6,888 matches
-
La o privire mai atentă, însă, o asemenea "critică" e un motiv de bucurie. O deconstrucție veritabilă, cum a făcut de pildă Eugen Negrici cu poezia lui Nichita Stănescu, este mult mai dureroasă pentru un autor decât astfel de petarde publicistice, care explodează în mâna celui ce le lansează. Este dificil să iei în serios un comentator care afirmă că a face filiații de istorie literară e "un joc impresionist" ori că din "perioada Ťrevoluționarăť a lui Cosașu nu aflăm o
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
famiglia (fericit concurat de termenul famigliari). Construcția se regăsește și în texte din Republica Moldova (,asigurarea condițiilor de trai pentru colaboratorul vamal și membrii lui de familie cu care locuiește împreună", undp.md) și pare să fi pătruns și în limbajul publicistic curent: "De ce-s serviți membrii lui de familie am fost lămurit, dar până când?" (online.ro/timpolis/984). Desigur, la aceste observații s-ar putea răspunde cu precizarea că - așa cum se întâmplă de obicei în limbajul juridic-administrativ - sintagma membru de familie
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
părere. Doar el i-a prezentat variantele poemelor, atât din antume cât și din postume. 13. Complexitatea scrisului labișian (în l. franceză La biche - căprioară) s-a formulat mai întotdeauna în poezii lirice, doine, balade, traduceri, poeme pentru copii, proză, publicistică, eseistică, teatru, folcloristică. 14. Pentru intenția nobilă și realizarea tenace pe care scriitorul și cercetătorul Nicolae Cârlan le-a depus de-a lungul aproape a patru decenii de viață, vizându-l pe Nicolae Labiș, ca să ni-l restituie ca Om
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Rodica Zafiu Relatările jurnalistice din ultimele zile - despre o revoltă a deținuților din penitenciarul din Baia Mare - atrag atenția asupra unui cîmp lexico-semantic în care sinonimia este extrem de bogată și de diferențiată stilistic. Textele publicistice au recurs în cea mai mare parte la termenii oficiali, juridici - penitenciar și deținut - (,Protest în penitenciar; S-a ajuns la înțelegere cu deținuții", Realitatea TV, 16.09. 2006); s-au folosit totuși, din nevoia de variație, cîteva sinonime: " Aproape
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
polemicile, revizuirile și adăugirile canonice din câmpul literaturii autohtone, el dă acum impresia că își lasă opera să "dospească", să ocupe singură ecranul atenției critice. Comparându-l cu alți autori, deosebit de activi în a-și susține firava literatură printr-o publicistică masivă și agresivă, ajungem inevitabil la concluzia că nici "nouăzecismul" nu mai este ce-a fost odată... Din "vechiul" Daniel Bănulescu au mai rămas, parcă, numai titlurile scandalos-comerciale, de mare impact într-un anumit orizont de așteptare. Așa este și
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
Nicolae Manolescu Stiută multora, publicisticii lui G. Călinescu i s-a acordat o atenție neînsemnată, deși se întinde pe aproape cinci decenii, fără mari întreruperi. Dicționarele literare o amintesc în treacăt, ca de altfel și studiile critice. Edițiile de opere n-o cuprind. Singurele culegeri
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
Edițiile de opere n-o cuprind. Singurele culegeri, datorate lui Geo Șerban și Andrei Rusu, sînt incomplete și cenzurate. Așa stînd lucrurile, ar putea să pară curios că atît înainte, cît și după 1989, contestarea lui Călinescu a pornit de la publicistica lui, nu de la opera critică propriu-zisă, dacă exceptăm situația specială a receptării Istoriei literaturii din 1941. Contestată îndeosebi a fost publicistica de după al doilea război. G. Călinescu s-a numărat, alături de Sadoveanu și Galaction, printre cei dintîi scriitori importanți care
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
lucrurile, ar putea să pară curios că atît înainte, cît și după 1989, contestarea lui Călinescu a pornit de la publicistica lui, nu de la opera critică propriu-zisă, dacă exceptăm situația specială a receptării Istoriei literaturii din 1941. Contestată îndeosebi a fost publicistica de după al doilea război. G. Călinescu s-a numărat, alături de Sadoveanu și Galaction, printre cei dintîi scriitori importanți care s-au aliniat după 1944 ideologiei comuniste. La Tribuna poporului, Națiunea și celelalte a intrat numaidecît în dispută cu presa de
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
o vreme pe Tudor Arghezi din literatura nouă, dacă, eliminat din universitate, Călinescu n-ar fi continuat să fie deputat, academician și director al Institutului de Istorie Literară și Folclor care azi îi poartă numele, urmîndu-și destul de regulat și activitatea publicistică. Din 1955 el își reia colaborarea săptămînală cu o rubrică intitulată Cronica optimistului din Contemporanul. După 1989, aceste cronici fac obiectul unui alt val de contestări, remarcîndu-se M. Nițescu (Sub zodia proletcultismului, 1995) și Gh. Grigurcu (într-un articol din
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
volumul Cronicile optimistului a avut o însemnătate considerabilă pentru criticii ce se formau atunci. M. Nițescu greșește punîndu-le pe toate în aceeași oală. G. Călinescu a fost perceput foarte diferit de cele două generații succesive. Dacă-i recitim fără parti-pris publicistica dintre 1944 și 1955, ne putem explica diferența. Abia instalat la cîrma Tribunei poporului, în septembrie 1944, G. Călinescu se simte dator să-și edifice cititorii cu privire la titlul gazetei: "Și fiindcă din popor fac parte toți, toți să vină cu
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
exprime, iar orizontul lui intelectual, în care erau reașezați pe soclurile lor Sainte-Beuve, Dostoievski, Dante, Benjamin Constant, dădea unei întregi generații de critici speranța că se apropia ceasul despărțirii de Bielinski, Leonid Leonov, Barbusse sau Romain Roland. Mare parte din publicistica lui Călinescu fiind literară, ar fi de văzut și dacă cel mai de seamă critic al nostru a fost și un cronicar literar, adică un observator al producției noi de carte. Călinescu se leapădă de această idee. Tocmai cînd se
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
sistematică a cărților devenind mai curând excepție individuală decât regulă în toată puterea cuvântului. Gheorghe Grigurcu, Dan C. Mihăilescu, Al. Cistelecan și Octavian Soviany erau (și sunt în continuare) ultimii mohicani ai cronicii literare afirmați înainte de Revoluție și neconvertiți la publicistică. Altfel, generația '60 s-a academizat, "optzeciștii" au plecat cu burse în lumea largă, iar "nouăzeciștii" au dat un singur critic, și acela cu ghilimele (Dan-Silviu Boerescu). În aceste condiții, era aproape obligatorie - pentru buna funcționare a câmpului literar, pentru
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
din diasporă ori din țară, nu pot sau nu vor să o facă. E poate o șansă a actualei promoții de comentatori această distanță pe care ei, o au, nolens-volens, față de literatura scrisă înainte de 1989 și chiar față de freneticele reconsiderări publicistice din anii '90. Lucrurile se așează în istoria literară, valorile se cern mai bine, iar paradigma selectării și impunerii lor se conturează, pentru un observator atent, cu suficientă pregnanță. Teoriile fără acoperire, ca și utopiile cu "farmecul neîntinat de verificarea
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
politice au identificat problematică de gen, ca un posibil factor de constrângere în procesul de modernizare din domeniul medical, dependent și de insuficiență legislație aplicabilă. În principal, sunt vizate accesul femeilor cu studii medicale în centrele de cercetare avansată, în publicistica, în poziții de conducere sau evoluția pe linie academică în funcție de vizibilitate și realizările profesionale 2. În mai multe țări europene dar și în S.U.A. pentru persoanele de sex feminin angajate în cercetare s-au raportat salarii mai mici și rezultate
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în poziții de conducere sau evoluția pe linie academică în funcție de vizibilitate și realizările profesionale 2. În mai multe țări europene dar și în S.U.A. pentru persoanele de sex feminin angajate în cercetare s-au raportat salarii mai mici și rezultate publicistice mai sarace. Femeile s-au considerat dezavantajate, în raport cu bărbații, în ceea ce privește posibilitățile de finanțare sau de valorificare prin publicații și brevete a rezultatelor cercetării. Aceste aspecte pot fi înțelese și dezbătute nu numai din punct de vedere medical, dar și etic
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
dintre aceste elemente poate schimba decisiv percepția opiniei publice asupra unui eveniment și, pe termen ceva mai lung, printr-o strategie bine pusă la punct, poate duce indicarea unei direcții politice de urmat pentru categorii largi de cititori. Mutatis mutandis, publicistica este, în raport cu istoria, ceea ce sunt jurnalele în raport cu memoriile. Impresia vie, nefiltrată asupra unor evenimente, în chiar momentul producerii lor, lasă cititorului de peste ani impresia deplinei autenticitități. Dacă întoarcerea în timp este posibilă, singurul vehicul apt să o asigure este presa
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
lasă cititorului de peste ani impresia deplinei autenticitități. Dacă întoarcerea în timp este posibilă, singurul vehicul apt să o asigure este presa vremii. A demonstrat-o, cu asupra de măsură, Ioana Pârvulescu în minunata sa carte Întoarcere în Bucureștiul interbelic. În cadrul publicisticii, reportajul a avut, întotdeauna, un loc privilegiat. El este, într-un fel, blazonul efemeridelor, latura cea mai artistică a presei. Reportajul este vanitatea publicisticii de a deveni literatură. Ca și editorialistul, reporterul este un nume, o vedetă. De cele mai multe ori
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
-o, cu asupra de măsură, Ioana Pârvulescu în minunata sa carte Întoarcere în Bucureștiul interbelic. În cadrul publicisticii, reportajul a avut, întotdeauna, un loc privilegiat. El este, într-un fel, blazonul efemeridelor, latura cea mai artistică a presei. Reportajul este vanitatea publicisticii de a deveni literatură. Ca și editorialistul, reporterul este un nume, o vedetă. De cele mai multe ori, marca personalității sale este cea care vinde marfa, indiferent de subiectul abordat. De aceea foarte adesea amprenta sa este foarte vizibilă în materialele pe
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
altfel, mai multe dintre vedetele reportajului din perioada interbelică au scris și reportaje. Din capul locului trebuie subliniată ponderea nefiresc de mare pe care o au în economia volumului (mai bine de jumătate din totalul paginilor) analizele din spațiul francez (publicistic, dar și literar), în condițiile în care subiectul cărții este, totuși, reportajul interbelic românesc. Este adevărat - și Radu Ciobotea o demonstrează pertinent - reportajul românesc dintre cele două războaie a fost intens influențat de cel francez. Fapt firesc, câtă vreme încă
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
din România e numit "tânăr de perspectivă" - a fost pusă, până acum, pe volume de science-fiction (critice și prozastice), pe remarcabila carte-confesiune Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a (2003) și pe destul de multe file publicistice, scrise și cu scopul (mărturisit acum) de a obține o creștere a vizibilității. Fără a fi chiar "un scriitor strălucit, ce va marca o epocă", așa cum îl vede Mircea Iorgulescu într-un puseu de entuziasm, Radu Pavel Gheo este unul
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
volumului (Clișee culturale și Clișee literare), mai ales prima ne (a)trage către un duș rece, bun să potolească fierbințelile patriotice. Eseurile sunt pe teme conexe și e de presupus că ele au fost gândite într-o anumită interdependență, "risipirea" publicistică intrând într-un proiect mai amplu, acum materializat. Miza cărții este expusă de la bun început, aproape toate paginile fiind scrise în spiritul și în litera demitizării. Autorul inventariază cele mai persistente clișee din spațiul și mentalul autohton, arătând distanțele mai
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
părut în schimb eseul Cine se teme de globalizare?, în care, într-un limbaj agreabil și cu explicații bine găsite și furnizate, lumea de mâine e prezentată în culori mai calde. E totuși cam puțin pentru un întreg volum de publicistică, dorit provocator și aparținând, nu-i așa?, unui scriitor strălucit. Dorind să ne smulgă din încleiala clișeelor patriotice, Radu Pavel Gheo nu face altceva decât să ne împingă în șabloane de semn contrar, politically correct, pe care nu le mai
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
romane (Roxana, 1930; Papucii lui Mahmud, 1932; Doctorul Taifun, 1933; La răspântie de veacuri, 1935), dar nu a convins. Nu a fost creditat ca romancier, rămânând un povestitor prin excelență. Opera lui Gala Galaction este însă mult mai extinsă, cuprinzând publicistică, note de călătorie, traducerea Bibliei (în colaborare cu Vasile Radu), comentarii teologice și memorialistică. Jurnalul său, publicat incomplet în trei volume în anii 1973-1980, reeditat fără cenzură în cinci volume în 1996-2003, în îngrijirea lui Teodor Vârgolici, a fost, într-
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
Micu. Alte scrieri, editate selectiv în volume de proză sau note de călătorie, vor beneficia de asemenea de îngrijirea și comentariul adecvat al lui Teodor Vârgolici. La concurență, Gheorghe Cunescu se va ocupa și el de editarea unor volume de publicistică. În 1967, Teodor Vârgolici publică o monografie Gala Galaction, urmată de altele ce merită reținute, semnate de Adriana Niculiu (în 1971) și de Gh. Cunescu (în 1982 și în 1989). Gala Galaction nu a avut parte până de curând decât
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
a avut parte până de curând decât de "opere alese", în stilul precaut al regimului comunist, deși scriitorul a pactizat imediat după 1947 cu dictatura proletariatului, pe fondul unui mai vechi "socialism evanghelic". Dar spiritualitatea ortodoxă a unei părți din publicistica sa și din comentariile la învățătura biblică nu putea fi acceptată oficial. Era dintre scriitorii agreați și opera lui a fost promovată selectiv de către regimul comunist, îndeosebi proza de ficțiune și publicistica militantă de simpatie socialistă, în spiritul începutului de
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]