776 matches
-
nouă traducere a „Infernului”, R, 1975, 8; Șerban Cioculescu, „Infernul” lui Dante într-o nouă tălmăcire, FLC, 1976, 1; Dan Grigorescu, Dante, „Infernul”, CNT, 1976, 5; Dragoș Vrânceanu, Un traducător al lui Dante în românește, RMB, 1977, 10050; Dan Grigorescu „Purgatoriul”, CNT, 1978, 26; Vasile Băncilă, George Buznea. Cea mai nouă haină literară a lui Dante, „Atelier literar”, 1977, 15, 17; Carianopol, Scriitori, II, 101-108; Dicț. scriit. rom., I, 415-416; Victor Macarie, George Buznea, traducător al „Divinei Comedii”, DL, 2003, 1
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
deschid posibilitatea de a medita îndelung asupra epocii trăite, în care descoperea importanța dialogului ideatic, cultural în genere, al tuturor europenilor. „Cantemir” - scrie unul dintre editorii și exegeții operei sale - „se încadrează în limitele unei ortodoxii formale, capabilă să combată purgatoriul catolic (cum face în Divanul...), dar despărțită de idealurile eshatologice ale doctrinei tradiționale. Această atitudine nu este ostentativă. Poate că însuși Cantemir nu și-a dat seama de consecințele ei, tocmai pentru că ignora scrierile lui Dionisie Areopagitul, Grigore de Nissa
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a Banatului (1737-1739), iar Tangaj (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), un roman de actualitate, în care trăirile personajului principal (medicul Nicolae Banu) se reconstituie din permanente proiectări ale prezentului în trecut. Eroul pornește „în căutarea timpului pierdut”, trece prin „purgatoriul amintirilor” spre a înțelege „cum i-a fost viața”. Prin romanele Semințele dimineții (1976) și Portocale pentru vinovați (1982), un autor ingenios își conduce cititorul în lumi imaginare, uneori de-a dreptul fabuloase, în care acțiunea este doar pretext pentru
BANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
care au fost realizate: Panorama efemeridelor (1967), Panorama sărutului (1969), Panorama focului albastru (1972), Panorama iubirii zugravului (1974), Panorama duhului meu (1976), Panorama-n dor de domnișoara Pogany (1977), Panorama-n sălcii plângătoare (1981). Sub semnul lui Dante Alighieri, Infernul, Purgatoriul, Paradisul sunt aici compartimente ale „scenei lumii”, iar diavolul - un simbol al naturii contradictorii a ființei omenești și un posibil alter ego al poetului. Pe de altă parte, invocând pactul faustic, poetul-ateu respinge inerția, starea de lâncezeală și-și „cumpără
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
similară chinului. Ea reprezintă plata individului pentru greșelile comise, sau pedeapsa pentru păcatele sale. Din acest motiv, existența În chinurile durerii este raportată la Infern, după cum existența În plăcere este rezervată Paradisului. Între Infernul durerii și Paradisul plăcerii se interpune Purgatoriul, simbol al instanței de catharsis al durerii, al purificării. Ultima formă a durerii este durerea metafizică, raportată la transcendență. Ea este, Într-o anumită privință, similară durerii lumii și se raportează la „sentimentul tragic al vieții” (M. de Unamunoă. De ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
încearcă reeducarea, reabilitarea și resocializarea - „purificarea” - deținuților. Cu toate că unii autori consideră închisorile ca „școli infracționale” (McCorkle, Korn, 1954), „cazărmi ale crimei”, care fabrică delincvenți (favorizează organizarea unui mediu delincvent) (Foucault, 1997, p. 389), acestea trebuie să se instituie într-un „purgatoriu”, cadru care să permită deținutului înțelegerea mecanismelor, a factorilor care au favorizat trecerea la act - omorul -, să-i ofere acestuia o viziune obiectivă asupra vieții și realității, restructurarea trecutului, formularea unor planuri de viitor, atât de necesare producerii unei schimbări
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
100 lei Iertare păcate minore - 150 lei Iertare păcate medii - 200 lei Iertare păcate grave (crimă, viol, pornografie, sex premarital, lumbago, skandenberg) - 500 lei Rezervare loc Rai - 15.000 lei Rezervare loc Rai fără scaun - 14.000 lei Rezervare loc Purgatoriu - 8.000 lei Rezervare gheena iadului, veșnicie - 500 lei/veșnicie Eu în încheiere, ca un bun creștin, vă urez ca să nu aveți nevoie de poliție, de doctor sau de popă. Să dea Dumnezeu! 24 ianuarie 2011 Azi, de ziua primei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
chemat să-ți faci datoria. Conștiința trebuie să opereze atunci, în clipa aceea, ulterior, e zadarnic. Tot ce vine după aceea este mulțumire sau căință, care înseamnă recunoașterea în tine a greșelii, singura cale de eliberare, micul sau marele tău purgatoriu. - Mă gândeam într-o zi - așa într-o doară - cum ar fi fără noi? - Simplu, răspunse. Imaginează-ți, prin reducere la absurd, ca-n matematici, că într-o bună zi s-ar emite un decret prin care s-ar prevedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu încasam nici o lovitură de bici nejustificată. Până când a murit binefăcătoarea mea. Înlocuitoarea ei era fiica naturală a unui grande de Spania, închisă acolo spre a ispăși greșeala alor săi și care nu vedea în mânăstirea aceea frumoasă decât un purgatoriu, atât pentru ea, cât și pentru ceilalți. Și totuși, domnea peste toate ca o stăpână, împărțind favoruri și dizgrații. Mie îmi rezervase partea cea mai rea a inimii ei. Fusesem, vreme de șapte ani, o creștină tot mai plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
către care de Îndreptam. Azilul Santa Lucía era o instituție de o reputație necurată, care lîncezea În măruntaiele unui vechi palat În ruine, situat pe strada Moncada. Legenda ce-l Învăluia schița un profil undeva la jumătatea drumului Între un purgatoriu și o morgă de condiții sanitare abisale. Povestea lui era, cel puțin, deosebită. Din secolul al XI-lea adăpostise, printre altele, reședința mai multor familii bine situate, o Închisoare, un salon de curtezane, o bibliotecă de codexuri interzise, un cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bătrînelul Îmi zîmbi, șiret. — Dă-mi cuvîntul dumitale și lasă problemele de conștiință pe seama mea. Am privit În sus. Juanito Își Începea partea a doua a recitaliului. Viața se stingea treptat. Cererea moșneguțului cel hîtru era singurul lucru din acel purgatoriu care mi s-a părut să aibă vreun sens. Vă dau cuvîntul meu. Voi face tot ce pot. Bătrînul zîmbi cu gura cît o șură. I-am numărat trei dinți. — Blondă, chiar și oxigenată. Cu o pereche de țîțe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
altă parte. După două ore și trei Cosmo, categoric abțiguită, mă gândeam să plec acasă. Dar mi-am mai luat un pahar și am ieșit afară. Coada de la intrare dispăruse de tot; doar paznicul care mă ținuse atâta vreme În purgatoriul clubului rămăsese. Îmi pregăteam replicile șmechere În caz că mi s-ar fi adresat Într-un fel sau altul, dar el se mulțumi să rânjească și-și Îndreptă din nou atenția spre mapa care părea o cutie de chibrituri În mâinile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
izolate de restul lumii. Aici s-au petrecut cele mai îngrozitoare crime pe care le-a trăit vreodată ființa umană, urgie, osândă și moarte. Dar nici un murmur! Aici a fost strivit orice gând dumnezeiesc, orice încercare de a se opune purgatoriului diavolesc, jocului macabru al celor care îi dirijau din afară; dar până la urmă făptașii au fost răsplătiți cu un glonte în tâmplă. Încercările mele de a contura cât de cât dureroasa rană a legionarilor sunt doar o umbră pală, un
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în locurile de demult. Care e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu mine însămi. Tu ce preferi? — Să ajung în rai cu tine. — Noi două acolo? râse Ioana. Eu o să mai zăbovesc în Purgatoriu... m-am zbenguit un pic prea mult pe pământ. — Care ar fi fost cel mai rău lucru din viața ta? — Să nu fi putut iubi. — Care ar fi cea mai mare nenorocire care ți s-ar putea întâmpla? am cercetat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în locurile de demult. Care e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu mine însămi. Tu ce preferi? — Să ajung în rai cu tine. — Noi două acolo? râse Ioana. Eu o să mai zăbovesc în Purgatoriu... m-am zbenguit un pic prea mult pe pământ. — Care ar fi fost cel mai rău lucru din viața ta? — Să nu fi putut iubi. — Care ar fi cea mai mare nenorocire care ți s-ar putea întâmpla? am cercetat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
moarte, bârfa fleșcăită... dar inițiativa? Inițiativa personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren, expediție spre Istria, așa s-o fi numind strada aia spre margine de purgatoriu. De la intersecție se coboară la Alimentara, apoi la dreapta, până la școala omului nou, apoi... aiurea, derutarea următorilor. Stă dom’ Dominic în stația de la Rond și așteaptă tramvaiul. Tramvaiul nu vine, călătorul așteaptă, așteaptă. Tramvaiul vine: încărcat, nu e loc nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ne agățăm, cu ultimele puteri, beatificăm hazardul, doar doar, poate poate. Nimic, nimic nu durează, nimic. Receptorul lăsat alături, pe masă. Cu dreapta formează numărul, codul surdomut. În stânga, ține mărul. A treizeci și noua rotire a discului. Sună, sună soneria purgatoriului, sună subțire, perforând pereții de sticlă verzuie, suprapuși, bariere sticloase, pe care cresc jerbe imense de putregai și fosfor. Nimeni, nimeni nu vrea să-și întrerupă somnul, hibernarea. Nimeni nu vrea să-și recunoască numele, vocea, nimeni nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi era dor de Irina, de ce să nu recunoască. Ar fi fost o pereche, poate. Frați, cine știe, ar fi rezistat presiunii de anulare care îi tot anulase. Acum, măcar acum, în noaptea de cataclism, când se zguduise zdravăn șandramaua purgatoriului și primejdia semăna atât de bine cu eliberarea, ar fi trebuit s-o găsească, să se regăsească, să se recunoască, în sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
între fascism și fanatismul statului-națiune, secolul nostru. Printre arabescurile luxuriante ale visurilor cu ochii închiși, prin simbolurile ororii - stigmatul lui Cain de la sprânceana delatorilor, câinele cu privirea asasinului - Manea trasează sigur și trainic portretul narativ istoric al retorului cinic al purgatoriului, un «realist al conștiinței» prin grația Puterii. Evident, clocotul de la marginea estică a Europei nu s-a încheiat în 1945, ci a continuat, în condiții schimbate... Care scriitor a analizat, cu atâta necruțare de sine, tragicul impas al intelectualilor sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sumbru, fals teatral, a recitat versurile de început din Adio, dragoste, de Raleigh. „Ca visuri calpe, dusă-i fericirea Și fără-ntors e ziua ce-a trecut Iubirea rătăcită și mărirea: Din tot ce-a fost, doar plâns parc-am avut.“ Purgatoriul Nimeni nu trăiește cu convingerea că destinul său este să devină șofer de taxi, dar în cazul lui Tom, slujba aceasta reprezentase o formă deosebit de chinuitoare de penitență, o modalitate de a deplânge spulberarea celor mai dragi ambiții. Nu ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Diner, de pe Northern Boulevard, s-a așezat la tejghea și și-a comandat un milkshake cu ciocolată, doi hamburgeri și o farfurie de cartofi prăjiți. Dacă n-ar fi fost Harry Brightman, nu se știe cât ar fi rămas în purgatoriul acesta. Magazinul lui Harry era pe Seventh Avenue, la câteva străzi de casa lui Tom, iar acesta își făcuse un obicei din a se opri la Brightman’s Attic, ca parte a rutinei zilnice. Nu cumpăra decât rareori ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fără frica zilnică de foarfeca scrâșnind a coasei, nemurirea În patria care ne-a dat ființă, la adăpost de incomodități metafizice și gratis pentru toată lumea, fără vreo scrisoare sigilată care trebuie deschisă În ceasul morții, tu În paradis, tu În purgatoriu, tu În infern, În această răspântie se despărțeau În alte vremuri, tovarăși dragi din această vale a plângerii numită pământ, destinele noastre În lumea cealaltă. Dată fiind această stare de lucruri, periodicele reticente sau circumspecte, și odată cu ele televiziunile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
osânda ei, sunt vinovat de osânda oricui se osândește, e drept ca eu să nu fi avut cele trei femei: e pedeapsa fiindcă le-am dorit. Pe prima o pierd fiindcă e În paradis, pe a doua pentru că râvnește În purgatoriu penisul pe care nu-l va avea niciodată, iar pe cea de-a treia pentru că e În infern. Perfect din punct de vedere teologic. Deja scris. Dar mai e povestea cu Cecilia, iar Cecilia e pe pământ. Mă gândeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ani de muncă, eram mulțumit de mine Însumi. Mă distram. Și Între timp o cunoscusem pe Lia. 35 De vrea pe nume cineva să-mi spună, sunt Lia eu și mâinile-mi perindă floare de floare, ca să-mi fac cunună* (Purgatoriul, XXXVII, 100-102) Lia. Acum doresc cu disperare s-o revăd, dar aș fi putut să n-o Întâlnesc niciodată, și, ar fi fost mai rău. Aș vrea să fie aici, să mă țină de mână, În timp ce reconstitui etapele prăbușirii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
intrară la noi, la ortodocși, fiindcă sunt catolici, la origine, șopocăiește Fratele. De, reîncarnări de cavaleri apuseni, cruciați... No comment! i-o livrează Dan. Culturalmente, ar fi unele divergențe de credință, între ei și noi. Nu mare scofală: filioque, filiația, purgatoriul, imaculata concepțiune și infailibilitatea Papei. Mărunțișuri din acelea dogmatice! Până și-aici, in templum, tot orgoliul primează... Nu neapărat! îl contrazice Îngerul. Dumnezeu este Unul singur! Dar, fiecare muritor este nimerit să-și îndrepte atenția, spre ceea ce crede el, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]