437 matches
-
dintr-un film muzical despre viața lui Caruso. Mergea la un cerc de muzică la Palatul Pionierilor, unde, după ce a reușit să cânte câteva exerciții de Glinka pe o trompetă cu clape, a trecut la un corn coclit, În care pufăia ceva ce nici măcar În amintire n-ar semăna cu o melodie, deși profesorul lui Îi tot spunea că este Corul Vânătorilor din opera Freischutz de Weber. Bucuria cornului a fost de scurtă durată. Într-un sfârșit de februarie, cercul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fundalul fantasmelor mele. Se află mai sus decât mine, nemișcată și lucitoare ca o statuie de bronz. Și gândul acela îmi trece prin cap ca și cum ar fi singurul care există. — Să facem un copil. Am luat-o prin surprindere. Zâmbește, pufăie pe nas, își ridică sprâncenele, se scarpină pe picior, o serie de mici manifestări de stânjeneală. — Scoate-ți spirala. — Glumești? — Nu. Și simt că ar vrea să nu fi înțeles. Suntem căsătoriți de doisprezece ani și nu am simțit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
găsise cumva drumul Înapoi spre grădina raiului, dincolo de ușa mare și verde, cu ciocănelul de alamă, din West Street - o senzație care Îi revenea des, În special când se plimba prin grădină după o dimineață de lucru intens, cu Tosca pufăind mulțumită la picioarele lui. Dar avusese nevoie ca Edward Warren să Îl asigure că paradisul era solid din punct de vedere structural și de sfatul său ca specialist pentru a face acest paradis Încă și mai desăvârșit. Warren fusese acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
barocului, cu destule lacune. Spre mâhnirea mea, în spațiile revendicate de Rubens și Van Dyck nu lipisem nimic. Aveam probleme de aprovizionare. După ce a început războiul, binecuvântarea bonurilor valorice a secat. Fumătorii civili s-au transformat în soldați care-și pufăiau departe de casă țigările Juno sau R6. Unul dintre cei mai de încredere furnizori ai mei, un căruțaș de la fabrica de bere, a căzut în lupta pentru fortăreața Modlin. În același timp au intrat în circulație și alte serii: animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai mult de o duzină de gări. După oarece îmbulzeală, iată-ne șezând într-un compartiment, de nefumători cu toate locurile ocupate, lucru de care pipa caporalului meu nu se sinchisea. Buruiana lui făcea fum din belșug. În timp ce încă mai pufăia, a scos din raniță un coltuc de pâine și o bucată de cârnat, despre care afirma că era din Eichsfeld, locul unde, cine nu știe, se făceau cei mai buni cârnați. Cu un cuțit, un cuțit de parașutist, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
siguranță că liceanul cu numele meu era îndrăgostit lulea de Lilli Kröhnert. Dar nici o privire, nici o încercare de atingere. Derutantă într-un cu totul alt mod, s-a apropiat ea de mine. Pe una dintre măsuțele pentru fumat - profesoara mea pufăia fără încetare -așezase, poate fără nici o intenție sau poate totuși cu premeditare, un teanc de publicații și cataloage de artă răsfoite de nenumărate ori, care probabil că erau de vârsta mea sau chiar mai bătrâne decât mine, unele ilustrate alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în coc, o pieptănătură care încă din timpul războiului era ironizată ca „anunțând încetarea alarmei“ și care încerca să mă cocoloșească - fuma ca o doamnă, cu portțigaret. Prietena ei, care era favorizată de profesorul nostru - probabil că era iubita lui -, pufăia nervos țigări pe care și le răsucise singură și pe care le stingea într-un bulgăre de lut de îndată ce Mages intra în atelierul studenților. Toți pufăiau, unul dintre colegi fuma chiar pipă. E de presupus că eu, ca începător zelos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
portțigaret. Prietena ei, care era favorizată de profesorul nostru - probabil că era iubita lui -, pufăia nervos țigări pe care și le răsucise singură și pe care le stingea într-un bulgăre de lut de îndată ce Mages intra în atelierul studenților. Toți pufăiau, unul dintre colegi fuma chiar pipă. E de presupus că eu, ca începător zelos din cale-afară, am imitat imediat sau destul de repede gestul de a extrage țigara ori tehnica răsucirii ei cu propria mână, așa cum copiasem și halatele albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcea apariția, toți aceia care se apropiau prea mult de el luau altă înfățișare. Astfel, Otto Pankok, care voia să-l vadă ca model și să-l transforme, s-a preschimbat în propria sa caricatură și a devenit profesorul Cozonac pufăind praf de cărbune. De îndată ce Oskar a început să audă cărbunele siberian al desenatorului scârțâind pe hârtie, a schițat o imagine opusă, tot ce-i pica sub ochi în care era înnegrit cu cuvinte. Cam tot așa se purta și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cuvintele și - lucru de care îi era cel mai frică- ar putea să-i împrăștie vraja. Și chiar și eu, elevul cel mai receptiv al lui Pankok, am rămas pe dinafară nu numai în acele capitole în care profesorul Cozonac pufăia praf de cărbune, ci m-am pierdut de-a binelea în acel vălmășag de cuvinte care, până la urmă, ajustat într-un roman, a ajuns pe piața de carte. O simplă unealtă de scris, asta eram eu, o unealtăcare urma panta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de un padișah, spațiul se pliază printr-un gaz portocaliu și viața depinde de mirodenie. Nenorocirea este că se pune la cale un complot Împotriva mirodeniei. La Împărat sosește navigatorul, Într-un samovar. Vrăjitoarea trebuie să plece. Navigatorul e hidrocefal. Pufăie. Scoate flăcări de aragaz, litere și rotocoale laser pe-o guriță răutăcioasă aidoma cu aceea a lui Predator, alcătuită din cîrlige cartilaginoase mișcătoare, deși e inteligent. El Îi spune Împăratului că fiul ducelui trebuie să moară. Adică Paul Atreides. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pop, ci pentru ceilalți, ea prefera citronadele, siropurile, vinul îndoit cu apă și îndulcit cu miere și încă alte delicatesuri pe care nu le pregătea celorlalți. În parfumul de cafea pe care uneori îl alterau aprinzându-și țigarete lungi și pufăind îndelung - iarăși, nu doamna Marga Pop, ci ceilalți -, glasurile ca niște clinchete de cristale prețioase, doar cu câteva momente Îuneori mai scurte, alteori mai lungi și ușor penibile) de tăcere, după gestul ei de a îndepărta pânza de păianjen. Evocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afli ceva, în timp ce eu nu vreau să aflu nimic, pentru că n-am ce afla, știu deja, dar vreau să te ajut. Deci: stăteam la masa aceea îngustă, pregătindu-mă să notez ce-o să spună următorul, cu Rodica Dumitrescu la stânga mea, pufăind ca un turc din țigările ei lungi, când s-a ridicat Octavian Munteanu, în albastru din cap până-n picioare, știi doar că are mania asta cu albastru, s-a ridicat, prin urmare, tușind, sprijinindu-se cu amândouă mâinile în speteaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doi dintre invitați și adjunctul redactorului-șef, Radu Dascălu. Dar nu mai vorbea acum, se plimba de colo-colo, urmărind-o cum scoate rotocoale de fum pe nas, în cele din urmă aprinzându-și și el o țigară și începând să pufăie. Îl vedea pe înlocuitorul șefului lor, de curând ridicat în funcție, un brutal deghizat sub o înfățișare de blajin, de aceeași vârstă cu ei, numai mult mai abil, mai indescifrabil, mai alunecos, ca un pește pe care nu-l poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-a icnit de plăcere. Andrei Vlădescu ședea pe scaunul lui, Patricia îl privea din picioare, cu mâinile căuș una peste alta în dreptul pieptului. „Scuzați deranjul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-a icnit de plăcere. Andrei Vlădescu ședea pe scaunul lui, Patricia îl privea din picioare, cu mâinile căuș una peste alta în dreptul pieptului. „Scuzați deranjul“, a zis bărbatul, pufăind și întinzând mâna după sticla rămasă pe masă. „Vă pregăteați?“, a zis din nou. „Termină cu prostiile“, a spus Patricia ieșindu-și din muțenie. „Nu-i ce crezi tu.“ „Nu mi-l prezinți pe domnu’?“, zise bărbatul, fără s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și cu aparatul video. Eram sătul de oameni. Erau obositori. N-aveam chef s-o văd nici pe Fiona când am ajuns acasă. Șoferul taxiului îmi număra restul și mi-l întindea prin geam, când un Citroen 2CV albastru trecu pufăind pe lângă noi, accelerând după ce ne depășise. — Ei, să fiu al naibii! spuse el uitându-se după el. Am fost urmăriți. Fii atent, șefule, cred că e cineva cu ochii pe tine. — S-ar putea să ai dreptate, am îngăimat în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
afectată. — Da, numai că nu eu am spus-o: tu ai spus-o. În Observer, aprilie 1987. — A! Ei, în domeniul meu, e genul de afirmații la care se așteaptă ziariștii. Dar ele trebuie luate cu anumite rezerve. Continuând să pufăie din țigară, spuse pe un ton mai arățăgos și mai periculos: Știi ce aveam programat pentru astă-seară? Eram invitat la cină la marchizul de ... în apartamentul lui din Knightsbridge. Pe lista invitaților mai erau unul dintre cei mai influenți producători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fuseseră expediate (niciodată un proces de durată în familia Winshaw) și tocmai își aprinseseră două uriașe trabucuri. — Ce vrei să știi? spuse Mark. — Doar l-ai cunoscut personal, nu? Ai făcut afaceri cu el... Ce fel de tip e? Mark pufăi, cufundat în gânduri. — E greu de zis, de fapt. Nu are tendința de a spune prea multe despre el. — Da, dar ascultă, spuse Henry aplecându-se în față. Pășea pe teren foarte delicat. Omul se oferă să completeze un cec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
grupul ajunse lîngă masă. — Ia uite ce repejor merge ea! o auzi pe Monica spunînd În spate. Dar unde se grăbește așa? Crezi că are un soț În odaia ei Împodobită cu flori? — Nu ea, dragele mele, zise mătușica Vi, pufăind din țigara răsucită. Nu, cît timp e În doiliu pentru ultimul. Ei, stă ca Răbdarea pe un monument, rînjind cu optimism la Durere! Îi știți povestea, nu-i așa? Nu ați văzut-o În Mailbags One? Coase, coase, coase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a le face să țină mai mult. Fuma cu un țigaret care Își pierduse luciul. Mickey și Kay luară un chiștoc - prinzîndu-l, pentru că trebuia, Între arătător și degetul mare, și se aplecară spre brichetă. — Mă simt ca tata, zise Mickey, pufăind și trăgîndu-se Îndărăt. Tatăl ei era tipograf. — Arăți ca un gangster, zise Kay. Și spunînd asta - inima Îi vibră puțin, emoționată. Nu vreți să știți de ce am Întîrziat? Mickey puse țigara jos. — Dumnezeule, am uitat cu totul. Te-ai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi căzu scruml din țigară. Îl Îndepărtă și apoi Își frecă fața care Încă Îl durea, fără să-și ridice privirea. Credeți c-o să mă descurc, după ce-o să ies de-aici, domnule Mundy? Întrebă el Încet. Domnul Mundy mai pufăi o dată. — Bineînțeles că da, spuse el În largul lui. O să ai nevoie de timp să... ei bine, să stai pe picioarele tale. — Să stau pe picioarele mele? se Încruntă Duncan. Vreți să spuneți, așa, ca un marinar? Se imagină ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
una singură: să găsească un loc intim În care să poată sta liniștită și la căldură. Auzi vocea lui Reggie. Glumea cu bătrîna destul de forțat. „Așa-i... Așa aș spune... Nu-i așa?“ Haide odată, se gîndea ea. El reapăru pufăind, Înjurînd, și intrară. Apartamentul era la ultimul etaj. Ferestrele de la scară nu erau acoperite, așa că trebuiră să folosească doar lanterna. Se simțea umedă la noadă și-și imagină că probabil sîngera; la fiecare pas pe care-l făcea, avea senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o libelulă ridând fața lacului Umbra salcâmului - un sticlete ciugulind scaietele mov Țipă un cocor - peste plaur se lasă liniște serii Zbor pe înserate - în zig-zag rândunica la vânătoare Soarele peste câmp - o coțofană ciugulind biscuiți Mijloc de august - mocănița pufăie urcând printre munți Drum șerpuit - peste pantele abrupte coboară seara
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
jucărie de lemn pentru Îmbunătățit aptitudinile. Încălțări/școli/Învățat să citească Emily. Sunat mama, Jill Cooper-Clark, răspuns la telefonul surorii NEAPĂRAT - de ce părea Julie așa șucărită pe mine? Ultima din Londra care nu a văzut noul superfilm - Tigru magic, dragon pufăind? Vacanța de la mijlocul trimestrului când/ce? Invitat prieteni la prânz duminică. Cumpărat semințe de pin și busuioc ca să fac pesto, curs gătit pentru petreceri (al lui Leith sau ceva asemănător). Broșuri vacanță de vară. Cumpărat mingiuță pentru Jesus. Ofertă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]