KorAP: Find »[drukola/base=pulsiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

Psihanaliza vorbește despre stadiile de dezvoltare ale persoanei, luând drept criteriu de referință maturizarea pulsională a individului. În cazul acesta, accentul se pune pe pulsiunile Inconștientului. În cazul formării psiho-morale a Eului nu mai sunt luate drept criterii de referință pulsiunile individului, ci formarea și maturizarea acestuia În raport cu Supra-Eul său moral. Două elemente contribuie la formarea psiho-morală a Eului: mediul și modelele cu care acesta vine În contact pe tot parcursul vieții sale, de la naștere până la moarte. Făcând această afirmație, dorim

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
direct cu evoluția Supra-Eului său moral, având prin aceasta un alt aspect și o altă semnificație În comparație cu „stadiile de dezvoltare pulsională” ale Inconștientului din psihanaliză. Aceasta Întrucât persoana umană este și „ființă morală”, nu numai „subiect al apetențelor” și al „pulsiunilor primare”, pe care natural că nu le excludem și nici nu le minimalizăm importanța, dar numai o corelare Între Supra-Eu și Inconștient este singura capabilă de a ne oferi o explicație completă a Eului și naturii umane. Vom analiza, În

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
prin spiritualizarea persoanei, a Eului acesteia. Pentru D. Stăniloae calea către spiritualizare este reprezentată de modelul christic, prin persoana lui Iisus. În sensul acesta, ultima etapă de formare și de desăvârșire a Eului reprezintă rezultatul unui efort de dominare asupra pulsiunilor primare ale Inconștientului primitiv și situarea Eului Într-un raport de acord și echilibru cu Supra-Eul moral. Este etapa În care autocontrolul devine total, etapa În care omul este propriul său stăpân, momentul În care, cum spuneau latinii: Maximum imperium

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
cursul depresiilor melancoliforme grave. Egoismul este o trăsătură naturală și necesară a Eului personal, o caracteristică psihologică și morală a acestuia, care trebuie Înțeleasă și acceptată ca fiind În raport cu instinctul de conservare. Acesta ar corespunde În psihanaliză cu Eros, sau pulsiunea de viață, care se opune lui Thanatos, sau pulsiunea de moarte. Prin aceasta stabilim net diferența, din punct de vedere psihologic și moral, Între semnificația perversă a egoismului, ca viciu moral exprimat sub diferite forme, directe sau mascate (avariție, gelozie

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și necesară a Eului personal, o caracteristică psihologică și morală a acestuia, care trebuie Înțeleasă și acceptată ca fiind În raport cu instinctul de conservare. Acesta ar corespunde În psihanaliză cu Eros, sau pulsiunea de viață, care se opune lui Thanatos, sau pulsiunea de moarte. Prin aceasta stabilim net diferența, din punct de vedere psihologic și moral, Între semnificația perversă a egoismului, ca viciu moral exprimat sub diferite forme, directe sau mascate (avariție, gelozie, colecționarism etc.Ă și egoismul considerat ca virtute morală

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Într-un univers transpersonal și transmundan ideal. Această tendință, cu caracter spiritual și moral, are la baza ei, ca virtualitate a Eului, transcendența. Transcendența semnifică ieșirea, depășirea unui mediu, a unei situații sau chiar a propriei sale condiții. Este acea pulsiune spirituală de Înălțare a persoanei În raport cu propria sa natură și cu experiența acesteia. În acest fel, din punct de vedere psihologic și ca semnificație morală, persoana urmărește permanent să atingă perfecțiunea. Idealul transcendent al Eului unei persoane este de fapt

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
În lume, ca persoană unică caracterizată prin dorința de a fi ceea ce ești și de a te prezenta În fața celorlalți ca persoană originală. bă Dorința de valorificare a propriei persoane, de autovalorizare a Eului personal, manifestare care are la bază pulsiunea de a se impune ca autoritate, ca prestigiu, În fața celorlalți și În raporturile individului cu aceștia. că Legat de precedenta este dorința sau tendința de dominare a unei persoane, a Eului acesteia, asupra celorlalți indivizi, de a ieși În evidență

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
dorit de celălalt, pe care-l completez cu prezența mea ca persoană. În felul acesta este configurată siguranța, care anulează izolarea, prin comuniunea mea cu ceilalți. - A-fi-conform-cu-idealul este tendința particulară a Eului unei persoane, care are la bază sentimentul sau pulsiunea de transcendență a individului. Orice individ, deși recunoaște că este parte a lumii, că de fapt condiția sa este de „a-fi-În-Lume”, resimte permanent constrângerile lumii acesteia, din care vrea să evadeze. Tendința de ieșire din lume este continuată și Împlinită

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
aspect, asupra căruia s-a mai insistat deja, iese deosebit de bine În evidență atunci când sunt discutate formele de afirmare ale Eului, În raport cu mecanismele de apărare ale acestuia. Dacă mecanismele de apărare vizează protejarea În fața unui pericol sau realizarea ocolită a pulsiunilor, mecanismele de afirmare ale Eului, din sfera psihologiei morale, corespund unor aspirații, de evoluare și de progres, către un ideal al persoanei umane, de Împlinire a acesteia, fie În sine, fie Împreună cu ceilalți sau În raporturile sale cu lumea. Vom

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
acționa persoana? Cum va răspunde acestui conflict al propriei sale conștiințe? Prin crearea unei psihobiografii paralele, cu caracter compensator. Psihobiografia ca mit individual Fiecare persoană are tendința, mai mult sau mai puțin inconștientă, de a se prezenta pe sine În conformitate cu pulsiunile valorice care simte că-i sunt cele mai favorabile modului de a fi În lume. Chiar când Își amintește, adesea amintirile au un caracter selectiv: plăcute, agreabile, sau neplăcute, penibile, rele. Unele trebuie spuse, altele, trebuie ascunse sau chiar uitate

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
dedublare a Eului este Întâlnită numai În cazuri patologice (depresie melancoliformă, alcoolism, toxicomanii, schizofrenie etc.Ă. În condiții de normalitate psihică, Eul este unic și indivizibil. Sentimentul dualității acestuia este o chestiune de conștiință, care indică direcția de orientare a pulsiunilor sau aspirațiilor Eului unei persoane dictate de Supra-Eul moral al acesteia. Cel care vreau să fiu are permanent tendința de a-l Înlocui, de a-l Îndepărta sau ascunde pe cel care sunt. Nu este Însă vorba decât de o

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
copilului. El are o semnificație morală, prin grija și iubirea cu care Îl Înconjoară și Îl ocrotesc părinții săi. Adolescentul este imaginea neliniștii. El nu mai este copil, dar nu este Încă nici un tânăr format. Este un amestec bizar de pulsiuni care se cer satisfăcute, dând impresia unei revolte, a unei nemulțumiri, a unor căutări și, În final, a nimic anume. Adolescentul este imaginea unei vârste care, din punct de vedere sufletește și moral, Își caută forma, modelul valoric cu care

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
o cursă permanentă a individului de a atinge binele și fericirea, ocolind răul pe care-l dau durerea și suferința. Binele reprezintă siguranța și progresul. Răul reprezintă pericolul și distrugerea. Binele este viața, răul este moartea. Față de aceste sentimente și pulsiuni morale se formează și imaginea morală de sine a persoanei umane. Și În acest caz, distingem o diferențiere, o separație, Între cum mă percep eu În realitate și modul În care eu vreau să fiu pentru mine, dar și pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
sine, care este reprezentarea propriei sale persoane În planul conștiinței morale, ca valoare. Eu nu sunt numai cel care sunt, ci și cel care doresc să fiu. Din acest motiv, persoana aspiră continuu către propria sa perfecțiune. Din nou apare pulsiunea transcendenței sub forma transpersonalului. Nu este vorba propriu-zis de un refuz a ceea ce sunt, ci mai mult dorința de a depăși ceea ce sunt. Este tendința care exprimă aspirația mea de a fi Într-un anumit fel. Aceasta este explicată și

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Ea poate apărea ca o trăsătură unică de caracter (psihopatieă sau În cadrul unor afecțiuni psihice grave (epilepsie, isterie, paralizie generală progresivă, involuție senilă, alcoolism, sindromul psiho-organic cerebral post-traumatic etcă. Un loc aparte trebuie acordat analizei celor două forme majore de pulsiuni, cu o marcantă notă de deviere psiho-morală: sadismul și masochismul. Din punct de vedere psiho-moral, ele constituie grupa algolagniei, caracterizată prin insensibilitate morală și fizică la durere. Sadismul este plăcerea de a produce durere și suferință altei persoane. Masochismul este

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ca o continuare a sentimentelor morale, cu care sunt direct Înrudite și pe care le continuă. Aspirațiile morale Nici o persoană nu dorește să fie ceea ce este sau să-și mențină permanent același statut. Fiecare individ tinde să se depășească, În virtutea pulsiunilor acelui Inconștient spiritual care-i deschide perspectiva transcendenței. Sentimentele morale se raportează la egoismul sau altruismul persoanei, iar aspirațiile morale la deschiderea și depășirea de sine prin transindividualitate. În sensul acesta considerată problema, se poate vedea că sentimentele morale sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
să ne limiteze libertatea În raport cu legea morală. Aceste restricții vin din exterior prin legi și din interior prin vocea conștiinței morale. Aspirațiile persoanei sunt expresia dorinței acesteia de a-și depăși limitele care Îi sunt impuse. Orice aspirație este o pulsiune de afirmare a sinelui, dorința de „a-fi-tu-Însuți”. Viața Însă Îți impune normele ei generale, printre care și obligativitatea de „a-fi-ca-ceilalți”. Aceasta Înseamnă, de fapt, „a-fi-conform-unui-model” pe care Îl impun normele moral-religioase și socioculturale. Tot ceea ce este contrar acestuia, tot ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
devină. A trăi, Înseamnă a te lupta să exiști, „să-fii-În-lume”, dar și „să-fii-tu-Însuți”. Luptă pentru viață este de fapt dorința persoanei de a se afirma, de a fi ea Însăși. Această dorință legitimă este dată, pe de o parte, de pulsiunile Supra-Eului, de egotismul structural al Eului din punct de vedere constituțional-intern, dar și de limitele impuse persoanei și vieții acesteia de către normele socioculturale și moral-religioase, de condițiile schimbătoare ale lumii externe În care persoana se formează, trăiește și căreia Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ele Închid persoana și viața În limitele unor obligativități stricte, care nu pot fi ocolite. Depășirea acestor limite reprezintă o confruntare a individului cu lumea, care va avea Întotdeauna repercusiuni asupra lui și a vieții sale. Persoana opune limitelor lumii pulsiunile, aspirațiile și idealurile sale. Pulsiunea transcendenței este dată tocmai de opoziția față de limite, de lupta cu ele, de efortul persoanei de a le depăși. Ea reprezintă mecanismul psihologic prin care persoana vrea să iasă din lume, să-i depășească limitele

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
În limitele unor obligativități stricte, care nu pot fi ocolite. Depășirea acestor limite reprezintă o confruntare a individului cu lumea, care va avea Întotdeauna repercusiuni asupra lui și a vieții sale. Persoana opune limitelor lumii pulsiunile, aspirațiile și idealurile sale. Pulsiunea transcendenței este dată tocmai de opoziția față de limite, de lupta cu ele, de efortul persoanei de a le depăși. Ea reprezintă mecanismul psihologic prin care persoana vrea să iasă din lume, să-i depășească limitele, dar concomitent să se depășească

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
statutul său din familia originară, acela de fiu protejat, și va deveni slugă la străini. Când Își va epuiza resursele, va reveni acasă, Întorcându-se la spațiul originar, În care va dori să se reintegreze. Fiul rătăcitor dă frâu liber pulsiunilor primare, comportament caracteristic adolescenței exuberante, ca urmare a unei euforii legate de ieșirea de sub autoritatea paternală și a unei lipse de experiență de viață care să-i confere cenzura morală a actelor sale. Dar experiența mizeriei, prin consecințele sale, este

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Competiția și conflictul dintre generații sunt Înlocuite cu continuitatea dintre generații. Ca doctrină explicativă a procesului de formare a personalității, psihanaliza se Întemeiază pe complexul lui Oedip. El este valabil În ceea ce privește explicarea dinamicii etapelor de formare și de maturizare ale pulsiunilor Inconștientului. Putem oare prelua și aplica acest concept În Psihologia Morală, așa cum se poate vedea din exemplul celor două cazuri mai sus analizate? Cred că lucrurile se prezintă În aceste situații cu totul altfel. Psihologia Morală este psihologia Supra-Eului moral

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Putem oare prelua și aplica acest concept În Psihologia Morală, așa cum se poate vedea din exemplul celor două cazuri mai sus analizate? Cred că lucrurile se prezintă În aceste situații cu totul altfel. Psihologia Morală este psihologia Supra-Eului moral. Dinamica pulsiunilor morale este diferită de cea a pulsiunilor primare apetențiale ale Inconștientului. Pentru a se afirma, forțele Inconștientului sacrifică și separă, cele ale Supra-Eului construiesc și apropie. Eu mă realizez, mă Împlinesc ca ființă morală prin integrarea și identificarea cu modelul

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
În Psihologia Morală, așa cum se poate vedea din exemplul celor două cazuri mai sus analizate? Cred că lucrurile se prezintă În aceste situații cu totul altfel. Psihologia Morală este psihologia Supra-Eului moral. Dinamica pulsiunilor morale este diferită de cea a pulsiunilor primare apetențiale ale Inconștientului. Pentru a se afirma, forțele Inconștientului sacrifică și separă, cele ale Supra-Eului construiesc și apropie. Eu mă realizez, mă Împlinesc ca ființă morală prin integrarea și identificarea cu modelul arhetipului patern, nu negându-l și Înlocuindu

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
plăcerea procurată de sensibilitatea superficială, tactilă, fie despre plăcerea procurată de sensibilitatea profundă, viscerală. În ambele situații, plăcerea este o stare primară, imediată a organismului. Ea este legată de satisfacerea unor nevoi, a unor apetențe, corespunzând În sensul acesta cu pulsiunea libidinală din sfera psihanalizei. În această privință, trebuie Însă făcute niște diferențe de nuanță. Plăcerea superficială, tactilă este legată În primul rând de sensibilitatea exterioară, obținută prin contactul corpului cu obiectul plăcerii. Plăcerea profundă, viscerală este legată de satisfacerea apetențelor

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]