478 matches
-
apuseni au dovedit celor inițiați că Dumnezeu e o născocire pentru cei slabi, ca să-și poată suporta mizeria. Duhul pe care-l avem în noi e o forță în sine, care poate restabili cumpăna împrejurărilor. Deci Roxelana a zâmbit numai puțintel trudită domnului său când el a venit s-o cerceteze. Era tare și totuși trebuia să pară slabă. Era hotărâtă să înfrunte orice și totuși a căzut în genunchi înclinându-și fruntea și cuprinzând acel trup care vibra de câte ori ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pipăit grumazul. — Deși partea aceasta a ființii mele e în primejdie, a râs el, voi duce stăpânului nostru răspunsul măriei tale. VIItc "VII" Când s-a aflat rezultatul soliei marelui vizir, doamna Roxelana s-a bucurat fățiș. A cuprins râzând puțintel răutăcios pe domnul său și i-a rostit înțelepte cuvinte: —Câteodată întârzierea e prielnică, stăpâne bune. Cât așteptăm, va ieși la lumină adevărul. Soliman-Sultan a suspinat neguros. —Iubita mea, a răspuns măritul stăpân, ceasul mâniei mele a trecut. —Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
O’Hara a apărut? întrebă Ignatius din dreptul cotului celui care făcea reclamă. — Tiii! Uite și mutra grasă-n persoană! Bre omule, de ce to’ porți cercelu’ și eșarfa? Pe cine-o faci? Zi și mie. Te rog, începu Ignatius, zăngănind puțintel din sabie. Nu am timp de stat la taifas și nici sugestii pentru succes în carieră. Spune-mi dacă a început domnișoara O’Hara. — Începe-n câteva minute. Intră-năuntru și așează-te chiar lângă scenă. Ț-a rezervat chelneru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de multe ori, ordine în ierarhiile momentului. Cu obiectivitatea dvs. recunoscută, vă rog să apreciați unde se află poezia românească actuală în raport cu Europa? Dar în raport cu poezia românească din secolele trecute? Dar în raport cu potențialitatea "duhului" din limba română? Îndurare ori măcar puțintică răbdare, stimabile și stimate Adrian Alui Gheorghe! Astea sunt întrebări pentru un biet recenzent literar? Cu asemenea radicale inclemente, care m-ar pune de îndată într-o situație de incompetență eroică, vreți să începem? Sau poate gândul dvs. (bun, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nevoie de ala fel de oameni că s-o rădicat mulți, ca-n 1907. Am dreptate? Acolo, În casa din strada Engels, a trăit discretă, măruntă, slabă, lucidă, binevoitoare, pînă În primăvara lui 1998. În anii din urmă, cît de puțintică era, nu o mai țineau picioarele, puterile lor slăbiseră mult. Îmi spunea: — Îs prea mulți, dragu’ mamii, nouăzeci de ani, tare-s mulți. N-are omu’ nevoie de atîția. Iaca, moșu-tău o trăit șaptezeci și șapte. Nu-mi ajungeau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de fapt, aproape zilnice) e o mină de aur... cu filoane încă nedescoperite, necercetate la pepită... E acolo o gângureală secretă la șase mâni (și trei guri!), două (mâni!) ale lui Swift, patru ale celor două femei complice... o copilărire puțintel deșucheată... dacă îți amintești de funcțiile de stat ale lui Jonathan... un soi de SMS-uri pline de boroboațe de nemărturisit... gemând de prescurtări delicioase... Las celor care nu au citit minunatul Jurnal pentru Stella plăcerea de a-i afla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
nu auzea mersul trăsurii lor, dar i se părea că undeva înainte, aude și vede echipagiul diabolic al fetei: Mika-Le în panerul vechi al 22 23 dag-cart-ului de țară, tras de mânjii mărunți, ce duceau grăbit încărcătura lor ușoară: fata puțintică și valiza ei de școlăriță, în care erau, desigur, cele două rochii cu care o văzuse Mini de două ori și cele două albumuri cu schițe pe cari i le arătase. Acele scheme bizare: păsări, insecte, arabescuri, chipuri negre, proiectate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cutia mare de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele redingotei. Pe alt cartonaș Lina era o fată puțintică, negricioasă, urâțică și amărâtă de pe atunci Cum Mini o întrebase dacă a cunoscut pe Rim la facultate, Lina u povestise, dar fără prea multe amănunte, că era încă studentă bătrână când Rim, de pe atunci doctor de plasă în județ, venea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ani de Geografie și cred că era șeful, pe hârtie, pentru că stația o conducea de fapt celălalt, nea Brașov îl strigam, că așa îi spuneau și ceilalți. Nu știi încă de ce-ți povestesc toate chestiile astea, dar dacă ai puțintică răbdare o să vezi unde bat, pentru că în seara asta mi-am adus aminte de lucruri și întîmplări pe care le credeam șterse din memoria mea. Când mă chinuiam să traversez nămeții ăia, ți-am povestit de Valeria, de care a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
două degete. E o fotografie, și blonda îi spune spilcuitului: Dacă oamenii n-ar vedea asta, ar putea crede că așa m-am născut. N-ar ști niciodată ce-am realizat în viață. Dacă apari la televizor cu fața doar puțintel grăsuță, îi spune el, arăți ca naiba. Ca o mască. O lună plină. Un zero mare, fără trăsături de care să-și amintească oamenii. — Să scap de toată grăsimea aia e singurul lucru într-adevăr eroic pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui de hip-hop. Cu șapca pusă invers, cu cozorocul la spate. Ca un puști de liceu. O versiune îmbătrânită a propriilor lor copii. Nu se pot abține să nu-i răspundă la flirt. N-au cum să nu-l placă puțintel, cu țeasta lui pătată și acoperită de șapca inversată, cu căștile în urechi, ascultând heavy metal atât de tare încât se aude și în încăpere. Pe hol, parcat în scaunul lui cu rotile, domnul Whittier ridică mâna cu palma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot de șenile prin urbea În flăcări, doar eu de mînă țineam acel puțintel de trup al femeiuștii, ușoară ca un gînd bun. Cum aș putea uita anii de ucenicie În filaturile morții!, cînd luam de unde era prea mult ― iubirea, și puneam acolo unde-i puținul ― Întristarea, acolo unde răsturnasem și eu Într- un
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ședeau goale pe prichiciul ferestrei. Fără nici o vorbă, călugărul a ieșit. Eu nu aveam ce să mai aștept, așa că l-am urmat. La o vreme, bătrânul mă întreabă, așa pe neașteptate: Știi că mai este o uliță cu case mai puțintele, care se află chiar la marginea târgului și se cheamă Ulița din Afară? Pentru ce am merge acolo, părinte? Pentru că acolo se află o casă care a aparținut lui Petriceicu voievod, despre care aflăm dintr-un rezumat al unui act
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dușcă o ulcică cu bragă proaspătă. De departe zăresc o dugheană mai arătoasă și îmi închipui că este a turcului. De fapt nici nu era nevoie de închipuire, pentru că l-am și zărit pe stăpân: un turc între două vârste, puțintel la trup, scufundat în niște șalvari cam mari și adăpostit sub un fes roșu la fel de nepotrivit pentru statura lui, care ne întâmpină zâmbind cu toată fața lui spânatecă. Cu un gest de mare respect, se înclină adânc ducând, mâna dreaptă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
caracterul eclectic al peisajului, care, probabil, îl împresura de jur împrejur. Acaparat de o senzație de neînțeles, părându-i-se că fusese introdus pe de-a întregul într-un bloc de marmură, nu reuși altă tresărire decât să-și rotească puțintel ochii în cap... Ansamblul ființei sale rămânea încremenit. Pe deplin încremenit de ger! Din această ipostază, în raza lui vizuală, reuși să enumere pietre tombale vechi și foarte vechi, cu elemente în relief ce, probabil, erau Maghen David (Scutul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul murgu, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări și sudălmi, de audze cu urechile. Ș-agiungându la Suceavă, la un sat,...au poftit puțintel lapte să mănânce. Iar femeia gazda i-au răspunsu că <n-avem lapte să ți dăm, c-au mâncat Duca-vodă vacili din țară, de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>. Că nu știe femeia acie că este singur el
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
s-au pornit Franțoz căpitanuil din Cetate Neamțului de-au venit asupra noastră, aicea în Iași, să ne ia și pre noi în robie... Și în vreme ce ne-au încungiurat podgheazul în Curtea domnească, ghenar, în dzece, gioi, unde eram cu puțintei boiarinași de curte și cu copiii din casă,... s-au tâmplat cu noi în curte dumnealui Dumitrașco Racoviță hatmanul, fratele domniei mele...Într-acea...vreme ne-au sosit și o samă de tătari într-agiutoriu...biruindu-i...că și Franțoz căpitanul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dumneata vii la de-a gata! Sătulă-s până-n gât de-așa frăție! Că și Ispas, numai să nu-i fie de deochi, pe câtu-i de gros, pe-atâta-i de mototol! Se aude venind, cam de departe, lălăind cu puțintel chef) ISPAS: Hai, lelițo-n deal la vie, Hai, lelițo, haaai! Să culegem razachie, Hai, lelițo haaai... (continuă să se apropie, cântând) DĂNILĂ: Iaca-ia, vorbești de lup, și lupu-i colea! ANISIA (aparte): Doamne doamneeee, ce leliță și ce razachie ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zile; alte trei zile, din șapte pleacă cinci oaspeți din cei vechi și vin alții șase, dintre care doi copii nevârstnici și unul de țâță, osebit Măria Sa, care în zilele de miercuri și de vineri nu pune în gură decât puțintică pâine și un păhăruț de vin, mâncând unii dintre ceilalți meseni și partea Măriei Sale. Trei dintre acești oaspeți poftesc numai legume, iară ceilalți numai carne, de ce-o fi. Doi dintre aceștia, osebit pruncul de țâță, se mai scoală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Mama. Înțeleg perfect. — Fiindcă nu creezi un precedent prea grozav traversând toată țara să te întâlnești cu un bărbat, spuse doamna de Souza. Mama! Era timpul. El m-a vizita de patru ori la New York deja. Ei, poate că exagera puțintel, dar maică-sa nu trebuia să știe. — Și sper că vei sta la hotel. — Firește. Deși ar fi mult mai ieftin să stau la el... Doar auzind aceasta idee și maică-sa se alarmă. — Adriana! Știi bine ce ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să vină la petrecere, dar numai după ce Daphne l-a sunat personal și i-a spus că vor veni o grămadă de mahări de la Hollywood care au colecții „impresionante“ de fotografii. P-ș vă spun, cred că Daphne a exagerat puțintel. Nu are decât un singur prieten care colecționează fotografii. În același timp, însă, Daphne exagerează totul, mai ales când vine vorba de vârsta ei. Susține că ar avea douăzeci și nouă de ani, dar se apropie mai degrabă de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
căpșunelor, măslinelor, construcțiilor, menajului și chiar și a prostituției învățate în stil vestic. E clar însă că astăzi Andrei m-a făcut să gândesc că am în față mai puțină Americă și e cazul să mă bucur de ea, așa puțintică cât mai e, adică să îmi cat de muncă în liniște, că mi-o mai dă gheavolu la noi la cooperativa A’Nastasia. Sâmbătă a venit Kelly și am intrat în procedura: babele la pușcărie. Ne-am așternut pe vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unei nopți de vară, o abordare renegată. Apoi a urmat un pic de terapie cu Debbie, care se apropie de vârsta critică și face depresii, se retrage în bârlog. Seara s-a încheiat la mine, o scufundare într-o locuință puțintică, de tipul: „Caută-ți fericirea în muncă!”. Mi-a plăcut foarte mult cu ei. Relația mea cu Jeff are o doză de autenticitate rară și este de o sinceritate specială. Așa s-a instalat de prima oară când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și centiron și cruce și livolvere și cămăși verzi ca iarba iadului. Imitează, să juri, nu altceva. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag. Ori, ori, mă-nțeledzi, tranc! — Nu, deloc. Nu înțeleg. Ești amețit. Drumul, trăsura, clopoțeii, ești amețit, musiu. Aveți puțintică răbdare! Intrigi proaste, recunosc, dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu totul, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul. — Curat, așa, să-l lucrăm, răspunde memoria Marga. — Grea misie, musiu, comédie, mare comédie. Seara pe la nouă și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
A fost... adică... —Ce?... Păi, la sfârșit - când ai spus „da, așa“ - mi-a fost teamă că înainte nu făceam ce trebuie... Nu, nicidecum. Stăm în pat și ne tragem răsuflarea, însă reușesc să-mi controlez mușchii și mă ridic puțintel ca să-i văd fața. Nu era asta. Dar am văzut că erai aproape gata, și vorbeam așa ca să te stârnesc un pic. Oh, spune el somnoros. Grozavă strategie. Chiar a funcționat... Se apleacă și mă sărută, nu serios, pasional, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]