1,426 matches
-
acționat înainte să fac acest lucru. N-am vrut să vă deranjez, s-a prefăcut a nu înțelege remarca zeflemitoare. - Dar deranjează-mă,domnișoară! De aceea sunt stăpânul domeniului, să fiu deranjat și să rezolv problemele. Ai venit la conac, pustii mei sunt ca niște căței când te văd, mătușa Annie zburdă ca un ponei. Dacă mai pun la socoteală că în seara asta la bal mi-ai ofensat invitatele ... scena este completă. Se apropia de ea și situația devenea dacă
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
mulțimea ca să-l conducă, după datina străbună, pe ultimul drum. Au mai trecut câteva săptămâni și viața în principat își reluase cursul normal. Totuși, unii dintre boieri se întrebau ce va urma, temându-se de vreo năvală vrăjmașă care să pustiască ținutul. Într-una din seri, la o oră târzie, căpitanul, care tocmai ațipise, auzi țipete disperate pe unul din metereze. Alergă cu sufletul la gură până acolo și lângă zid găsi un străjer cu ochii holbați, părul vâlvoi și mut
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
stinge această seară, În liniștea făntânii lasă-mi semn De-a te primi în altă primăvară Te-ai rătăcit în țara de ninsori și vulturii de gheață îți dau roată, ghicește-mă și nu vei ști să mori de viscole pustii cutremurată Or, ramul de zăpadă poate-a fost să-ți scuture pe buze floarea toată; la casa cui vei cere adăpost de-atâta ger, iubirea mea iernată ? ÎNTOARCEREA DIN CUVÂNT Cu susur jalnic râul mă chema Și voia geru-n carnea
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii, ruginii... Referință Bibliografică: Cântul toamnei / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1037, Anul III, 02 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
palat. Noii sfătuitori și prieteni de pahar îl îndeamnă să caute dragostea pierdută printre fetele boierilor și ale țăranilor. Violurile se țin lanț. A face dragoste și a semăna moarte devin pentru el expresii supreme ale bărbăției. Sate întregi sunt pustiite, boierii alături de țărani își apleacă deopotrivă capetele pe același eșafod. Între timp, realizează căsătorie după căsătorie, schimbând nu mai puțin de 7 soții, dintre ele - prințese și fete simple din popor. Sub spectrul paranoiei, se crede trădat de toți din
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
de criză, experții cu ștaif recunoscut și confirmat propun rețete infailibile dar odată ieșite din albia lor, lucrurile se reașeză mult mai greu. Și totuși oul rămâne rotund iar lucrurile cele mai complicate sunt de fapt destul de simple. Seceta care pustiește ogoarele, înainte de a ajunge să facă ravagii în câmp, se naște în sufletele noastre! A dispărut sau este pe cale de dispariție iubirea de semeni, întrajutorarea, mila față de suferințele aproapelui. Cu cât ne depărtăm mai mult de Dumnezeu, cu atât vom
LUMEA ÎNCOTRO? de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341797_a_343126]
-
nori cu ploaie Ori măcar fulgi de zăpadă Să alunge din zăvoaie Cerbii ce-s porniți pe sfadă. Pomii parc-ar fi de piatră Nu se-ndoaie, nu se mișcă Într-o lume idolatră Rotită ca o morișcă. Pădurea e pustiită De neașteptate geruri, Într-o iarnă răvășită De furtuni picând din ceruri Vântul s-a ascuns în grote Frigurile-ncremenite Străjuiesc cerul în volte Fără astre troienite. Moșul așteptat sosește, Ca-n povești aleargă renii, O stea magic strălucește Întărind farmecul
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
cocoșul dimineața. IUBEȘTE-MĂ! Îmi doresc nespus - tu să înțelegi că te-am așteptat luni și ani întregi. Mi-aș dori de mine să te-ndrăgostești și ca timpul nostru să nu-l irosești. Viața trece-n goană, nopțile-s pustii aș dori ca astea și tu să le știi. Povestea iubirii se va repeta, ți-ai dorit odată să fiu doar a ta. Azi îți sunt iubită și sunt fericită când tresari ușor fremătând de dor. Îți ascult în noapte
MAREA PROVOCARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344246_a_345575]
-
în lumina-nghețată și să le-ngroape în înțelepciunea pămîntului așteptînd o primăvară ce va uita să vină! IARNĂ TIMPURIE Ninge duios pe sufletul meu. Fulgi răzvrătiți împietresc obosiți pe genele timpului și ard amintiri ce-mi cîntăresc viețile trecute pustiite prin veacuri adunate acum în prima zăpadă! Și, ninge! Ninge duios pe sufletul primei zăpezi! ANOTIMPUL LACRIMILOR Anotimp al lacrimior încrustate pe palmele plînse ale sufletului mă-năbuși cu iluzia veșniciei cu flacăra nevăzută ce-mi devorează în liniște timpul
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
DEPARTE Autor: Nicoleta Milea Publicat în: Ediția nr. 614 din 05 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului BISERICA TRĂITĂ DEPARTE Viața religioasă a românilor din Austria de Preot Dr. Nicolae DURA „Cuvintele bune comunicate prin viu grai sau prin scris transformă pustii sufletești în grădini frumoase și bine roditoare, în fapte ziditoare” (Preot Dr. Nicolae DURA) Cartea, generatoare de noi orizonturi culturale și spirituale, îmi bucură sufletul, sub unghiul trăirilor unice și, deopotrivă, al stărilor emoționale, cu atât mai mult, cu cât
BISERICA TRAITA DEPARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343778_a_345107]
-
ce-am avut Acum prea multă vreme. M U T A Ț I I De Mihai Horga Hei, mlădițe de român Puse în pământ străin Grădinar nepriceput Pe nimica te-au vândut România-i revărsată Peste hotar exilată România-i pustiită De tineret e golită România-i alungată Aiurea-și caută soartă Și în case părăsite Alte neamuri sunt venite Cuminte, harnic popor Românul nu-i călător Dar, de-o vreme s-a sucit Nu are trai liniștit Are-un mare
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
parcă în pavajul străzii, a început să cânte singur, acompaniat doar de o bătaie convulsivă din călcâie. Vocea răgușită acoperea parcă mai multe tonuri în același timp, finalizând vocalele într-un vaiet sfâșietor. Textul cântecului era trist, povestea unui suflet pustiit de dor, exilat departe de casă. Drama era redată sub forma unui monolog adresat unui cârciumar nevăzut care, în loc să curme amarul, nu face decât să adoarmă durerea, umplând încă odată paharul cu „aguardiente” („apă arzândă”, țuică). S-a făcut o
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
uitat eu oare? De ce din nou mă chinuiești Când vreau să zbor tu mă oprești Căci orice rană doare... Ți-am spus să vii? Te-am invitat În casa mea vreodată? Dar tu cu nonșalanță vii Și zilele îmi lași pustii Mai reci ca niciodată! Dar am eu ac de-al tău cojoc... Credința-mi dă putere Și-am să mă rog la Dumnezeu Să lase din balsamul Său Peste a mea durere... Și-atunci să vezi ce-ai să mai
IAR AI VENIT...DURERE? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344140_a_345469]
-
UNDE EȘTI.... Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului UNDE EȘTI.... Unde ești când am să știu că vii? Să mă ții în brațe, dragă mamă Fără tine, în așteptare, nopțile-s pustii Strângând la piept poza cu chipul tău în ramă. Pe ce drumuri te pierzi mereu în calendar În lumea mare când uiți de mine Spunându-mi povești doar la sfârșit de an Amăgind-mă, mereu, că totul va fi bine
UNDE EŞTI.... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343055_a_344384]
-
culcă la pământ. Potecile se-ncurcă în noroaie Și zboru-și domolește din avânt, Iar cântecul își pierde din cuvânt, Când lacrimile toamnei curg șiroaie. Dar noi rămânem drepți în vijelii, Nu ne doboară încă vreo furtună, Chiar dacă nopțile sunt mai pustii Și-n suflet ne tot fulgeră și tună. Când ceasurile ticăie târzii, Apune soare, dar răsare lună FELINAR Apusul varsă peste cer găleți De purpură aprinsă și de foc, Începe binecunoscutul joc, În care poți să arzi sau să îngheți
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]
-
mă știe nicio stea, De goliciunea funebră. Te las cu drag, Secerătoare și Răsadniță! Bunii mei viteji ai neamului... N-am a vă replica nimic... Vin doar să vă vizitez Și să râdem sau să lăcrimăm împreună. Noaptea În câmpul pustiit de război zăceam Și vedeam către apus, Flacăra vieții pâlpâind molcom Deasupra capului meu, Ca și când firul zilelor mi se tăia. Împărăția nopții învăluind văzduhul Puse stăpânire pe a mea inimă Și, înșfăcând-o în ale ei gheare, Sorbi suflarea duhului
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
pământesc Și-l omoară cu lancea lăcomiei. Speranța mă-mpinge mai departe, Făcându-mă să răscolesc teluricul tot Și să caut sacra prietenie, Ce zace ascunsă-n duhul profan. Amurugul mă-nșfacă prematur Și steaua mi se stinge, Lăsându-mă pustiit de dorul prieteniei, Ce n-am întâlnit-o-n drum. Ochii speranței Pe ulițele orașului merg adesea Și mă plimb singur în noapte - Un căutător de bogății imense, Care caută comoara ființelor muritoare Și absolutul cosmic. Pașii vieții se duc
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Autorului Își spun adio frunzele pe ramuri Si peste sate se astern , covor . Coboară turme la iernat , in vale . Cu toamna-n suflet , azi , si eu cobor ... Se tânguiesc izvoarele la munte , Iar cerul peste brazi apasă greu . Se văd pustii potecile cărunte , Si printre nori se vede Dumnezeu . Căsuța cu zorele azi e trista Si melancolic suna vantu- n geam . Se- aude plânsul toamnei in batista , Când păsări mute pleacă de pe ram . Din plopii de la moara zboară-n stoluri Si
ÎȘI SPUN ADIO FRUNZELE PE RAMURI de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343226_a_344555]
-
În agrafa din poală Părul tău greu ca o beznă Tremurând lângă gleznă. SĂRUTUL Spune-mi, armâno, Mama ta cu ce te-a alăptat, În ce odai te-a încuiat De miroși atât de frumos A trup legănat Și a pustii mângâieri? De unde furi oare pofta Pe care ți-o simt Pe sânul amar sărutat De norul descopciat La cămașa lui de bumbac? Buzele tale sunt fragi? Vai, armâno, La amiază când a fulgerat, De la fulger s-au înmiresmat. SUFLETUL VERII
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
Acasa > Poeme > Devotament > TANDREȚE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1653 din 11 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Cum te descopăr, altul, zi de zi, Nu am crezut vreodat` să se întâmple, Până acum avut-am doar pustii Zile și nopți, nu te aveam sub tâmple. Când somnul liniștit tu mi-l veghezi Sau când te joci, zănatec, cu vreo buclă De păr rebel, în mine evadezi Și-alungi încet din suflet a mea pâclă. Clipele-mi sunt
TANDREȚE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377397_a_378726]
-
reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat, durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! POARTA PRIN CARE TRECEM Prin poarta aceasta vom trece toți Cei pribegi, prin ai noștri părinți, Bunici
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Duminică, 27 Septembrie 2015, spre seară... Îmbracă-mă în cuvintele tale curate, Vindecă-mi sufletul de singurătate, Rănile trupului meu, prea destule, Ia-mi-le, te rog, pe toate și du-le, Acolo unde domnește pustia Și pune-mi în locul lor Poezia- Ruga aceasta mă urmărește mereu Precum umbra sfântă a lui Dumnezeu... Îmbracă-mă în cuvintele tale primite, În lumea preaplină de dor și ispite, Afară frigul e tot mai fierbinte, Ce mută e viața
ÎMBRACĂ-MĂ ÎN CUVINTELE TALE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377553_a_378882]
-
primăveri și veri frumoase, Iar în toamna a venit ușor, Iubirea cu trăiri duioase. Dar abia acum de ani adus, Tu ai simțit timid fiorul Iubirii, ce-n al vieții apus, Te-a învățat ce este dorul. E dorul ce pustiește încet Tot ce a mai rămas din viață. Și-n inimă a pătruns discret Cu el a dragostei dulceață. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: DRAGOSTE TÂRZIE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2303, Anul VII, 21 aprilie 2017. Drepturi
DRAGOSTE TÂRZIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377636_a_378965]
-
nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dorul îmi picură pe buze Autor: Claudia Bota Și dacă dorul îmi picură pe buze, O muribundă agonie se strecoară mută, Tăcute-s zile pe trupu-mi răvășit în nemiloasa luptă. Pustiul pustiește-n suflet al meu dor, Deși inima spre tine o cobor. Și dacă gându-mi refuză că ai plecat îndurerat Acum, ce aș mai putea face prin timpul neînduplecat? Doar lacrima timpului aș preschimba-o în lumină, Durere, de ce mă
DORUL ÎMI PICURĂ PE BUZE de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377683_a_379012]
-
face să înfloresc mereu. Chiar dacă primăvara a trecut, înfloresc, fără să-mi fie greu. Te iubesc, dragoste purtată pe ape, Te iubesc, dragoste purtată pe pământ, Te iubesc, dragoste purtată spre cer, Te iubesc, chiar și când vântul bate, bate, pustiit de dor. Nimic nu mă va face să cobor. Totul mă-nalță! Mă ridică la tine, prin aburul scânteii divine, ființa mi-e plină de lumină. Referință Bibliografică: Emanația iubirii / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul
EMANAȚIA IUBIRII de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377678_a_379007]