432 matches
-
cu montura de granate, avea cercei noi în formă de inel în urechi, iar pe braț, o brățară de platină cu smaralde. —Cadouri! ne anunță ea și se prăbuși pe banchetă, lepădându-și prada. Ne-a înmânat fiecăreia câte o punguță. Înăuntru era o inimioară cu montură de diamante, identică cu aceea de la gâtul ei. —Julie, nu se poate! am murmurat. Am spus-o din toată inima, dar în același timp mă rugam ca Julie să-mi ignore protestele. Ador diamantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
discret, făcând cu ochiul: - Mănâncă, Mihaela, dă-i dracu’, au de toate, doar nu le faci economie. Hai, măi fată, lasă că răbdăm acasă. Am ieșit pe malul lacului. Oamenii își plimbau câinii. Din când în când, luau discret o punguță și o lopățică puse de municipalitate din loc în loc și strângeau căcărezele patrupezilor. Erau pungi frumoase. Mai să-ți vină să le iei acasă pentru cadouri de Crăciun. * * * Nu știu de ce, Elveția a rămas pentru mine țara-prototip pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
putea să fie o Băneasă fără garduri, fără mega-viloaie, cu case normale, cu o pădure extrem de curată prin care de obicei își plimbă Jeff cei cinci câini, dar pe rând și în lesă, că ei curăță murdăria cu lopățica și punguța. Ieri am lucrat, la prânz am înotat, apoi am mers la bibliotecă unde au și revista AnALize, până la numărul cu umorul. Seara am fost la Nick (mănâncă tot mai puțin și mai greu). Merg cu Cristina, care continuă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zice domnul Montaigne, și să mă bucur de zilele care mai sunt? Mai ales că, uite, am avut parte și de Valentine’s Day. Dylan și Dan au venit la mine cu Valentine. Dylan mi-a adus, firește, totul în punguțe cu peștișorul Nimo și o mulțime de bomboane cu inimioare și inscripții de amor, Liusia mi-a trimis un Valentine transformat în vesta care se va cam lipi de mine la cât îmi place. Seara, Valentinii (decorațiuni exterioare pentru bunăstări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
căscați. — Rahat pe băț, spune într-un final. Știam eu. Nici măcar nu s-a gândit. Reușesc cu ceva efort să-mi păstrez expresia de menajeră plină de respect. — Dacă am cere donații benevole ? sugerez. Dacă am face să circule o punguță împreună cu cafelele și ciocolățelele cu mentă ? — Da. Da. Mă privește de parcă aș fi un geniu. Ăsta e răspunsul. Expiră adânc. E foarte stresant, Samantha. Nu știu cum de reușești să rămâi atât de calmă. Păi... nu știu nici eu. Zâmbesc, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sarcasme, care să arate că nu ți-e frică de nimic, pentru că nu respecți pe nimeni. O faci și acum, în această seară umedă, în compartimentul prăfuit al trenului care te readuce din prea scurta vilegiatură. Ifosele, spleenul, pipa și punguța de mătase, fițele arogante față de bieții umili pasageri... aceeași mascaradă de rutină. după divorțul de domnul Bănățeanu și după divorțul de bătrânul Eusebiu și între un divorț și altul și între o căsătorie și alta, fantoma Irina reapare. Vine aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și cine vede. Tu privești numai, Mioara! Nu vezi dincolo de aspectul static, ceea ce pare, nu și ceea ce este, apoi toate trei fetele au intrat în cofetăria particulară a lui nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În viața lui Antoniu, a fost să spele toate cârpele care acopereau priciul ce ținea loc de pat. A umplut ligheanul de aluminiu cu apă, ce curgea la cișmea gata Încălzită de soarele care Înfierbântase totul, a cumpărat apoi o punguță de detergent, și, a Început să spele. O scenă casnică pe care Antoniu n-o mai trăise În anii de parteneriat al mizeriei, cu boschetarul Kawabata. Rezemat de șandramaua lui, după ce șontâc-șontâc a ajuns cu greu afară ajutându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
exact în locul din care, cu câteva zile în urmă, plecase cu trei sute de franci. Intervalul acesta îi apărea acum ca un timp trăit hrănindu-se cu aer, ca și cum o vrăjitoare - aparent binevoitoare, răutăcioasă în realitate - i-ar fi dăruit o punguță inepuizabilă, însă o punguță din care nu putea scoate mai mult de trei sute de franci. Să-i fi trimis mortul partea lui din cele trei sute de mii de franci, ca un fel de alocație? O să verific în curând, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu câteva zile în urmă, plecase cu trei sute de franci. Intervalul acesta îi apărea acum ca un timp trăit hrănindu-se cu aer, ca și cum o vrăjitoare - aparent binevoitoare, răutăcioasă în realitate - i-ar fi dăruit o punguță inepuizabilă, însă o punguță din care nu putea scoate mai mult de trei sute de franci. Să-i fi trimis mortul partea lui din cele trei sute de mii de franci, ca un fel de alocație? O să verific în curând, își spuse Charlot. Ce rost are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o vreme, ce ziceți, domnule Chavel? — Nu, nu, o să mă descurc eu. Vă rog măcar să acceptați să fiți oaspetele nostru în această seară. Mai doriți un coniac, Monsieur Chavel? —Mulțumesc, Jules. Iată că încercarea a dat rezultate, se gândi el, punguța era inepuizabilă: „Cele trei sute de franci sunt neatinse în buzunarul meu“. —Jules, crezi în existența diavolului? Firește, Monsieur Chavel. Era tentat să acționeze nechibzuit. —N-ai aflat, Jules, că îmi vând casa din Brinac? Luați un preț bun pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
disperare, iar ei părea că nu-i păsa nici cât negru sub unghie? în ziua în care, finalmente, am cedat, n-am avut de gând să-l mănânc. în orice caz, nu pe tot. N-am vrut să mănânc decât punguța de celofan cu bombonele Beano din mijloc. Planul meu era să învelesc oul la loc în staniolul ăla roșu, să-l bag înapoi în cutia de carton și să-l pun din nou pe dulap. Ca și cum nimic nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
staniolul ăla roșu, să-l bag înapoi în cutia de carton și să-l pun din nou pe dulap. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și dacă Margaret se hotăra vreodată să-l mănânce și descoperea că-i lipsește punguța cu bombonele, putea să creadă că oul fusese defect din fabrică. Ba chiar aș fi putut spune că nici în oul meu nu fusese vreo punguță cu bombonele, mă gândeam eu mulțumită de șiretenia mea. Dacă ziceam asta, dădeam întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și dacă Margaret se hotăra vreodată să-l mănânce și descoperea că-i lipsește punguța cu bombonele, putea să creadă că oul fusese defect din fabrică. Ba chiar aș fi putut spune că nici în oul meu nu fusese vreo punguță cu bombonele, mă gândeam eu mulțumită de șiretenia mea. Dacă ziceam asta, dădeam întregii povești un aer indubitabil de autenticitate. Ideea de a fura oul s-a dezvoltat în mintea mea încetul cu încetul într-o atmosferă interioară plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mirosul mi-a umplut nările. Disperată să încep să-mi îndes în gură bucăți de ciocolată, m-am chinuit să desfac staniolul cu mare grijă. Odată treaba asta încheiată, cele două jumătăți ale oului s-au desfăcut, dând la iveală punguța foșnitoare de celofan cu bombonele Beano care stătuse cuibărită în mijloc. La fel ca pruncul Iisus în iesle, m-am gândit eu incitată. Sincer, nu avusesem de gând să mănânc decât punguța cu bombonele, dar după ce-am devorat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ale oului s-au desfăcut, dând la iveală punguța foșnitoare de celofan cu bombonele Beano care stătuse cuibărită în mijloc. La fel ca pruncul Iisus în iesle, m-am gândit eu incitată. Sincer, nu avusesem de gând să mănânc decât punguța cu bombonele, dar după ce-am devorat-o, mi-am dat seama că mai voiam. Mai multă! MULT MAI MULTĂ CIOCOLATĂ! De ce nu? m-am întrebat. E destulă. Și, oricum, Margaret nici nu vrea oul. Nu se poate, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai așteptam, așa că am crezut că am halucinații. Eram așa de fericită încât mai că-mi venea să-l pup. Fericită și destul de beată. —Ai adus...? l-am întrebat nerăbdătoare. Când Tiernan a început să-mi fluture pe sub nas o punguță cu un praf alburiu, mi s-a tăiat respirația. Inima mi-a sărit din piept. Muream să pun mâna pe punguță. Eram ca o mamă care vrea să-și țină în brațe pruncul abia născut. Dar Tiernan era foarte posesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și destul de beată. —Ai adus...? l-am întrebat nerăbdătoare. Când Tiernan a început să-mi fluture pe sub nas o punguță cu un praf alburiu, mi s-a tăiat respirația. Inima mi-a sărit din piept. Muream să pun mâna pe punguță. Eram ca o mamă care vrea să-și țină în brațe pruncul abia născut. Dar Tiernan era foarte posesiv. —Am și eu o linie, mi-a amintit el îndepărtând pungulița de mine. —OK, am gâfâit eu înnebunită să simt euforia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke vorbea cu prietenul Anyei despre muzică, eu am luat-o către bucătărie. Căutând ceva, orice. Eram foarte plictisită. în hol m-am întâlnit cu David, un fel de prieten de-al Jessicăi. David se ducea la baie cu o punguță mică, dar plină ochi cu cocaină. Și m-a invitat să merg cu el. încercasem să mă țin departe de zăpadă fiindcă Luke se supăra îngrozitor când venea vorba de ea. Dar o linie gratis era prea mult ca să rezist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de bătrânul ce ședea așezat pe un scăunel cu trei picioare foarte aproape de mal. Acesta examină talerul pe care i-l arăta bărbatul și scoase de la brâu un săculeț mititel de piele. Desfăcu cu grijă băierile și deschise larg gura punguței. Apoi, cu vârful degetelor culese ceva de acolo și îi dădu drumul înăuntru. Ăla-i starostele, îi explică Vasilică. El e șeful. Cristi îl privi mai atent. Era un bărbat mai în vârstă, masiv, cu fața arsă de soare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rubașcă peste care trecea un chimir lat, plin de curelușe și buzunărele. În colțul gurii ținea o pipă lungă și subțire, îndoită în jos. Bărbatul cel tânăr se întorsese în apă și se apucase din nou de treabă. Starostele strecurase punguța înapoi la brâu și acum stătea sprijinit într-un cot pe genunchi, pufăind din lulea. Fără să poată spune ce, ceva nu i se părea în ordine acolo, lucru care îl frământa pe Cristi. Abia după ce începură să coboare spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o jumătate de bob de orez, dar mult mai subțiri. Le împinse cu unghia la marginea vasului și le culese în palmă. Nu-i mai mult de un sfert de gram, adăugă el, scoțând dintr-unul din buzunarele chimirului o punguță de piele goală. Atâta-i tot ce am scos azi de dimineață și sunt sigur că până seara nu mai găsim mare lucru, ori poate chiar deloc. V-am spus că nu ne îmbogățim din asta, abia adunăm cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și sunt sigur că până seara nu mai găsim mare lucru, ori poate chiar deloc. V-am spus că nu ne îmbogățim din asta, abia adunăm cât să ne ducem zilele de azi pe mâine. În timp ce vorbea, deschise cu dexteritate punguța și lăsă să cadă grăunții de aur înăuntru. Cu o mișcare scurtă, strecură săculețul înapoi la brâu și se apucă din nou să tragă din lulea. Cristi putea să jure că moșneagul nu scosese de la chimir aceeași punguță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu dexteritate punguța și lăsă să cadă grăunții de aur înăuntru. Cu o mișcare scurtă, strecură săculețul înapoi la brâu și se apucă din nou să tragă din lulea. Cristi putea să jure că moșneagul nu scosese de la chimir aceeași punguță pe care o văzuse el de sus de pe stânca de unde observaseră ei șatra țiganilor zlătari. Aceea era mult mai plină, dar se făcu că nu observă. Dădu aprobator din cap, ca și cum îl înțelegea foarte bine, ba chiar îl compătimea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu ne luăm măsuri de siguranță. În afară de sălbăticiunile pădurii, mai sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva mai mult câteodată. Toamna târziu, imediat ce cădea prima brumă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]