1,270 matches
-
în aer. Nu, nu, lasă, mă împiedicase să intervin, compătimirile de circumstanță știi că îmi displac. Sigur, niciodată nu ți-e de ajuns cât ai trăit, dar asta e. După cum vezi, ai fost scutit să-mi pui ștreangul la gât. Pufnisem ușor pe nări, parabola asta mi-o tot repeta în ultima perioadă a conviețuirii noastre, cu individul condamnat la moarte, fără vină, firește, căruia, negăsindu-i-se călău, fiul adoptiv se oferise să-i pună ștreangul la gât. Uica Livi
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
niște războinici cum erau ei. Ca să nu mai vorbim de dotările noilor nave, dăruite, se spunea, de chiar marele lor protector. Intrară pe o gaură de vierme și ajunseră imediat în apropierea nenorocitei de planete care provoca îngrijorare. În timp ce-i pufnea râsul gândindu-se la soarta bezmeticilor pe care-i vor cuminți, se așezară în formație de luptă și începură scanarea viitorului teatru de luptă. Generalisimul în chemă la ordin pe șeful cercetării: - Bă, ce-i dă capu’ ăstora? Cât sunt
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
Unde nimicul e o poveste Pe care doar mecanicul o știe. Pe peronul pustiu Vântul matură timp Ușile se închid Se deschid singure Balamalele scrâșnesc A rugina și a moarte Sunetul pașilor mei Vorbesc cu resemnare Despre Marea Singurătate. Locomotivă pufnește lângă peron Așteptând încordata. Voi rămâne un timp pe aici Sa masor cu pașii tăcerea Iar cu genele clipă. O să-mi las sentimentele La bagaje de mână Cu un bilet atașat pe ele: Nici eu n-am fost pe aici
CĂLĂTORIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359319_a_360648]
-
el!... Dă-ți jos pantalonii, conașule, ce mai aștepți? Hai boierule, că nu ți-o fi rușine de o babă ca mine... pe care a iertat-o demult bunul Dumnezeu, că nu-mi adre să mai fac păcate lumești... și pufni în râs, apoi tuși înfundat, îl prinse de amândouă mâinile și i le sărută. Să ți se-măplinească dorința, conașule!... Hai odată, ce!... stăm la tocmeală?... și a rânjit zgripțuroaica, stăpână pe dibăcia ei în a fraierii credulii, arătându-și dantura
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
să știu. A fost primit imediat, consultat și întrebat de simtome. Se pare că ați suferit un accident ischemic tranzitoriu, și îmi recomanda de urgență, preventiv internarea. El va chema imediat un taxi și mă va însoți la spital. Am pufnit într-un plâns inexplicabil pentru doctor. De ce mie și de ce tocmai acum? - Nici vorbă domnule doctor. Am o întâlnire așteptată de mai mult de un an. - Atunci, vă rog să semnați refuzul de internare, dar pe răspunderea dumneavoastră. Dacă e
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
nu am palton, da' lasă, că merge ea cu mine și o să-mi cumpăr. Sigur că, după gravitatea cu care mi-a făcut această promisiune solemnă, face o mutriță de fetiță prinsă cu degețelul în borcanul cu miere și o pufnește rîsul. Carina se tăvălește printre lucruri, le duce pe pat, i le arată bunicii, le aranjează, le împăturește și se chinuie să-și pună pe ea toate rochițele, ca și cum ar fi o ceapă. O iau pe CrisLi și ne ducem
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
cum îi zicea ea, și nici Manhhatan-ul în inima căruia ajunsese, tocmai ea, să se lingă de frișcă pe degete, cînd a auzit cîinii și inima i s-a zbătut în piept de emoție ca un ied. Păi, da! a pufnit ea și și-a strîns nervoasă cămășuța de noapte în jurul coapselor. Cu o mînă a dat perdeaua la o parte și a privit afară, în lumina cețoasă a dimineții, zărindu-l, după cum bănuise, pe animalul ăla de vecin al cărui
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
se simțea apărată și fericită. Da' tu ce tot zici, bărbate? Eu cum crezi că zăceam aici în pat cu mîinile adunate între coapse, făcută covrig și tînjind după tine?! Da' nu-s cam bătrîior pentru tine, femeie? Afrodita a pufnit, amuzată: Ce tot vorbești tu, bărbate? Bătrîior, auzi! Să nu mă amăgești tu pe mine cu scornelile astea ... Da' ce, un bărbat se măsoară după vîrstă? Ba după suflet ... Și i-au dat lacrimile. Le simțea cum îi curg pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
bine că nu! - Noa, pe mini nainte să șciu ceti m-o-nvațat tatuțu că nu-i bini s-omori șerptii! Vecinul n-a mai zis nimic. Și-a așezat pălăria pe cap și-a dispărut printre pomi, la coasă. Unchiu a pufnit în râsul lui șod. - Cetitu-i că brișca hasta. Pot tăia pita cu ia, pot ciopli, da pot să-ț scot otii ore să-i vers la unu matale. După cât te duce capu și după cum ți ingeru. A ceti poate-nvața
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
în mână o biblie fără cruce pe copertă. - Mă uomule, cum hiriș agiunsăș aci? Străinul a zâmbit, și-a tras câteva clipe sufletul. - V-am văzut de jos, de la lac. Păstorii de oi sunt bine văzuți în ochii Domnului. Am pufnit ironic, nea Ioniță s-a încruntat. - Mă uomule, io te-ntrebai cum agiunsăș aci pe râptil-eștea. - A! Păi, ia uitați, am plecat așa, am cotit așa, am urcat așa, pe urmă așa și-am ajuns. În timp ce vorbea, se uita spre
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
pur și simplu stai acolo, cu picioarele apropiate și mâinile pe lângă corp. Nu trebuie să te miști, ci doar să cânți chestia asta. Ceea ce e cam ciudat, fiindcă la un moment dat te lasă vocea și începi să tremuri, te pufnește râsul și de fiecare dată când se-ntâmplă asta, instructorul / instructoarea îți zice să te oprești și s-o iei de la capăt, să rămâi nemișcat și să continui. Și asta până când nu mai ești în stare să faci nici cele
Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea) () [Corola-blog/BlogPost/338896_a_340225]
-
palma fără să mai aștepte, a făcut pe ea 3 cruci și-a început să ghicească: - Ai fost la școli mari în București da te-ai lăsat. A făcut o pauză, m-a privit în ochi. Cele două fete au pufnit în râs. Îmi înghițisem limba. - Mama și tata dumitale o avut mare supărare. O cheltuit mulți bani. Da-ți zice baba că nu trăbuia să te duci de tot la școli. - Da? am reușit să întreb. - Tu ai blăstăm mare
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
încolțește bănuiala că ăștia chiar sunt martori ai lui Iehova și au călărit pe un troian până la mine în bucătărie. În bucătăria în care miroase a leuștean. Trec la polonic cu mâner. Bărbații par atât de nelalocul lor, că mă pufnește râsul. Le împărtășesc temerea că o să-și păteze coatele hainelor scumpe, de costum. Dau din mână și zâmbesc în contrapartidă, unul oarecum încurcat. Candidatul e nostim, reprezentantul de la centru ceva mai scorțos. - Vă ascult, le spun și renunț cu părere
Când mi-au bătut în ușă, am crezut că sunt martorii lui Iehova. „Am dori să stăm puțin de vorbă, suntem de la Partidul Laburist...” () [Corola-blog/BlogPost/339677_a_341006]
-
nu mai pot. - Măi, dar voi doi vă-nțelegeți telepatic? Că nu vă auzii să vorbiți numai voi, și eu să vă ascult. Ce naiba vă venii? se enervă ea, de data asta. - Nuuu! răspunseră amândoi în același timp și îi pufniră râsul. Văzându-i cum râd, începu să râdă și ea cu ei, că oricum nu avea ce face. Îi cunoștea foarte bine și știa că dacă se hotărăsc amândoi să spună sau să facă ceva la fel, nu aveai cum
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
cu fetița ei dar nicicând nu a avut ocazia să o asiste la culcare. O întrebă în șoaptă pe Nina: - Fetița nu poartă sutien, și doarme fără chiloți pe ea? Cum se va apăra când va fi mai mare? Nina pufni în râs apoi se adresă copiilor: - Să mulțumim Domnului Dumnezeul nostru pentru tot ce ne-a dat astăzi și să-i cerem iertare dacă am greșit față de el sau față de părinți. Toți trei au împreunat mâinile în tăcere până ce mămica
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]
-
de vuietul unui alt talaz. Trecuse, mugindu-mi în urechi ca o cireadă întărâtată de vite. Pe creasta valului ce se îndepărta câțiva dintre rivalii mei se agitau în încercarea de a se reîntoarce. Bărbosul, și el la apă acum, pufnea ca o locomotivă. Veniți, îi încurajasem. Așa! Nu vă lăsați!... Urmaseră alte câteva momente de acalmie. Parcă marea, furioasă din pricina încăpățânării noastre, s-ar fi recules pentru un atac decisiv. Bărbosul se afla din nou pe baricadă. Pe muchia digului
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
umorului. Colega care răspundea înaintea mea le-a amintit examinatorilor că mama ei le fusese studentă. - Cum o chema? - Anisia Cudrenski. - Anisia... Ah, ce vremuri!!! Ți-amintești Pafka ce tineri și frumoși eram? Acuma am rămas numai frumoși... Eu am pufnit în râs, căci, uitându-mă la dânșii, îi vedeam nu numai bătrâni, ci și tare urâți, exact cum insinua Profesorul Bucă, folosindu-se de un antonim pentru a-i ieși poanta. Nu mi-a fost profesor, dar m-am simțit
CITITUL STRADAL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342030_a_343359]
-
Univers. A iubi înseamnă a trăi Viața celuilat...și multe știam să mai spun dar, mi-au cerut să răspund la a doua întrebare... Nu mi-a fost ușor la a doua...m-am gândit o vreme până m-a pufnit râsul...și le-am răspuns: Râsul este o stare care crește nivelul de energie, ne apropie de Fericire și alungă Răul. Zâmbetul și Râsul mișcă Universul. Dacă răspund și la a treia întrebare pot să-mi iau Gândul Fermecat și
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
urcat pe cearșaful acela care-mi provoca dubii cu privire la culoare și curățenie. M-am întins pe burtă, încercând să mă abțin a arunca priviri furișe în stânga sau în dreapta mea. Tanti Florica mi-a tras slipul foarte jos, dezvelindu-mi fesele, pufnind îmbufnată: - Nu pe spate aveți nevoie? Și mai unde? - Da doamnă..., acolo și la genunchi, i-am amintit eu în timp ce scăpam privirea către dreapta. Pe primul pat era întins un bărbat cam de vârsta mea, după culoarea părului și conformația
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
o știam, încât eu mă transformasem în Adina. Mai târziu, așezat la o masă a barului din stația de autobus, savurând o bere, m-am surprins încercând să-mi ordonez în minte materialul strâns întreaga săptămână. Eu și ordinea! Mă pufni râsul. Cu toate acestea, ordinea nu era un lucru rău. Îmi făcusem chiar o viziune asupra unei expoziții de genul “Satul de munte” sau “Oglinzile timpului”. Cel mai neînțeles era, însă, sentimentul care îmi dădea târcoale, că mi-ar place
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
adâncă tăcere s-au prelungit prea mult, socoti că acest fapt este în dezavantajul ei și întrebă la întâmplare: - În fond, ce are Duruma cu tine? De această dată Albert nu o mai repezi. Zâmbi numai cu jumătate de gură, pufnind ușor pe nas: - Cine să înțeleagă?... * * * Referință Bibliografică: I. CASA SUFLETULUI MEU / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2011, Anul VI, 03 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
o femeie cu un măgar de ață. - Neața bună, ficior. Matușa să dusă de-asară, șî Nea Niculaie îi la coasă-n Arsuri. Io-te-acii magariu nost șî mahaleaua matușii. Dacă ei face binie, să ne tuni și nouă niștie cași. Am pufnit în râs, ușor ironic. Vecina a zâmbit, cu oarecare vinovăție. - Dacă n-o fi cu supărare... Am făcut semn cu capul că nu și am luat ața din mâna întinsă. Eram prima oară cu un măgar de frâu, dar asta
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
a.m.d. Pe acest teritoriu, din care corpul lipsea aproape cu desăvârșire, atunci când se vorbea de percepția artei, au intervenit în ultimii ani neuroștiințele. Foarte pe scurt, atunci când te apucă plânsul într-un muzeu de pictură flamandă sau când te pufnește râsul în fața extratereștrilor lui Sabin Bălașa, când decifrezi un Picasso ori privești galeș un Grigorescu, procesul „tehnic” petrecut în creier este, în mare, același, cu diferite variații: Informația pătrunde prin ochi, către lobii occipitali. Această informație este procesată în părți
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
alternând mărimile ca să aibă loc când vor fi întoarse în incubator, zici că joacă table. Sala cu incubatoarele e din altă lume. Lumina e albastră și podeaua e portocalie, e cald, parcă miroase a vopsea de ouă, locul huruie și pufnește. O latură e capitonată‑n alb lucios, cu opt uși masive străjite futurist de monitoare care afișează temperaturi și procente de umiditate - parametrii care fac din incubator cloșcă. La cea mai mică abatere se declanșează alarma, răsună în toată clădirea
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
vadă și mergea la gazda unde a locuit în timpul liceului. Gazda Ilincăi, uneori, îl vedea când trecea pe lângă poartă și îl lăuda cât este de respectos cu fosta gazdă, că nu a uitat-o. Ele se abțineau să nu le pufnească râsul căci știau pentru cine venea. Până când, după vacanța de iarnă, când gazda a aflat, în sfârșit, că Ilinca era prietenă cu Gicu. Nu se văzuseră de la revelion. El a început facultatea mai devreme. După o săptămână, când a știut
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( V ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343902_a_345231]