate din mină. De data asta pierderea era imensă, ba mai mult, funcționarii din minister, aceiași pe care îi mituise el la înce put, îl amenințau că îi suspendă concesiunea dacă nu achită redevențele datorate statului. Trebuia să facă ceva, oamenii lui din minister nu se sfiau să primească mita dar când venea vorba de redevență ridicau din umeri spunând că musai trebuie achitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
palmares de conflicte. — Fumero? am Întrebat eu, amintindu-mi că așa se numea soldatul care-l ucisese pe tatăl Clarei Barceló În castelul Montjuïc, la Începutul războiului. Omulețul a Încuviințat, palid și Îngrozit. Se vedea că era Înfometat, murdar și puțea a luni Întregi de viață În stradă. Sărmanul nici nu avea idee Încotro Îl duceam, și am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște crescîndă, pe care se străduia să o ascundă sub vorbăria nesfîrșită. CÎnd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
murmurând „Tâgâdâm, Tâgâdâm, Pam, Pam“. O luă razna într-o zi de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de a se urca în picioare pe catedră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vântul dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor și infernului său. La rândul lui, își strigase suferința înainte de a-i cădea pradă. Puțea îngrozitor, e drept, dar primarul nu era în fond decât un caracter mărunt, fără inimă și fără măruntaie. Mai puțin decât nimic. În schimb, tânăra învățătoare era o doamnă: ea care ieșise din locuință fără să judece pe nimeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind din tavernă. Ieșea dinăuntru și un miros nedefinit de vin răsuflat, sânge, cămașă nespălată, vomă și mahorcă puțind a urină. Cei mai mulți dormiseră acolo. Fermillin, care se sculase primul, îi trezea scuturându-i ca pe pruni, înainte de a le servi niște vin alb la micul dejun. Am văzut-o pe Lysia Verhareine trecând prin fața localului, zâmbind, în timp ce Fermillin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
noi aproape toți sunt săraci. „Mă veți plăti mai târziu“, spunea mereu cu un zâmbet sincer. „Nu sunt chiar în mizerie“, adăuga bombănind. Totuși, mizeria l-a ucis, în ’27. „Mort de foame!“ a decretat Desharet, tâmpitul lui de coleg, puțind a usturoi, cu fața lui roșie, venit de la V. într-un automobil cromat, cu piese de alamă și scaune din piele lucioasă, pentru a examina trupul fragil al doctorului, care fusese găsit întins pe jos în bucătărie, în bucătăria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
el. Imbecilul tropăia în spatele nostru, răsuflând zgomotos și repetând „Bine... Foarte bine... Foarte bine“, de parcă ar fi vrut să scape de noi mai repede. Am ieșit din birou împreună cu Mazerulles, fără să-mi iau la revedere de la gulerul tare care puțea a amidon și a parfum de mare magazin. Am trântit ușa în spatele meu. Am ajuns în biroul secretarului. Era micuț și îi semăna. Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și de lemn pentru sobă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
televiziune. Vreau numai să-ți spun că prietena mea m-a părăsit azi dimineață. A plecat la o bursă în Irlanda. Atașez o hartă. A plecat pentru că nu mai suportă rahatul unor avortoni ca tine. A plecat pentru că țara asta pute. A plecat undeva unde indivizii ca tine sunt legați de turla bisericii și li se toarnă bere pe gât până crapă - te rog nu lua ad litteram această informație, este în mare parte metaforică. La fel și partea cu prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ca unul care are două picioare și tot nu‑i bărbat. Să‑ți demonstrez acum? Cu plăcere. Oriunde, pe covorul de iută din fața patului sau chiar pe patul care a văzut deja mult chin și sânge menstrual, motiv pentru care pute strașnic. Nu poți să speli întruna, mai vrea omul să ia o pauză și să citească o carte bună. E tipic, în loc de mașină de spălat îți cumperi mașină de cusut. Am putea fi așa de curați! Și cum suntem? Jegoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
imaterială ca bunul Dumnezeu; numai tata îți înjosește trupul, de aceea spun că acest trup nu există și chiar la posterele cu fete drăguțe decupez totul de la bărbie în jos, înainte de a le expune pe dulap. Carnea începe imediat să pută dacă o ucizi și o lași la loc deschis. Ah, băiatul ăsta! Iar acum șterge‑te bine, asta poți să faci și singur. Orga vuiește, iar Rainer se șterge cu prosopul; în timp ce faci asta n‑ai voie să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sperma sa. Sophie spune că poate s‑o facă, la urma urmei e fotoliul ei. Bine, atunci îți murdăresc fotoliul, gâfâie Hans cu regret și chiar i‑l murdărește. Curând în camera asta o să fie peste tot numai spermă care pute a pește, se gândește Sophie și‑l expediază repede pe Hans. # În mod excepțional, Hans acceptă să i se plătească salariul ce i se cuvine fără să‑și fi scos în prealabil salopeta de lucru de pe el. Sub braț ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Însoțiți de doi bodyguarzi pe fața cărora se citea neîncrederea În privința motivelor care ne aduseseră Într-un asemenea loc. Toată ziua nu făceam decât să sucim camerele video și să apăsăm pe butoanele aparatelor de fotografiat Îndreptate către vagabonzii care puțeau teribil a băutură și a jeg. După patru zile de lucru În mijlocul lor, am ajuns să distingem mai multe tipuri de vagabonzi. Noi Îi Împărțeam În patru categorii: veteranii, copilașii, docilii și durii. În categoria veteranilor intrau cei atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mahala, ci mai degrabă o zonă specială În care se adună vagabonzii și aurolacii orașului. Aceștia nu se spală cu lunile și bineînțeles că nu-și schimbă nici hainele. De Îndată ce se trezesc dimineața, o țin Într-o beție continuă și put Îngrozitor. Mi s-ar părea normal ca această zonă să fie separată de restul lumii, și totuși de aici se poate ajunge În orice parte a orașului prin câteva zeci de străzi și alei. Dacă străzile nu ar fi aglomerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ura din privirea lui și i-a rezistat fără să clipească. „Nu mă poți atinge, urâțenia pământului! Flăcările iadului să te mănânce pentru câtă bătaie mi-ai dat, pocitania dracu’ ce ești! Mergi la baia comunală și te curățește. Îți pute gura de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră și disprețuitoare, depărtându-se cu pași egali, părând a fi calmă și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
decât mine, dar mai slab, livid... Studentul renunță... Mă așez pe o bancă. Dau reflex să scot o țigare, renunț, nu ușor... Și eu sunt fumător, unul înrăit, inconștient. Respir mai mult fum: la birou, acasă, pe stradă...Tușesc, expectorez, put oribil... -Bătrâne, îmi explică amicul meu, internistul, n-ai nici pe dracu, uite radiografiile și E.K.G.-ul!...Doar plămânii încărcați, alveolele...Funingine și zgură...Ai senzația, uneori, noaptea mai ales, că te sufoci? Că inima mai bate și haotic? Normal
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
s-au nascut din "c... de grof",oameni cărora nimic nu le convine,înghețată e prea rece,cafeaua e prea fierbinte ,nimeni nu este îndeajuns de bun pentru a fi în preajma lor.Acesti oameni sunt convinși că rahatul lor nu pute și că ei dețin supremul adevăr . Că și ține și eu cunosc câțiva dintr-astia și zău,după ce am trecut prin diferite stări și reacții privindu-i, am ajuns la concluzia că nu se merită să-mi toc mărunt și
D-ALE PERFECTIUNII de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361536_a_362865]
-
este „fost intelectual”. Ce părere ai?! Și lui i-a plăcut și de câte ori se prezenta spunea: „Romulus Vulpescu, fost intelectual”. Vezi, asta mi se pare fantastic! Cu cât scrii mai complicat, cu cât ești mai așa și cu cât îți pute ce-i aici, și cu cât ești mai dincolo, cu cât închizi ochii și te-ai văzut dincolo spre granițele Ungariei, spre Austria, cu cât uiți de bălegarul de aici, ești „ales”, ești „rafinat”. - Dar, culmea, mulți vor să se
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
mai știe numărul! Și este atât de convingător încât îți vine să-l crezi. S-a apucat și de cultură. Este critic. Este doct. Dar de fapt este semidoct. Sau mai bine sfertodoct cum îi spunea un confrate. Critica lui pute a larmă didactică. N-a făcut în viața lui o poezie. N-a scris nici un roman. El doar critică. Crede că un carton de filolog îi dă acest drept. Nici nu-și poate imagina cum ar ieși din mâinile lui
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
mai știe numărul! Și este atât de convingător încât îți vine să-l crezi. S-a apucat și de cultură. Este critic.Este doct. Dar de fapt este semidoct. Sau mai bine sfertodoct cum îi spunea un confrate. Critica lui pute a larmă didactică. N-a făcut în viața lui o poezie. N-a scris nici un roman. El doar critică. Crede că un carton de filolog îi dă acest drept. Nici nu-și poate imagina cum ar ieși din mâinile lui
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]