14,215 matches
-
funcțiune imaginația astfel că țipetele sale mi s-au părut asemănătoare zbierăturilor disperat-neputincioase ale unui miel jertfit în ajun de Sfintele Paști între Palatul Victoria și Cotroceni. Scuzați comparația... Culmea e că începusem să aud, undeva mai în spate, și râsul cam sardonic al domnului Adrian Năstase, râs care mi-a și declanșat S.P.V(1-ul după care, din ce în ce mai clar, am avut și revelația: domnul prim-ministru, purtând o țundră cu fireturi aurii, descheiată mai la toți nasturii inscripționați de
Nepotrivitele potriveli pesediste by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12745_a_14070]
-
s-au părut asemănătoare zbierăturilor disperat-neputincioase ale unui miel jertfit în ajun de Sfintele Paști între Palatul Victoria și Cotroceni. Scuzați comparația... Culmea e că începusem să aud, undeva mai în spate, și râsul cam sardonic al domnului Adrian Năstase, râs care mi-a și declanșat S.P.V(1-ul după care, din ce în ce mai clar, am avut și revelația: domnul prim-ministru, purtând o țundră cu fireturi aurii, descheiată mai la toți nasturii inscripționați de o mână criminal-antipesedistă cu denumirea fiecărui capitol
Nepotrivitele potriveli pesediste by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12745_a_14070]
-
punct o anumită întrevedere la Budapesta. La sosire, funcționara de la ghișeul de verificare a pașapoartelor l-a întrebat care este scopul vizitei lui, iar el i-a răspuns în franceză, cu un zîmbet malițios: "Espionnage, madame.". Femeia a izbucnit în rîs și i-a eliberat viza. O singură dată în viața lui, la Atena, pe o seară umedă, a fost nevoit să scoată pistolul. Fără să apese însă pe trăgaci. Doar ca să bage spaima într-un nebun care încercase să înfigă
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Era omul modei !.Se ridică de pe scaun, Îl privi aspru pe Marină și se lansa Într-un rechizitoriu, pe care Hanul, Îl compară cu acelea pronunțate de Visinski În timpul proceselor de la Moscova prin 1938. “ Dumneata, părinte Marină, ne faci de râs organizația. Un om de Încredere devenit om al dușmanilor patriei...” Vorbi timp de cinci minute. Marină se uită la el mirat și trist. Maniu Îl observa pe Penescu. Cand termină diatriba a Întrebat dacă cineva dorește să-și spună părerea
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
autorul îl stăpânește perfect, se transformă în micro-drame existențiale ce frizează grotescul și absurdul. Personajele sunt anonimii de mâna a doua, păguboșii, ratații, cei striviți de destine implacabile. Lucian Dan Teodorovici are umor (negru) dar, placat pe astfel de teme, râsul este chinuit și amar, inspiră compasiune. Moartea planează invariabil peste cerul acestor povestiri - dovadă că suicidul îl preocupa pe autor, ca motiv literar, încă dinainte de Circul nostru... De aceea, câteva povestiri din această primă parte a cărții par doar niște
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
a încântat, m-a entuziasmat, m-a făcut să cred din nou, ca în adolescență, că arta ne poate salva. Două secvențe m-au impresionat în mod special. În prima, Maia Morgenstern interpretează - prin izbucniri de furie și hohote de râs sarcastic, rău prevestitor - prăbușirea interioară pe care o trăiește o femeie când află că soțul ei, cu care și-a petrecut douăzeci și doi de ani din viață, o abandonează pentru o tânără. În a doua, ea ne-o înfățișează
Maia Morgenstern în orice rol by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12857_a_14182]
-
a cărei "exorcizare" nu se poate face decît printr-un hohot de plîns. "Ul își puse mîinile la ochi. Ea se aplecă și i le desfăcu încet, încă rîzînd. Pe fața cu un rictus chinuit a bărbatului ei curgeau lacrimi. Rîsul îi dispăru. Se întinse lîngă el, jos, pe dalele răcoroase și suspină cînd Ul o cuprinse cu un gest brusc, înfundîndu-și nasul în bluza ei și hohotind disperat"
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
unei Gedankenlyrik (poezie de concepție): "moartea ca semn de carte între clipe și timp". O anume solemnitate a altei vîrste poetice își face loc într-un text scris, de fapt, spre proslăvirea usturător-jucăușă a "magnificului nicolae". O literatură ca un rîs acru, prozaică în felul din La Lilieci, un cimitir vesel, de familie, a scris Cristian Popescu. Formula e circulară, ca traseul tramvaiului douășase, amenințînd să se epuizeze prin repetiție. Dar nu se întîmplă așa. Un nume foarte purtat, niște vieți
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
trădate (Gallimard, 1993), a doua carte de eseistică publicată de Milan Kundera în Franța, după Arta romanului (1986). Scrise direct în franceză, cele trei sute douăzeci și două de pagini, împărțite în nouă părți, abordează diverse aspecte ale "artei născută din râsul lui Dumnezeu": spiritul umorului, înrudirea cu muzica, valoarea sapiențială etc. Cartea e străbătută de o ironie nostalgică față de trecutul trădat. Dincolo de testamentele trădate ale artiștilor (Kafka, Janacek, Gombrowicz, Beckett, Fuentes, Rushdie), trădate de prieteni, de critici, de traducători, Kundera lasă
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
singur. V.Popescu (București). Îmi scrieți că din cauza emisiunilor tv aveți tot timpul dureri de cap și că ați încercat tot felul de medicamente fără succes. Prietenul meu Haralampy vă recomandă vizionarea exclusiv a emisiunilor Ciao Darwin, Vacanța Mare și râsul gângurit-ridicol al prezentatoarei Stimeriu de la Etno Tv, fiindcă: ori vă trece durerea de cap, ori... A, uitasem: încercați și cu emisiunea Duminică de duminică, cu Florin Călinescu, în care veți recunoaște multe și vechi poante. Succes! 1) Populație de hominizi
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
amplifice fundamentalismul ortodox prin tot felul de combinații chimice, în fine, cel care susținea că e reîncarnarea lui Ștefan cel Mare realizează că s-a înșelat: în viața anterioară fusese Ion Vodă cel Cumplit. Subiectul este mult prea burlesc pentru ca râsul să fie ținut în frâu, iar situațiile absurde să nu fie exploatate la maximum. Or, vocea naratorului afirmă la modul absolut tonul povestirii prin implicare minimă, prin acel grad (aproape) zero al scriiturii, inutil unui astfel de epic care cerea
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
care-ți îngheață zîmbetul pe buze: "Blaga vedea în capul meu clopoțeii de bufon, vocația mea de intelectual e legată sever de rigorile ridicole ale acestei nobile meserii de curte. Doar curtea mi-a lipsit - trăiesc în bloc, la Craiova, rîsul e considerat un act nerentabil și chiar riscant". Știe el ce știe. "Să rîdem, tovarăși, dar să rîdem organizat". Personajul Candid Desiderius din Adio, Europa! (parabolă autobiografică) este arestat pentru că își permite să rîdă în fața unui afiș "aprobat cu trei
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
această vreme, ai comite de neiertatul păcat al atacului la fizicul persoanei. într-un cotidian de tiraj, o cunoscută cântăreață revenită din exil ne reproduce stilul petrecerilor și limbajul lui Nicu: "vino, fă, să te f...". Să te prăpădești de râs, Mădăline! Simpla prezență a acestor revenitori ne confirmă o dată mai mult că "trecutul regim" și-a avut părțile lui drăguțe, cum zicea Pirgu. Ca dovadă că lor le-a mers, în plin rău, foarte bine. Părți - părți. Bunăoară, când încă
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
comando de neisprăviți, din țară, dar mai ales din comunitatea românească a Canadei, motivați de afecte obscure, dar în primul rând de o crasă lipsă de gust și de cuviință, contestă monumentul. ŤSeamănă cu Elena Ceaușescu!ť, ŤNe facem de râs!ť. Ne trebuia un bust convențional, ca în Cișmigiu, ceva banal și dulceag, o făcătură de protocol, pe gustul mâncătorilor de sarmale. Ziarele noastre preiau euforic scandalul..." ? La fel de tranșant este, în editorialul său din revista ARCA (nr. 7-8-9/ 2004) redactorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
sa tehnică narativă sau pe conținut? Trebuie el citit ca un experiment tehnic sau ca o poveste scrisă cam dezlînat (deconstrucția oblige), dar, totuși, poveste? Oricare ar fi răspunsul cititorului sau al criticului, el nu ar face decît să stîrnească rîsul îngăduitor al autorului. Pentru că acest roman trebuie înghițit din prima, ca un hap, fără să îți pui prea multe întrebări. Mai ales că toate posibilele întrebări sînt anticipate de prozator în chiar corpul romanului. Un prim paradox al romanului lui
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
tracasat și adus în stare de epuizare fizică și nervoasă, pentru că așa voia statul-tătuc. Ceva mai multă demnitate a oficialităților române în raport cu țările occidentale, pe de o parte, ceva mai multă fermitate în raport cu propriii noștri cetățeni care ne fac de râs n-ar strica. Altminteri, vom pune mereu căruța înaintea cailor și vom arunca apa din cofă cu copil cu tot. Soluția anunțată de dl Tăriceanu o fi bună la finlandezi și la danezi, țări de oameni disciplinați. La noi, orice
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
-i pur și simplu o chestie, cuvînt de care tot Miticul e dependent, va să-nsemne circ la drumul mare. În orice caz, nu (tocmai) comedie. Așa că nu e de asemuit cartea de-o deschid acum cu vreun replay de rîs homeric sau cu benzile hohotitoare ce pornesc, aiurea, la orice show. Pare, mai degrabă, un teasc de scos must din aguridă. Să gustăm... Dacă punem și sărătura (de care nu se lipsesc ăste meleaguri) și cozile de mărar, se face
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
face cultura, ce fac, adică, finii cronicari? Merg pe vîrfuri, să nu-i deranjeze cu mai mult de-un junghi între coaste pe mai sus pomeniții oameni ai muncii. Și se mulțumesc să se amuze, chit că nu-i totdeauna rîsul lor. Peste toate lumile astea, strînse în boccele înnodate gazetărește, s-a întins comod un non combat de vacanță, tulburat de repejunea cîte-unei pase profesorale: ,din fericire, America depinde în mai mică măsură de imbecilii ei decît depindem noi, deocamdată
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
a lui Cioran, Ťturiști în infernť. Nu se cade să revenim la suprafață cu seninătatea unor judecători care știu să separe, fără dileme, binele de rău." Adică toți greșim, fiecare altfel, dar numai unii pot să rîdă. Și nu întotdeauna rîsul e semn de sănătate. Altfel, opiniuni, păreri. Numai că și aici apare o problemă. Dacă spui doar ce crezi, fără parti pris-uri, ești, care va să zică, independent. Și, ,evident, cînd prea mulți independenți se strîng laolaltă, interesele lor intră în conflict. Nu
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
tu călcat, nu plimbat cîinele, iar pensia ei amărîtă o risipește toată pe cărți, deși, cînd am luat-o, era o femeie de treabă, dintr-o familie cumsecade și nimeni n-ar fi crezut că o să ajungă în halul ăsta, rîsul lumii. Deci, în noaptea spre Sfîntul Ilie 2005, poate și fiindcă era o presiune atmosferică între două averse cu aspect de vijelie și descărcări electrice, fosta a devenit agitată, presupun că a intrat în sevraj că nu mai avea nici o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
fără antecedente și fără posteritate, transferată într-o trăire psihică. Acest tip de falsitate comică nu poate fi suportată, ci numai ignorată. De aci frecventele avertismente ale autorului în această privință. Tirania formei asupra materiei violentate de Demiurg, care provoacă râsul prin aparența ei, este sadică și abuzivă, exprimând protestul pasiv, și cu atât mai dureros în neputința lui, împotriva grimaselor comice care le-au fost impuse prin simpla numire abuzivă ca atare. Din fermentația explozivă a materiei provine, la a
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
facem repejor un set de pălării, lumea o să vă confunde capul cu harta stradală a Barcelonei". Auzind aceste cuvinte, Fortuny simți că-și dă ultima suflare. Aldaya, netulburat, își aținti privirea asupra lui Julián. Atunci, spre surprinderea tuturor, izbucni în rîs cum nu mai făcuse de ani de zile. Puștiul ăsta al dumitale va ajunge departe, Fortunato", hotărî Aldaya, care nu apucase a învăța numele pălărierului. În felul acesta, descoperiră că don Ricardo Aldaya era sătul pînă peste cap de oameni
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
pălării ideal și își dublă comanda. În săptămîna aceea veni în fiecare zi cu plăcere la întîlnire, pentru ca Julián să-i ia măsura și să probeze modele. Antoni Fortuny se minuna cînd vedea cum fruntașul societății catalane se prăpădea de rîs la glumele și poveștile pe care i le spunea fiul acela al său care îi era necunoscut, cu care nu vorbea niciodată și care, de ani de zile, nu dăduse nici un semn că ar fi avut simțul umorului. La sfîrșitul
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
spusese, chiar astfel, domnul scriitor care credea că o face în bătaie de joc, dar pe mine, drept să spun, mă trecuse un fior, fiind prima și prima dată, după buna mea Ifi, cineva care îmi zicea, fie și în râs, ca dumneaei, Valerică; și era ca și cum aș fi fost și eu printre ei, un om, mai mic, așa, un omuleț, dar om!... Eiiii, așa a fost cu Victorița, botezată și ea tot de Ifi care m-a pus să mă
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
fi spart pahare, chipurile din greșeală. Pentru asta au fost citați ca surse de încredere cîțiva ospătari. Și pînă aici mai treacă, meargă, dar Evenimentul o așează pe Monica Macovei în rînd cu Elțîn, cel care s-a făcut de rîs ca șef de stat din cauza înclinațiilor sale către alcool. Aici deja Evenimentul calcă urît în străchini. Așa ceva nu mai e o știre, ci o lucrătură, intenționată sau mai degrabă prostească, cu atît mai mult cu cît articolul a apărut la
Norocul Monicăi Macovei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11572_a_12897]