747 matches
-
grăbit spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă banul morților. Iar drumul spre fundul mahalalelor acestora e totdeauna plin de mâzgă și anevoie te scoate în câmpul acoperit de ciulini, unde, într-o pustietate întristătoare, se arată heigheșul, fără o floare, fără un arbor, cu lespezile albe de piatră deasupra lăcașurilor veșniciei. Spre șabăs, deodată toată viața aceasta se oprește. Se aprind lumânările; stăpânul familiei, la masa curată, își începe ruga. După o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre curtea boierească. Pământuri goale se întindeau în toate părțile, în urmă, de unde venea el, și spre răsărit până la apa Prutului. Călcase poște, fără să dea de o așezare omenească; ținuturile de la Jijia și de la Prut pe-atuncea erau niște pustietăți. Niță trecu printre coșere. Într-un șopron se auzeau glasuri și bătaia regulată a vânturătorilor. Într-un dos, un cal slab sta ascuțit, cu capul plecat, dormitând în soarele de toamnă. Un câne flocos, alb, se repezi de undeva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Iute muiere! Așa grăiește totdeauna... Vrea să-i simțim stăpânirea... Da’ altfel nu-i ră la inimă... Stă de vorbă cu Marghiolița - ș-apoi îi spune o mulțime de-ale ei... Ce să-i faci? N-a venit ea prin pustietățile noastre, pentru c-a alungat-o binele de pe unde-a fost... „Madama“ trecu iar grabnic, ca o dungă neagră, pe după geamlâc. Apoi se auziră pași îndesați și boierul deschise ușa. Oamenii își scoaseră îndată cușmele din cap. Cuconu Jorj Avrămeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un pahar de băutură: tu ești din alte părți, de la câmp; Mihalache Prescurie e de peste Prut; Gheorghe Barbă a venit de la munte când era un copil; și toți câți sunt aici, venetici din toate părțile, toți s-au adunat în pustietatea asta, la pământ mai mult și la lărgime. Iaca și eu, mă vedeți un biet bătrân, mâne-poimâne am să mă duc. Iaca și pe mine m-a așezat Dumnezeu aici. Asta-i puterea lui. Că eu, măi băiete, în tinereța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de lux... Ș-a răsădi boierul și flori și copaci pentru dânsa... —O! ia, mormăi neamțul, trebuie și droșca cu glanț... —Așa-i, așa-i... adăogi vesel cojocarul, cătră madama de la curte. Dacă-i domnișoară nobilă, cum are să trăiască în pustietatea aceasta? întrebă cu oarecare oțărâre călugărița. Aici cine poate trăi? Aici nu-s petreceri, aici nu-i muzică, nu-i teatru, ca la un oraș mare... Eu știu, eu am trăit altfel... Eu am trăit la Iași... Ceilalți o ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acu cine știe ce-a mai fi!... Iona se întoarse spre vataf și-l privi pieziș, cu sprâncenele puțin încruntate. —De ce zici tu vorba asta, Sandule? —Hei, Iano, hulubița asta-i pasere de târguri - ș-are să desfacă pe boier de pustietățile noastre... Iana nu răspunse; își aținti ochii arzători asupra săniei care venea domol acuma; privi lung obrazul trandafiriu învăluit în blănuri al cucoanei celei tinere; după aceea se trase în dosul lui Faliboga și se învăli mai bine în cojocu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când s-a întors boierul, ne-am rugat și eu și Marghiolița, să ne cunune el cu cuconița lui.. Apoi ca să ne cunune, a trebuit să ne ducem noi la târg la Ieș. Cuconița nu voia să mai vie în pustietatea noastră, dar de cununat a spus că ne cunună pentru credința mea... când erau ei în petrecere la Marea cea caldă... Ș-apoi atunci am umblat noi o bucată de țară ș-am văzut târguri și sate așezate, și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
seama că sunase în tot acest timp. Oricine ar fi fost începuse și să bată în ușă. Deschide ușa, i-am spus lui Suki. Haide, du-te! S-a uitat la mine pentru o secundă și s-a conformat. După pustietatea din ochii ei puteam vedea că intrase în stare de șoc, ca o mumie; s-ar fi supus oricui i-ar fi dat primul ordinul. A dispărut pe coridor și apoi am auzit o voce ridicată pe care am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aceia petrecuți la școala ajutătoare din orășelul dunărean de pe lângă locul unde fusese cândva anticul Aegyssus. Zilele mai erau cum mai erau. Dar veneau nopțile, cumplitele nopți, în care până și liniștea stelelor părea că era de la ospiciu. O liniște de pustietate, când Lumea se retrăsese pe o altă planetă și rămăsesem singur acolo, pe malul apei, între câteva căsuțe, la o masă din restaurantul-bufet „Geamandura“, unde, seară de seară, ne adunam cei trei intelectuali autentici ai orășelului, popa Țandără (se certase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întoarcerea mahoanelor lui, vedea grămădite în zare caice și ceamlânge și kalioane și kirlângice și tecnele și alte minuni de corăbii gonind spre schela Balcicului din el. Luat de cântarea stinsă, se lăsa dus cu zburătăcitul roatelor de ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de brumă sau pur și simplu moțăia furat de balansul bastonului de orb, legănându-se în trecerea muzicii prin odaia aceea prăbușită în tăcere. Departe, undeva spre fluviu, lătrau niște câini, a străin, a deznădejde, a capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
animalul în apă. Zadarnic a încercat Angelica să-l întoarcă îndărăt pe uscat; el a continuat să meargă drept înainte până când, spre seară, a ieșit cu povara sa pe un țărm nisipos. Angelica, văzându-se singură, părăsită în această înfricoșătoare pustietate, a rămas nemișcată, ca năucă, cu mâinile împreunate și ochii ridicați spre cer, până când , în cele din urmă, a izbucnit în plâns , exclamând: “ O crudă soartă, furia ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un vin nemaipomenit de bun, niște prăjituri grozave și un lichior care ar fi putut să rivalizeze cu cele mai rafinate produse similare fabricate de către cele mai renumite firme străine. Călătorul, foarte mirat că se găsesc astfel de delicatese în pustietatea în care se afla, întreabă cine i le-a procurat, la care gazda răspunse simplu, cum, dealtfel, trebuia să ne-așteptăm: "Cocotierii mei" ― și probabil îi arătă palmierii cu un gest larg! Și, ca să-l facă praf pe călătorul care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În broboade negre, În căutarea bărbaților lor. Vestea victoriei se răspândise repede, dar, odată cu ea, se răspândiseră și veștile triste. Rămâneau multe văduve, rămâneau mulți orfani. Erina nu Îndrăznise să privească pe fereastră. Era prea multă tristețe și prea multă pustietate În acest sfârșit de bătălie. Era prea multă Înfrângere În această biruință. Se Întorsese singură de la Vaslui, căci Alexandru rămăsese alături de tatăl său. La Suceava se Închinase Doamnei țării, frumoasa Maria de Mangop, a doua soție a voievodului. Nici una, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răsucită, se Întoarse spre ceilalți și strigă: - În genunchi, fraților, că aista-i măria sa Ștefan! Întreaga adunare Îngenunchie, iar cei care aveau cușme sau căciuli pe cap și le scoaseră. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă voievodul. Și ce faceți În pustietățile astea? - Iaca, măria ta, răspunse bătrânul, am auzit porunca de luptă. Și ne-am gândirăm că n-ar fi rău să alungăm păgânii acolo unde le-o fi locul. - Cum te cheamă, moșule? - Atudoriței mă cheamă, măria ta! Și Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deschid. Alege să-mi fii dor neinventat și scris cu litere înalte pe care păsările-albastre îl răspândesc peste cuvinte. Și-atunci, în verdele iubirii, cobor din mine și te prind în patimi dulci, iscoditoare, nemărginit să-mi fii în alinare. Pustietate adăpostesc M-am așezat pe divanul unei stări de confuzie; înăuntru simptome de recluzie. Am tot sperat să-mi adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Israel, prin Maleahi: 2. "Vam iubit, zice Domnul! și voi ziceți: "Cu ce neai iubit?" Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuși, am iubit pe Iacov, 3. și am urît pe Esau, i-am prefăcut munții într-o pustietate, și moștenirea lui am dat-o șacalilor din pustie. 4. Iar dacă ar zice Edomul: Suntem nimiciți, dar vom ridica iarăși dărîmăturile!" așa vorbește Domnul oștirilor: "Să zidească ei, căci Eu voi surpa, și se vor numi: "Țara răutății" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
a șirei. Făceam salturi din ce În ce mai de sus până când unul Costel, zis și Baronu, a Îndrăznit să-și dea drumul prin aer tocmai din vârf. Înainte să ridice brațele și să se lase să cadă ca din cer, strigase de umpluse pustietatea câmpurilor ce Începeau dincolo de gardul de sârmă ghimpată: „Uite la mine, mamăăăă!!!”. Când a ajuns pe salteaua de jos, ne-am repezit să vedem dacă era Întreg ori dacă nu cumva, Doamne ferește, murise În timp ce zbura. Căci ne spusese nouă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întrebat ceva vreme dacă n-ar fi fost prudent din partea mea să bag un cartuș pe țeavă. Pe urmă am avut dramul de inteligență să mă liniștesc: „La ce bun? Împotriva cui? Cine dracu’ ar fi venit să atace, În pustietate și pe potopul de zăpadă, nenorocitul de depozit?”. Am rămas, cum am zis, aproape liniștit și resemnat În groapă. Începuseră să-mi treacă prin minte buluc de imagini luminoase și blânde, Îmi era cald și aproape bine. Mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Este cel mai prolific sonetist român. 94 Dacă sonetul n‐ar fi existat, Mihai Codreanu l‐ ar fi invitat ca să se poată exprima. Al.A Philippide „Adevărul literar” , 31 I 1932) CANTILENA MAMEI Iluminând cu raze aurite, A sufletului meu pustietate, Un cântec vechi prin anii mei străbate Ca luna printre ramuri vestejite. E‐ un cântec vechi din vremuri fericite, Din lumi cu visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și‐ ncetișor pe sânu‐i adormite. Îl cântă‐ n vânt
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să plouă. — Asta ne mai trebuia acum! Ploaie, zise Gaskell. Sally coborî în cabină, unde Eva strângea și făcea curat după masa de prânz. — Dumnezeule, zise ea, Ge e incurabil! Mai întâi ne aruncă pe un banc de noroi, în mijlocul pustietății, după aia paradește motorul de tot, iar acum zice că nu știe ce să facă. — De ce nu se duce să caute ajutor pe undeva? întrebă Eva. — Cum? înotând? Ge nu ar fi în stare să înoate atâta nici dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pielea întunecată ară ogoarele. Femeile își cară bebelușii în spinare. Bărbatul îi spune că în 1928 și 1929 în regiune au murit trei milioane de oameni din cauza foametei. La început, Yenan e un cuvânt ciudat pentru ea. Un loc în mijlocul pustietății. Este opusul Shanghaiului. Lan Ping se simte ca o oarbă pe o alee - care-și găsește drumul atingând zidurile. După Shanghai, a încercat și în alte locuri. A încercat în orașele Nanking, Wu Han și Chong-qin. A vorbit cu prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un tren nou și încè nu stie lumea despre el! Ies pe culoar că sè fumez, când, pentru o clipè, mi s-a pèrut cè aud un zvon îndepèrtat și vag de glasuri, dar liniștea totalè din tren, accentuatè de pustietatea peisajului alburiu de afarè, mè face sè cred cè aș putea fi singurul cèlètor, Nici controlorul n-a apèrut încè! Și totuși, departe de mè intrigă, caracterul acesta neobișnuit al întâmplèrii care m-a adus într-un tren aproape pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sa înfrângere suferită în Rusia. Manuc coborî din trăsură și intră în pădure. Abia atunci se dezmetici și Dante Negro. Realiză teama și dimensiunile neliniștii prințului. Așteptând singur, în trăsură... la câțiva pași de Napoleon... cu toată acea tăcere și pustietate din jur... Probabil se temuse de o posibilă capcană. Îl văzu urinând lung lângă un copac, cu ochii închiși și respirând adânc. Observă și mâna când își aprinse ciubucul. Îi tremura ușor. Pictorul se lăsă pe pernele trăsurii. Aducându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Granița în zona aceea e practic inexistentă, domnule. Nimeni n-a stabilit-o cu precizie. — „Nimic“ nu e stabilit acolo cu precizie, remarcă, ridicându-se în picioare și plimbându-se încet prin birou. Să cauți un targuí fugar în acele pustietăți e ca și cum ai căuta un pește în ocean - se întoarse și-l privi în ochi: Arhivează cazul. Anuhar-el-Mojkri, secretar eficient de mai bine de opt ani la ordinele directe ale guvernatorului, își permise luxul de a-și arăta nemulțumirea: — Militarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
redobândindu-și forțele, până nu-i mai rămase nimic de mâncare și înțelese că sosise momentul să-și părăsească adăpostul pentru totdeauna. își spălă rufele la fântână, se spălă și el, aproape pe tot corpul, profitând de întuneric și de pustietatea cartierului, iar a doua zi dimineața, când soarele se înălță pe cer, puse în sacul de piele revolverul greu ce aparținuse căpitanului Kaleb-el-Fasi și, renunțând cu durere la spadă, pușcă și zdrențuitele sale gandurah, își începu încet drumul de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]