708 matches
-
glas. Nu cumva prin ouă? chicoti ea, fiind foarte curioasă cum va reacționa oaspetele. Ar fi vrut ca el să râdă. Oaspetele Însă părea să nu sesizeze ironia. - Adică de ce nu? răspunse el destul de serios. - Și clociți cu schimbul? Ca rândunele sau porumbeii? - Da, clocim cu schimbul, zise oaspetele. Noaptea clocește femeia, iar ziua, masculul. Cum Însă sexul nostru se inversează În decursul unei zile Întregi, practic clocește un singur individ, care e cînd bărbat, cînd femeie. - Vasăzică așa, făcu Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de epuizată, Încât abia aștepta să se Întoarcă În satul ei natal. * * * Aproape se luminase de ziuă. Aerul limpede și răcoros al dimineții pătrundea prin ușa grajdului, aducând de afară miros de baltă și mohor proaspăt cosit. Minusculele fracuri ale rândunelelor coborau din cuibul de sub grindă, se lăsau În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă a Evlampiei, treceau prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu sunt învingătorul, pe brațele mele și-au făcut cuib rândunele, iar dincolo de mine, stelele, adunate grămadă, îmi luminează destinul. Pentru o clipă, doar pentru o clipă, ne vom schimba rolurile: tu-i vei deveni adolescenta ce aleargă pe zăpada vieții, încercând să oprească timpul la o anumită zi, iar eu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
boierul... Umblam noi călări la arat, ș-apoi îmi vorbea el despre toate. — Cine știe unde-a fi fiind și țara asta! zise Niță. Apoi dacă-i la Marea... grăi Mihalache Prescurie, atuncea-i tocmai la capătul pământului, acolo unde se duc rândunelele și cocoarele... Da’ eu mă mier cum de se pot duce oamenii tocmai acolo... —Bine... răspunse Faliboga. În ziua de azi sunt trenuri și te duci ca gândul... Tăcură iar. Niță Lepădatu întrebă apoi: —Și oare oamenii pe-acolo trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să moară și despre suferințile lui care s-au prelungit până în primăvară. Dar în primăvară, îmi zise el privindu-mă zâmbind, în primăvară m-am ridicat din bordei ș-am ieșit la soare cald... Și când au prins a veni rândunelele, și când au prins a înflori florile câmpului, m-am ridicat de pe boală... Și după aceea, când s-a întors boierul, ne-am rugat și eu și Marghiolița, să ne cunune el cu cuconița lui.. Apoi ca să ne cunune, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
c-o ascultă și pândind cu ochii altceva - acea odraslă din Laz, fata Serafinei văduva. Cum se ducea la vale, îi venea să întârzie și să ocolească în altă parte. Se opri un timp, ca să urmărească în lumina poienii zborul rândunelelor; privi pe luciul pârăului Preluncilor, ca în argint viu, săgetarea păstrăvilor după muște. Cântau în otavă miliardele de tomniți, și pădurea până în adâncurile ei fremăta de beția vieții. Culi primi de la pământ și de la brazi mireasmă până în fundul sufletului. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
elegant, alții zdrențăroși, țărani cu pantalonii cârpiți și soldați cu coifurile sub braț. Din corul de glasuri se distingeau strigătele vânzătorilor care-și lăudau mărfurile. Era cald. Din când în când, vântul aducea până la el miros de oțet și prăjeală. Rândunelele zburau ca niște săgeți, coborând și ridicându-se în stoluri, dincolo de zidurile cetății, acoperite de iederă. Valerius se întoarse să privească sclipirile luminii în apă. Vârî mâna în fântână, trasă cercuri din ce în ce mai mici și numără vrăjit vălurelele care dispăreau încet-încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nisip roșiatic, adus cu siguranță din deșertul african. De-a lungul porticului se ridicau niște coloane cu partea de jos vopsită într-un albastru intens și capitelurile în ocru. În liniștea ce domnea acolo se auzeau doar țipetele stolurilor de rândunele care zburau pe deasupra pajiștii. Antonius se opri în fața unei statui a lui Isis, al cărei cult era legat de activitatea sportivă. Fu fermecat de privirea enigmatică a zeiței. — Îl cauți pe maestru? se auzi un glas în spatele lui Antonius, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru alții... Oricâtă destinsă noapte, - De-ar veni aurora... * NIHIL NOVI II Și zilele de vară Și orizont senin... Peste încă zece ani, Câte, incă, se vor știe - Gând, mereu, nereușit, Stau speranțe, Și cu ele Nici o tresărire, Se avântă rândunelele În nemărginire. * VIZITĂ Veacul m-a făcut Atât de cult Încât mă uit Peste oameni. Am învățat atâtea În timpul din urmă, Că suntem la un punct neinsemnat. S-ar putea face Multe reforme. Mă gândeam singur. Eram fără nimeni. Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
e? Prezentator: E gingașul ghiocel care anunță negreșit: Primăvara a sosit!” Alina: Oare vine singurel? Prezentator: Nicidecum, el aduce după sine, flori și gâze și albine Și aduce o scrisoare de la păsări călătoare. Care-anunță, că în zare vor să vie, rândunele, pițigoi, sturzi berze și cintezoi. Rândunica: Bun găsit! lată-ne, noi am sosit din alte zări de soare pline dar și pe-aici e cald și bine. Ș-apoi aici e casa noastră, și nu în zarea cea albastră. Cucu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cum copiii mai mari învață pe cei mici să circule frumos și ordonat. Ne-am interesat și am aflat și câteva nume. Ne-a plăcut cum circulă pe șosea toți copiii din clasele mai mici. Frumos încolonați se aseamănă cu rândunelele, că numai ele zboară așa de frumos. În primăvară când vom reveni la cuiburile noastre, ne vom roti mai mult asupra satului vostru. La revedere, Semnează: “Zborul păsărelelor” Toți Vai, ce surpriză plăcută! Vă așteptăm, dragi oaspeți ai primăverii! Să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
orizontal, diagonal, umplând o pagină întreagă cu: Viorica, Viorica, Viorica! Apoi, mai convins decât Alecsandri însuși că "Romînul e născut poet"... și aducîndu-mi aminte că "în cursul inferior", prin clasa I-a, făcusem vreo două poezii despre: primăvară, flori și rândunele, versurile de-atunci începură să mă chinuiască, revenindu-mi în minte cu o drăcească îndărătnicie de muște bîzîitoare: "Primăvara a sosit Câmpul tot a înverzit, Plin de flori mirositoare, Ce sânt foarte-mbătătoare!" Mai departe, era foarte natural să aduc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
îi spun: bine-ai venit! pe zare pe zare trece o fântână ce face semne la cocori, plecarea lor coboară-n flori, plecarea noastră în țărână. pe zare trece râul dulce se joacă norii în inele și stoluri dragi de rândunele se duc acasă să se culce. pe zare bate vântu-n zbor, se scutură cafeaua-n cești, iar noi privim de la ferești. cum trece ultimul cocor. pe zare trece gândul meu și dorurile-nvolburate, se duc aiurea ca să cate ce n-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Însă eu, după cum bine știți cu toții, am apucat și pe alte coordonate ale exprimării artistice, ca să zic așa. Atunci, de sub mâna mea se așterneau pe tabla de lemn copaci și pământ, munți, râuri, fluvii, nori, am desenat chiar și câteva rândunele pe cerul albastru pentru o mai bună punere sub pecetea realității. Transpirasem și mi-am dat haina jos, de atâta efort mi-a plesnit cămașa la subsuori și mi s-a udat pe piept și de-a lungul spinării. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cele N‐ a auzit decât din cărți de ele, În schimb iubirea‐i doare...te omoară... Iubita mea i‐ o fată de la țară! ÎN CASA ASTA În casa asta am trăit Privind la soare, oameni, stele, La flori, la fluturi, rândunele... La casa asta am iubit. O casă veche, dintr‐ acelea Din vremea care a murit. În casa asta am trăit Privind la soare, oameni, stele! De‐ aici în viață am pornit În pas cu gândurile mele Pe căi când aspre
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de piatră...Niciodată nu mi s-a părut atât de frumoasă zidirea de pe creastă...Merg încet, dar gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un mușuroi de furnici răscolit. Vreau cu disperare să le opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri cuminți?” Așteptam un răspuns, da’ de unde? Năvala pare că se întețește. Dar, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
culeg flori au dispărut din raza privirii. Să vizitez locurile nu mă trage ața, Așa drumeț fără țintă cum sunt. Mă duc zorit spre toate priveliștile Dar durerea îmi răpește plăcerea pe care-o pot găsi în asta. Anul trecut Rândunelele au zburat departe, la linia orizontului. Cine pe pământ știe în a cui casă sunt ele anul acesta. Opriți-vă, vreți? Nu ascultați ploaia noaptea, când luna e în al treilea pătrar, Căci ea nu poate ajuta pomii să înflorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nouă pungă pentru perfuzie și a schimbat câteva vorbe cu Midori și cu femeia, înainte de a ieși din salon. Neavând ce face, îmi plimbam privirile prin încăpere și apoi urm\ream firele de telegraf. Din când în când zăream și rândunele poposind câteva clipe. Midori îi vorbea tatălui ei, îi ștergea sudoarea de pe frunte, îl punea să scuipe în șervețele, mai arunca o vorbă soției vecinului făcând mici aluzii și la prezența mea acolo, verifica perfuzia. Doctorul a venit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să se întindă în spate, pe pielicele, că pare cam risipit. M-am întins pe pieile de oaie neargăsite și am privit cerul. Ciudat, aici soarele nu mai purta masca tip capac-de-canal. Pe deasupra mea treceau în zbor razant cintezoi și rândunele. Din cauza putorii de oaie, cu greu mai puteam simți mireasma de fân cosit. Dar era bine și așa. Mi-am adus aminte că, înainte de plecare, trecusem pe la madam Grosu, la casa de oaspeți a Universității. Îmi dăduse un plic roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
continua joaca în iarbă, iar poveștile încărcate de minuni vor capăta o aură aparte. Atunci primăvara cea verde se va încolăci între ramurile naturii, iar noi vom admira începutul unei noi vieți. Cu o rochie din flori, cu pantofi de rândunele, cu o coroniță din bobocei și o caleașcă feerică din iarbă, coboară purtată cu șase perechi de căprioare, adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
grădina Belmont și se dusese de-a dreptul la garaj. Acesta, cunoscut sub numele de „casa motoarelor“, era o clădire cu un turnuleț franțuzesc, care reproducea întocmai turnul casei mari. Sub streșini, se înșira un colan întreg de cuiburi de rândunele de anul trecut, dar anul acesta nu sosise încă nici un locatar. În interiorul garajului se afla automobilul Rolls-Royce alb, pe care Alan McCaffrey îl condusese cu grijă într-o anumită seară, cu mulți ani în urmă, fără să fi știut, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se instalase în Rolls, sucind volanul în dreapta și-n stânga; se ridicase ca să-l urmărească pe George, se așezase din nou să se mai joace, apoi ieșise afară, unde-l găsise pe Zet așteptându-l, după care inspectase colonia de rândunele de sub streșini, aferate să-și renoveze cuiburile de anul trecut. Mai târziu, în vară, vor putea fi văzuți puișorii, scoțându-și căpșoarele peste marginea cuiburilor, ca niște păpuși cu fețișoare albe. Brian și Gabriel veniră să-l caute, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumina mierie alunecând durduliu, ca la Sadoveanu, pe „tăpșanele prăvălatice“, pe atât de tare am ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind, mi se bulucesc halucinant în auz cucii, mierloii, cinte zoii, prigoriile, lăstunii și rândunelele, plus piuitul puilor de curcă din ogradă, clopotele și toaca bisericii din deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai spun de îmbătătoarele ore ale vipiei de la prânz, în fâneață
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
boemă dionisiacă pe canava apolinică (pe care le avea, bine camuflate, și aulicul goetheean Tudor Vianu, cel care consuna la tumultuoasele frenezii barbiene și care, ajuns în India, nota cu fervoare în Jurnal că „în biblioteca universitară din Bombay zboară rândunele...“!). După ce voi recupera handicapul bibliografic, promit să revin. Urmează seara de 16 septembrie crt., când am văzut filmul lui Radu Muntean Marți, după Crăciun, care m-a căpiat, pur și simplu, de plăcere. Mă rog, accept oricâte castane din partea amicilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în adâncul cerului, deasupra contrastelor lumești, se întâlneau rugăciunile noastre, ale celor de pe vas, cu ale celor dragi din Țara amenințată ca nicicând. Doar frământările mării răscolite de obuze se asemănau îngrijorărilor noastre. Și în aceste nemaiîntâlnite circumstanțe, stoluri de rândunele, obosite de drum și nefaste presimțiri, se așezau pe umerii noștri pentru a se reface o clipă. Rânduindu-se în pâlcuri successive și reluându-și zborul invers, ca și în înaintarea noastră care, strategic, se abătea spre sud, spre țărmul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]