434 matches
-
a făcut-o, astunci trebuie să fie cineva care are acces la gunoiul lui Norman Chalmers. — Nu are nimeni! Cine să fi umblat În gunoiul lui? Logan Împunse cu degetul harta, făcând hârtia să pocnească. — Rosemount are chestiile alea gen pubele comunale direct pe stradă. Oricine și-ar fi putut arunca gunoiul Într-una din astea. Dacă ucigașul nu a fost Chalmers, atunci sunt doar două locuri unde cineva ar fi putut abandona cadavrul În sac: aici - Împunse din nou harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
îl lua până și Hoișie-Corbea, din rațiuni estetice, cu siguranță, că nu i-l vor fi dăruit din considerente etnice, nici pentru că figurează pe amorala listă a "persoanelor de sprijin" de la Casa Patrată a țâțoasei Ghițulica! Esteticul și imoralul, o pubelă de dânșii inventată? Nici nu merită problematizată afacerea. Un Nobel, belit prin 1930-1940-1950, fie și de Blaga, ar fi însemnat ceva: o încurajare, o atenție, o măslină. În zilele noastre, globalizatoare, singuri paraii mai contează, rezultați din convertirea suedezelor coroane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ei, intra în librării relaxată și le anunța tuturor necunoscuților că, odată, ea a fost scriitoare, după care izbucnea zgomotos în râs. Dimineața, la prima oră, a smuls amețită cablurile calculatorului din priză și-a scos hard drive-ul, afară, lângă pubele. Și-n clipa aia, telefonul a început să sune și primele cuvinte pe care agentul le-a rostit au fost: „Stai jos ?” Și eu am primit telefoane de genul ăsta, a declarat Irene. Când am primit rolul în telenovelă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
târziu, Mary avea să-și amintească numai o parte dintre evenimentele acelei după-amiezi. L-a sunat pe tatăl ei, nu pe mama. Și-a dat jos jacheta în carouri pe care întotdeauna o detestase și-a îndesat-o într-o pubelă. Și-a dat seama că Alice începuse să-i scrie povestea mult prea devreme, înainte ca subiectul să-nceapă să prindă cu-adevărat contur. Mai departe, era mult mai dificil să-și mai aducă aminte ce uși închisese întâi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
păstrezi ca amintire, le aruncăm. Pune-le În șervețelul ăsta! Am Înțeles Încă o dată, dacă mai era nevoie, că minunea asta de femeie, orice mi s-ar Întîmpla, nu se va desprinde de mine. Ochiul de sticlă a ajuns În pubelă, așa cum globul ocular originar sfîrșise În urmă cu vreo cincizeci de ani la canal. Nu pot să uit din anii aceia de demult brazii imenși din curtea clinicii de oftalmologie din Cluj, terasa colinei pe care e situată, dealul ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
urmă însă, binele învinge, prin dispariția miraculoasă a personajului malefic, din care nu rămâne decât „un morman puturos de carne mâncată de viermi“, pe care un negru de la salubritate îl „ia scârbit cu două degete“ și-l aruncă într-o pubelă. Până a ajunge la acest deznodământ fericit, Sorin Comoroșan are timp să filozofeze în stilul lui caraghios („Într-o lume în care nimic nu este sigur, trăim pe-o găoace fără probabilitate unu...“) și, mai ales, să-și desfășoare fanteziile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aveau voie. Ca și noi, erau uimiți de cantitatea mare de resturi de mâncare - munți de piure de cartofi, grăsime din slănina prăjită și pui cărora nu le lipseau decât pieptul și copanele - care era aruncată zi de zi în pubele de gunoi. Deoarece priveam la risipa asta fără o vorbă, sentimentele amestecate nu puteau fi decât bănuite. Este oare posibil ca oglinda în care văzusem până atunci, înfrumusețată, imaginea învingătorului să fi prezentat dintr-odată o spărtură? E drept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fac să pară fetele astea ușuratice; dar ei habar n-au și e inutil să le atragi atenția. Ajunseră la intrarea aleii lui și Mma Ramotswe rămase în mașină în timp ce domnul J.L.B. Matekoni deschise poarta vopsită în argintiu. Observă că pubela fusese deschisă de câini și că în jur erau împrăștiate bucăți de hârtie și alte gunoaie. Dacă o să se mute aici - dacă - lucrul acesta va înceta cât de curând. În societatea tradițională din Botswana, menținerea ordinii și a curățeniei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spate, ușa larg deschisă a frigiderului, plină de pachete multicolore, de cutii de plastic și de sticluțe cu mâncăruri și sucuri despre care nici nu bănuiam să existe. Nu înțelegeam mai nimic, și problemele americanilor mi se păreau mofturi... Admiram pubelele pe care scria: hârtie, sticlă, plastic, precum și pioșenia conformist-ecologistă, dar mă umfla nițel râsul, amintindu-mi de cei trei R (recuperare, reciclare, refolosire). De planul la sticle și borcane, maculatură și dopuri de plută. Nu, nu puteam încă să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
hârtie, sticlă, plastic, precum și pioșenia conformist-ecologistă, dar mă umfla nițel râsul, amintindu-mi de cei trei R (recuperare, reciclare, refolosire). De planul la sticle și borcane, maculatură și dopuri de plută. Nu, nu puteam încă să ne cumpărăm de bunăvoie pubele. Nu, nu puteam da încă importanță mediului. În prima zi aici, m-am simțit ciudat să împart traiul meu la colegiul St. Hilda cu două afgane. Apoi m-am trezit, amintindu-mi cum eram 11 ani mai devreme. Câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mutantă acvatică. Și, ca un făcut, și legumele se uniră pe tarabe, acum hibrizi de struguri cu măsline, pepeni din care țâșneau castraveți, jumătate roșii, jumătate mere, cartofolămâi, perecepoase, țelineconopidate, portocale cu țepi, pătrunjel cu frunze de dafin, dar și pubele lătrătoare, cărămizile clădirilor aveau ochi de pisică, antenele parabolice cu pistil făceau fotosinteza, astfel că pe ecranele TV ale taximetrelor, în loc de meciuri de fotbal, se transmitea schimbul de energie dintre plante și soare, până la ultimele capilare din vârfurile tufelor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pace privirile care începuseră să nu mai fie agresive. Cu timpul, au dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare în Si violet B ună seara! salutau gunoierii la ora 1 din noapte, pubelele, mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și becurile cu lumina palidă pentru poeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prins. — Lynn, nu mă asculți. Lynn se încruntă la el. — Ce crezi, că poți scăpa de el liniștit, ca de o capsulă Petri care nu a dat rezultate? Nu poți să-l arunci pe Dave, pur și simplu, într-o pubelă biologică. Tu ești cel care nu ascultă. Dave este o ființă vie, o creatură rațională, și tu l-ai creat. Tu ești motivul pentru care el există pe acest pământ. Nu ai dreptul să-l abandonezi, doar pentru că e incomod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care nu capotează cu una cu două. Instinctul răului i-a făcut invulnerabili. Acum, din cauza vârstei le-a dispărut agilitatea infracțională și Își târăsc picioarele umflate de căldură sau amorțite de ger spre locurile de cerșit și spre ,,comorile,, din pubelele patriei. Cerșitul are o față umană și una animalică. Animalicul Învinge Întotdeauna și nu dă voie umanului să spere la mai mult decât primește. Odată ce animalicul Își ia zborul, nici umanul nu mai rezistă. Sunt strâns legate Între ele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deodorante, pastă de dinți, vitamine, cărți, sunt lucruri de care cu câteva excepții, nimeni de-aici nu a auzit. Ori de câte ori acest cortegiu de năpăstuiți ai sorții năvălește În oraș pentru a cerși, a scormoni prin coșurile de gunoi sau prin pubele, pentru a bea sau a fura din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma lor cea mai puternică: viclenia smerită, se pune În mișcare un mecanism perfid, insinuant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că un muribund nu cumpără obiecte de artă, i-ai răspuns că anticarii nu mor ei sunt brontozaurii obiectelor, iar el ți-a răspuns că singurul lucru pe care-l mai cumpără este flacăra unei lumânări. După ce ai mers printre pubele duhnind a gunoaie, ai intrat În bloc urcând cu liftul la etajul zece. Stăpâna terasei părea acum stăpâna unei mirifice poieni. Te-a privit drept În ochi câteva clipe, după care ți-a spus că distinsul bătrân care era unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unui cerșetor? Spitalele se plâng de lipsa medicamentelor, a hranei, a aparaturii, a fondurilor...Cine să se lupte pentru a salva un bătrân muribund, când străzile sunt pline de copii care n-au ce mâna și unde dormi, iar În pubele sunt găsiți nou născuți abandonați? Dreptul la viață Îl capeți la naștere odată cu dreptul la moarte. Un slogan sinistru, Își mai spune Antoniu. Kawabata este un dezmoștenit care a apucat bătrânețea. A ascultat poveștile lui Antoniu, a Învățat În ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prietenilor ei, această... comoară blestemată. E adevărat, băiatul nu avea talent la muzică, dar perseverența profesoarei și insistența părinților l-au făcut să reziste câțiva ani În fața pianului și, chiar să aibă câteva succese locale. După ce traversezi o duzină de pubele urât mirositoare, și intri În semiobscuritatea holului, chemi liftul și urci În el. Un lift vechi, de pe vremea lui Carol al doilea, care gâfâie din toate Încheieturile, și se mai și oprește Între etaje de parcă ar vrea să se odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zăpada care abia a apucat să se-așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa frig... cu un zâmbet pe undeva vinovat. După ce vin domnii de la ROSAL (cei care atâta așteptau, să nu găsească pubelele-n drum, ca să ne lase cu gunoiul cât casa) o pornește și el, cu pași caraghioși de copil care învață mersul, la crâșma lui Tănase, mai în jos pe Stelea Spătarul. Cum peste drum e secția de poliție, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
disprețul față de pâine, întâlnite la fiecare pas, îmi provoacă un sentiment de mâhnire și de revoltă. Numai cine nu a muncit și nu știe câtă trudă și transpirație sunt încorporate în fiecare fărâmă de pâine poate să o arunce în pubelele pentru gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea fapte reprobabile, disprețuiesc o componentă vitală a existenței noastre, disprețuiesc o lume, lumea truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! Gânduri despre satul de odinioară Viața patriarhală se
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
aspirat înăuntrul ei. Acum vedeam totul pe viu: oameni ciocnindu-se unul într-altul, agitați, cu mâinile pe față. Pe mine mă ocoleau, de parcă eram invizibilă. Tu de ce nu fugi? Întreabă o voce, care părea să vină din fundul unei pubele de alături. Cine ești și ce-ți pasă ție? i-am răspuns, uitându mă în jurul meu. Ce, nu știi? E războiul vârcolacilor, spunea aceeași voce. Mereu fac așa, nu te teme. În acel moment, un copil se chinuia să sară
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și ce-ți pasă ție? i-am răspuns, uitându mă în jurul meu. Ce, nu știi? E războiul vârcolacilor, spunea aceeași voce. Mereu fac așa, nu te teme. În acel moment, un copil se chinuia să sară peste gâtul uriaș al pubelei și, în cele din urmă, căzuse pe asfaltul murdar și rece. Ești bine? l-am întrebat, repezindu-mă să-i ofer ajutorul meu. Da, sunt ok. Tu cine ești? În momentul de față, nu știu. Nu în această dimensiune... Dar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e totuna, peste tot e aceeași aglomerație. Să trăiți, dom’ Căpitan, aude din spate aceeași voce, mă mai recunoașteți? Ba bine că nu, îi răspunde Roja, răsucindu-se pe călcîie, măsurîndu-l de sus pînă jos pe gunoierul care împinge o pubelă verde pe două roți, cum o mai duci măi băiatule? îl întreabă, pe unde îți mai faci veacul? Mă învîrt și eu pe unde pot, mă fac că lucrez, mi au dat în primire Academia, Casa Scriitorilor, Muzeul de Artă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce răzbunare mai plăcută putea să-și fabrice Mortăciune decît cea în care ținta care trebuie lovită cade singură distrusă de propriile-i slăbiciuni care-i sînt scoase la iveală printr un scenariu teribil? Cîteva muște verzi ieșite dintr-o pubelă de gunoi încep să-i dea tîrcoale Curistului, să-i bîzîie în jurul capului, să-l enerveze, musca trage la rahat, zice Tîrnăcop, mai bine v-ați face curat și voi pe aici din cînd în cînd, e un focar de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
avea nimic grotesc. Se armoniza perfect cu cenușiul străzii și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu vânzătorii de vâsc și de lozuri, cu gunoaiele risipite peste tot În jurul pubelelor burdușite de gunoaie, cu cerșetori insolenți și câini vagabonzi, cu gazele de eșapament ale mașinilor aduse din străinătate la prețuri de nimic, mărci bune altfel, dar modele demult depășite, conduse de grăsani care strângeau volanul cum ar strânge coarnele plugului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]