531 matches
-
Îmi pare rău că a trebuit să vezi asta. Trebuie să recunosc că se scăpase pe el un pic. Ea tresări ușor: — E greu de crezut că a fost om odată. Părea atât de... vegetal, ca un sac de cartofi putreziți. Am rezistat tentației de a mai face Încă o remarcă lipsită de bun gust. În schimb, m-am Îndreptat către biroul meu, am scos bucățile de hârtie găsite În soba de la pensiunea Tillessen și m-am uitat la ele. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
restaurant, cu nopți vâscoase, bântuite de țânțari, cu duminici interminabile și inutile, cu case având drugi de fier la ferestre dincolo de care se vedeau femei bătrâne în balansoare din epoca victoriană, în mijlocul bibelourilor și fotografiilor de familie, mirosul de fructe putrezite urcând din apa fluviului, păsările cu pene prăfoase, șoimii îngrămădiți pe acoperișuri, cimitirul pe porticul căruia scria cu litere negre "Liniște ", trotuarele înnegrite noaptea de gândaci, care acopereau și scările hotelului, se izbeau de lampă, de ziduri și cădeau, pentru ca
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cărărilor, incinta e plină de iarbă. Pe un dâmb, lângă un templu, un om taie cu o machete bălăriile ce amenință zidurile. Bălării în care cresc flori cu petale grase și din care se ridică un miros neplăcut de piatră putrezită. Respinsă continuu, de când s-a deschis aici șantierul arheologic, jungla n-a fost "cumințită". Stă la pândă, parcă, așteptând să-și înghită prada. În fiecare lună trebuie tăiate ierburile care amenință să cotropească incinta. Hrănite de ploile calde, ele constituie
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
odată cu tinerele fete sacrificate, vase prețioase și bijuterii. Convins că Diego de Landa n-a mințit, Thompson a luat lecții de plonjare și a scormonit metodic în noroiul și mâlul din fântână, îmbrăcat în costum de scafandru, căutând printre copaci putreziți, printre șerpi, șopârle și oseminte, figurine de jad sau de obsidian, pumnale, vase și bijuterii de aur, ofrande votive, până ce plonjările i-au spart în cele din urmă timpanele. Ne îmbarcăm și plecăm. În autobuz, senzația că am văzut toate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de pîn-zele străvezii, rupând totuși unele cu umărul, altele prinzîndu-mi-se-n păr, acoperindu-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare pas vedeam, până unde străbăteam cu privirea prin pânzele dese, obiecte dezmembrate, putrezite, acoperite de mucegai. Cele mai multe erau doar o masă de țărână, o grămăjoară de praf, cu miros de murdărie. Altele puteau fi recunoscute: o păpușă putredă pe care se plimbau gândaci negri, o tricicletă căzută pe-o parte și cu o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
În bătaia ploii. În spatele dubei care se apropia, Marea Nordului mugea, cenușie și uriașă, vântul Înghețat atingând pentru prima oară uscatul după fiordurile norvegiene. Mașina se opri și un individ indignat privi pe geam afară la ploaia deasă și la gunoaiele putrezite. N-o să vă topiți, la naiba! țipă Logan. Î dureau toate, era, Înghețat, ud și nu avea nici un chef de amânări. Un grup de patru agenți de la Biroul de Identificări, bărbați și femei, ieșiră fără tragere de inimă din dubă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din câte știa Logan. — Vă referiți și la ofițerii trimiși să supervizeze? Întrebă el. La această replică, trăsăturile lui Insch se destinseră Într-un zâmbet larg. — Ți-a plăcut colecția Hoitarului? Deci știa despre grajdurile pline de cadavre de animale putrezite. O făcuse intenționat. Nu cred că mi-a venit de atâtea ori să vomit În toată viața mea. Cum s-a simțit agentul Jacobs? Logan fu gata să Întrebe cine era agentul Jacobs, dar Își dădu seama că inspectorul vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rotile lângă el pe stradă. Cei doi băieți zâmbeau din pozele de la școală. Insch era În costum complet de pantomimă. Deasupra grupului, titlul era scris cu litere de-o șchioapă: „CASA ORORILOR: O FATĂ MOARTĂ GĂSITĂ ÎN MORMANUL DE ANIMALE PUTREZITE!“ și dedesubt: „UCIGAȘUL FUSESE ELIBERAT DIN CUSTODIA POLIȚIEI DOAR CU CÂTEVA ORE ÎNAINTE“. Colin Miller lovise din nou. — Adunătură de clovni afurisiți: exact asta sunt. Îți zic eu: cinci minute singur cu ticălosul ăla bolnav. Mi-ar ajunge. Am nepoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dement. Labagiu cu păr umflat. Inspectorul Insch se evidenția din nou prin absență, folosindu-se de conștiința Încărcată a lui Logan ca să nu vină, dar procurorul și legistul de rezervă se aflau acolo. Stăteau cât de departe puteau de cadavrul putrezit. Era imposibil de spus dacă și acesta fusese strangulat ca și David Reid. Pielea de pe gât era prea putredă. Și ceva mâncase din carne. Nu numai chestii mici și albe care viermiuiesc, Dumnezeu știe că din alea erau destule, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fetiță. — Cristoase, Laz, zise Miller, cu vocea Înăbușită de masca de gaze. E de-a dreptul Îngrozitor! — Mie-mi zici. Găsiră echipa de căutare În adăpostul numărul trei. Purtau aceleași costume albastre de protecție, cu mâinile În maldărul de cadavre putrezite. Unul câte unul, ridicau cadavrele, le puneau pe o masă pentru examinare și apoi le făceau teanc În containere pentru debarasare. — De ce ăsta? Întrebă Miller. Cum de nu-l golesc pe celălalt, unde era fata? — Philips ținea adăposturile numerotate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ou, tot un ou, tot un ou Se-ngroașe, se umflă larva cuvântului, ecou din ecou Găsiți-mi un sunet gravid care să umple văzduhul de forme Înghesuite Între limba și fălcile mele de brontozaur Lăsând să răzbească dintre gingii putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Capitolul III Asta e o școală? Târând o geantă cu tot felul de ustensile, pe care o căra de altfel oriunde mergea să investigheze locul unei crime, Amelia Sachs păși pe coridorul îngust. Simți miros de pământ jilav și lemn putrezit. Tavanul era înțesat de pânze de păianjen, iar pereții erau plini de pete verzi de mucegai. Cum naiba să studiezi muzică într-un loc ca ăsta? Aducea mai degrabă cu decorurile descrise de Anne Rice prin cărțile pe care mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
afla antena de radio. O parte a gardului de lemn fusese deplasată din cauza sîrmelor de ancorare, și Jim ieși prin deschizătură la marginea unui cîmp neîngrijit. În mijlocul lui, o movilă mortuară se ridica dintre trestiile de zahăr sălbatice, iar sicriele putrezite ieșeau din pămîntul moale, arătînd ca un scrin. Jim o porni peste cîmp. CÎnd trecu pe lîngă movilă, se opri să se uite În sicriele fără capac. Scheletele Îngălbenite erau cufundate În noroiul spălat de ploi, de parcă acești sărmani țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din nou amețit și se sprijini de un șampan plin de apă care se lovi de debarcader. Uitîndu-se la cargoul În descompunere, Jim păși fără să se gîndească pe puntea șampanului și Îl Împinse pe apa ca o gelatină. Vasul putrezit era pe jumătate plin cu apă, udîndu-i pantofii și pantalonii. Rupse o parte din bordul liber și folosi scîndura groasă ca să vîslească spre cargou. CÎnd ajunse la navă, șampanul aproape că se scufundase. Se apucă de bara de la tribord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bambus tocite, era conul intact al unei ghiulele antiaeriene. Îl ridică, fiind curios să vadă dacă Încă mai era cald, dar doctorul Ransome i-l luă din mînă și Îl aruncă dincolo de gardul de sîrmă ghimpată. Jim stătu pe treptele putrezite, Îndoindu-și pantofii pe scîndurile de bambus. Fusese tentat să smulgă corpul ghiulelei din mîinile doctorului Ransome. Era acum aproape tot atît de Înalt ca și medicul și, În multe privințe, mai putenic; În ultimii ani, În timp ce Jim crescuse, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de bărbați europeni Îl urmăreau de-a lungul taluzului, cu bastoane de bambus În mînă. Unul dintre bărbați purta o pușcă, dar Kimura Îl ignoră și Își Îndreptă curelele În jurul uniformei rupte. Își aruncă În apă unul dintre bocancii săi putreziți, apoi coborî panta spre orezăria inundată. Făcu zece pași, cînd se auzi o a doua Împușcătură. Soldatul Kimura zăcea cu fața-n jos, În apa puțin adîncă. Jim așteptă În orezul sălbatic, pe cînd cei patru europeni se apropiară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din apropiere de Hungjao, trimis Înainte ca un cîine de vînătoare să miroase terenul și să atragă orice salvă surpriză. Încă pe jumătate uluit, cu sîngele picurîndu-i din nas pe revista Reader’s Digest din mîna lui, așteptă printre sicriele putrezite, pînă ce Împușcăturile Încetară și bandiții se Întoarseră cu bicicletele, saltelele și sacii de orez furați. Recunoscînd că adevăratul conducător al acestui grup de bandiți era căpitanul Soong, el Încerca să i se facă folositor chinezului. Dar căpitanul Soong nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avut toți cei din tabără pete pe plămâni sau tuberculoză sau o duzină de alte boli și cusururi. Corpul meu își adăpostea propriile amintiri ale acelor ani când fusesem închis într-un pod, ca un suvenir părăsit, trăind cu cartofi putreziți și fasole mucegăită, deși nu știam asta pe atunci. Dar soția polacului avea pete pe plămâni. I-a spus să plece fără ea. De îndată ce petele or să dispară, vine și ea cu copiii. Exclus, a zis el. Își perfecționa argoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dintre toate locurile, puteam scăpa de amintiri; parcarea supermarketului unde femeile treceau grăbite cu niște cărucioare obscen de pline. Umezeala care venea prin canale și se întindea pe pereți era reală, duhoarea mucegaiului, transpirației, vânturilor, urinei și fecalelor, gustul cartofilor putreziți și al boabelor de fasole mucegăite și frigul care îi făcea mamei mâinile albe ca gheața chiar și prin mănușile mâncate de molii și căldura care venea dinspre cer și aburii care se ridicau de pe străzile pe care nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să ia prosopul din cui văzu că chiuveta era plină de vase murdare, pe blatul de marmură zăcea o tigaie plină cu resturi de la prăjit, iar pe masă dulceața se uscase Într-un borcan care rămăsese fără capac. Un măr putrezit atrăgea roiuri de muște pe pervaz. Fima Îl prinse cu atenție Între degetul mare și arătător, de parcă ar fi fost contagios, și Îl aruncă În găleata de gunoi de sub chiuveta arhiplină. Numai că și găleata dădea deja pe dinafară. Mărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să stea așa, În bluza cu mâneci lungi, pe balconul de la bucătărie, printre rămășițele cuștilor, borcanelor și cutiilor În care Dimi și cu el ținuseră viermii. Acum acestea emanau un miros greu, acru, de rumeguș umed, amestecat cu resturi alimentare putrezite, morcovi, felii de castravete și foi de varză și salată verde. La Începutul iernii Dimi hotărâse să elibereze broaștele țestoase, gândacii și melcii pe care Îi culeseseră Împreună din vadi. Și unde era zăpada de noaptea trecută? Parcă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nisip. Chiar și cu lupa de-abia pot fi văzuți și se nasc poate câteva sute În fiecare oră. Fima Își continuă drumul, gândindu-se la ce auzise, pentru o clipă i se păru că simte În nări mirosul brânzei putrezite despre care vorbise casierul. Apoi se opri În ușa unei prăvălii cu zarzavaturi și fructe. Pe trotuar se Întindeau lăzi cu vinete, ceapă, salată verde, mandarine și portocale. Deasupra lor roiau muștele și două-trei viespi. I-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
învățat să-mi fie frică. Groaza a pus stăpânire pe mine. Nici urmă de culcat, înainte marș ca la instrucție, m-am târât de sub tanc prin față și mă văd ieșind târâș din pământul de pădure răscolit și din frunzișul putrezit, un amestec în care, cât timp orga lui Stalin a dat tonul, mi-am presat fața și al cărui miros are să rămână lipit de mine. Clătinându-mă încă pe picioare, am fost expus unui asalt de imagini. De jur împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmi dezvăluie, în ea ca și în mine, doar nemernicia.” O hulă din interiorul mării albastre închisă în sticlă deschide geamul încăperii unde cei doi discută. Cum de nu văd cei doi cum camera se umple cu resturi de alge putrezite și nisip de scoici? Tînărul Doctor își potrivește ochelarii: „-Lumea asta e a netrebnicilor. Puținii care descoperă că, de fapt, iubirea asta posesivă nu e nimic, ca o efemeritate pe care o folosim ca drog ca să treacă timpul, sînt imediat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
legate între ele de alei abrupte pe care trebuiau să umble cu grijă pentru că multe pietre erau desprinse sau aveau crăpături ascunse, suficient de mari pentru a-ți prinde în ele piciorul. În sfârșit, o serie de trepte de lemn putrezit coborau până la apă. Ajunseră taman la timp ca să vadă avionul amerizând pe suprafața luminată de lună a iazului și apoi venind spre ei și producând valuri înspumate când se opri grațios, dar cam zgomotos, la marginea pontonului. Peste câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]