1,494 matches
-
înmulțeau. Și-ar fi dorit să participe și fiica ei, cu același entuziasm, la bucuriile sporturilor de iarnă. Au trecut pe lângă un tobogan de gheață, pe care se practica săniușul pe colac. Ideea în sine era extrem de tentantă. Aventură, adrenalină, râsete, bucurie într-un cuvânt. Doar propunerea șoptită a fost respinsă, pe un ton ferm, de fiica ei. Aștepta reacția. O cunoștea destul de bine. Nu îi semăna în privința dorinței de aventură. Nu putea să fie, deci, dezamăgită. Au continuat în liniște
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
Încercând să surpindă vreun amănunt prin bariera de trupuri. Se uita la figura aflată În centrul unei asemenea atenții, o femeie cu tenul Închis și cu membrele impunătoare. — Se auzi un strigăt de durere, urmat de o explozie tunătoare de râsete. De cealaltă parte a sălii, un bărbat vânjos, fără un braț, cu singura sa mână Îl Înșfăcase de vintre pe un mușteriu aflat Într-o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cer, zise el ținându-și privirea ațintită asupra femeii care se Îndepărta spre fundul sălii, cufundată Încă Într-o tăcere ireală, pentru a se face mai apoi nevăzută Îndărătul unei perdele ce ascundea o ușă. Cu toții Își reluară vorbele și râsetele, Însă fără veselie, ca și când fiecare trebuia să izbândească Într-o bătălie secretă Împotriva demonului desfrânării. — Înțeleg, murmură Dante. Și nu e greu de Închipuit ce fel de sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
după ora stingerii La fiecare cotitură a străduțelor Înguste, Dante se oprea cu toate simțurile În alertă pentru a desluși pasul cadențat al patrulei. Dar Întregul cartier părea cufundat Într-o tăcere absolută, curmată doar din când În când de râsetele izbucnite, de țipetele ușoare și de șoaptele ce proveneau de la ferestrele de la parter. Ridică din umeri, din ce În ce mai scandalizat de obiceiurile pe care le tot descoperea În orașul său. Mintea Îi Înregistra orice amănunt. Avea să Întocmească un raport precis pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scrinului din colț. I se păru că vederea Îi pătrunde dincolo de ușița de lemn, până la flaconul ascuns printre haine. Trebuia să mai fi rămas ceva din lichidul cel verde. Era cât pe ce să cedeze În fața somnului când auzi un râset aspru. Se Întoarse brusc În direcția sunetului. În picioare, lângă pat, era o umbră. Îl recunoscu pe Guido Cavalcanti, Îmbrăcat Într-o tunică lungă. Trupul său părea alcătuit dintr-o materie subțire și luminoasă, asemenea unui trunchi gol pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Metodiu și Iovănuț intrară în Moldova pe la ceasurile cinci. Să fi mers ei cam cât ai merge așa, cătinel, de la Notre-Dame până-n Place Pigalle, când, iacătă în depărtare, sub geana întunecată a unei păduri, o luminiță și-un zvon de râsete. — E hanul Stăniloaiei - grăi Metodiu care cunoștea locurile. Domnul ni l-a scos în cale, Domnul să ne ferească de ispite, căci, de nu mă înșel - și nu mă înșel! - aici vom sta de mas, frate Iovănuț. Iovănuț își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
margaretă între dinți. Se simți ridicol cum stătea așa cu armura pe el și începu să meargă printre cele două oștiri de margarete rotitoare, salutând cu prudență în dreapta și-n stânga, cum învățase la școală. Auzi mai întâi chicote, apoi râsete. Simți că roșește și iuți pasul, apoi prinse s-alerge de-a binelea, pentru că ele începură să strige în spatele lui: „Un’te duci, tataie? Ie-te prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văd vistieria! zise scurt Vodă de cum apăru Ximachi. — Cum dorește Măria-Ta - răspunse înclinându-se vicleanul venetic. Pe-aici, rogu-vă. O apucă pe un coridor întortocheat, mărginit de uși. In fața uneia Vodă se opri. Dinăuntru se auzeau chicote, râsete și-un glas mai gros, hârâit, cântând o romanță turcească, „Noaptea când răsare semiluna”. Nervos, recunoscând melodia, Sima-Vodă dădu să pună mâna pe clanță. — N-aș sfătui pe Măria-Ta să intre - zise-ncet Ximachi. Aici stă trimisul Porții, Husain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Îngerul albastru, demență curată...“ Sună. „Ei trebuie să fie, du-te tu te rog“. În ușă Relu, Sandu și Guță. „Cam tîrzior, crailor, cam tîrzior dați-mi voie să vi-i prezint, Sir Pașadia, Sir Pantazi, Sir Pirgu“ - aplauze și rîsete generale. „Eh, acum că sîntem cu toții să Închinăm un pahar În cinstea sărbătoritului.“ Niki Bârsan dispare conspirativ În vestibul și se Întoarce cu o sticlă de whyski Balantine. Umple paharele cu picior negru pînă la jumătate, apoi o strigă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire, cnuturi lovesc În dreapta și-n stînga. Trupurile se ridică, recad, se rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete, fluierături. Nisipul se Învolbură, apoi rămîne mut, neclintit, cum dintotdeauna deșertul. Și deodată singură, atît de singură Încît simți În tine cum se mișcă diavolul, cum ți se umflă glandele și tremură, cum ai aștepta să-ți muște cineva creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rezemându-se de perete și a început să râdă zgomotos. Dacă e în toane bune, Tom râde la aproape orice. îi invidiez starea de beție fericită. —Vreau să beau ceva, am țipat ca să mă fac auzită peste accesul lui de râsete. Ne vedem mai târziu. Era prea ocupat să-și șteargă lacrimile ca să vadă că am dispărut. Bucătăria colcăia de oameni și cutii de bere, cele din urmă majoritatea pline cu mărunțiș. Ce drăguț. Am decis cu hotărâre că asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-l bucure pe Walter. —Domnul Hammond tot venea și pleca de la galerie, având de-a face cu femeia aceea, Jackson, de aproape o lună, înainte să-și fi dat seama cine este ea cu adevărat. Au urmat horcăieli sau râsete. Walter Quincy nu-l agrea deloc pe Clifford Hammond. — Vrei să spui până când Judith Frank i-a spus că Lee Jackson și Catherine au o aventură, am spus eu rar. —Exact. A venit la mine și m-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că știi. Nu știi despre băieții lui. Despre băiețeii lui, de fapt. A chicotit și s-a întins după sticla de whisky, împins de propria revelație să își toarne singur în pahar. —îi plac să fie numai buni. încă un râset pe nas. începea să îmi aducă aminte de un neg psihedelic. —Trebuie să arate perfect sau el își pierde interesul. —De ce? Dar Walter s-a oprit. Nu voia să treacă mai departe. Fără tragere de inimă am schimbat subiectul. Vorbeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o zonă periculoasă privind o imagine veche? Fotografia îngălbenită mă arăta tânără, între doi bărbați. Țineam brațele pe umerii lor, semănam cu o pasăre ciudată, cu aripi din corpuri omenești. Îmi aminteam fragmente despre acea clipă prinsă din zbor, voci, râsete reținute și cuvintele: Tu ești îngerul nostru păzitor! În acel timp al clipei poate credeam că atinsesem un punct înalt al vieții - reușisem să-i fac să se întâlnească și să se placă pe cei doi iubiți ai vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
totuși să se resemneze, fiind potolit cu greu și sfătuit de ceilalți să mai aștepte, pentru a nu bate la ochi. Elevețianul luă loc pe scenă, ca finalist. Trei reprezentante ale soțiilor își făcură apoi intrarea pe scenă, totul în râsetele și glumele nesărate, complet lipsite de umor, ale propriilor bărbați și prieteni. Nepăsătoare, superbe, cele trei, negresa din Surinam, muncitoarea din Iran și activista de partid din Rusia, își începură reprezentația care denota clar cel puțin opt ani de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am auzit larma unor petrecăreți voioși ce se distrau undeva la etajele superioare. Am auzit apoi clar vocea entuziastă și veselă a unui tânăr spunând următoarele cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și alte clinchete cristaline ale râsetelor mai multor femei se răspândiră în spațiul imens al acestei clădiri, lovindu-se de pereți. Bună dispoziție. Mânat și avântat de nestăvilita mea curiozitate, de pofta mea niciodată satisfăcută de a petrece zile întregi, m-am avântat pe scările ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de o oră, pînă cînd am ajuns la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri și m-am așezat pe treptele care se scufundau În apele tenebroase, lîngă cheiul șalupelor. Cineva organizase o excursie nocturnă și se puteau auzi rîsetele și muzica plutind dinspre procesiunea de licăriri și reflexe din bazinul portului. Mi-am adus aminte de zilele cînd tata și cu mine făceam traversada În șalupe pînă la capătul digului. De acolo se puteau zări coasta cimitirului de pe muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tîlharii, probabil că ai și dumneata cîte ceva din amîndouă. În ce mă privește, să fie clar. Ești ori cu mine, ori Împotriva mea. Așa e viața. Cum rămîne? N-am zis nimic. Fumero dădu din cap, scoțînd Încă un rîset subțire. — Prea bine, Sempere. Cum dorești. Rău Începem, dumneata și cu mine. Dacă vrei probleme, o să le ai. Viața nu-i ca În romane, știi? În viață trebuie să fii de partea cuiva. Și e limpede de partea cui ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
știi? În viață trebuie să fii de partea cuiva. Și e limpede de partea cui ai ales să fii dumneata. A ălora care pierd, de dobitoci ce sînt. — Am să vă rog să plecați. Se Îndreptă spre ieșire, tîrÎndu-și rîsetul șuierat. — O să ne mai vedem. Și spune-i prietenului dumitale că inspectorul Fumero stă cu ochii pe el și că-i transmite multe salutări. Vizita nefastului inspector și ecoul cuvintelor lui Îmi incendiară după-amiaza. După cincisprezece minute de alergat Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din joc, informă consiliul că, după o investigație exhaustivă, în colaborare intimă cu interpolul, se ajunsese la concluzia că mișcarea anarhistă internațională, Dacă există și pentru altceva decât pentru a scrie nostimade pe pereți, se opri o clipă în așteptarea râsetelor condescendente ale colegilor, după care, satisfăcut de ele și de el însuși, încheie fraza, Nu a avut nici un fel de participare la boicotarea actului electoral a cărei victimă am fost și că, prin urmare, este vorba doar de o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pradă scoteau țipete ciudate printre frunzele palmierilor. Am ajuns la un pod de piatră arcuit peste un râușor puțin adânc și am zăbovit câteva minute ca să-i privim pe copilașii băștinașilor scăldându-se. Se alergau între, ei cu țipete și râsete ascuțite, iar trupurile lor cafenii și ude străluceau în lumina soarelui. LIV În timp ce mergeam mai departe mă gândeam la o împrejurare asupra căreia îmi atrăsese atenția tot ceea ce auzisem în ultima vreme despre Strickland. Aici pe insula asta îndepărtată s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
repeziciune. Mișcarea neașteptată și strigătul speriară calul, care se smuci Într-o parte brusc, făcându-l să piardă sprijinul scării. Ateriză cu toată greutatea În noroi, ridicând stropi și abia mai izbutind să se țină pe picioare. În spatele său izbucniră râsetele pizmașe ale străjerilor, care se solidarizau cu tovarășul lor din gardă. Nici bargello nu reușise să Își Înăbușe un zâmbet. Între timp, atrași de larmă, pe bastioane Începuseră a se Îngrămădi ceilalți soldați din corpul de gardă, care căscând sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În tăcere, se auzea limpede cum Îi clănțăne dinții. Abia atunci Înțelese Dante cauza acelei senzații de ciudățenie care Îl Însoțise din clipa când intrase În han: nu exista nici unul din zgomotele obișnuite pentru astfel de medii. Nici un strigăt, nici un râset, nici un glas de femeie. Nici măcar zăngănitul de vase sau tropotul de copite de pe caldarâm. Totul părea la fel de mort ca victima. - Cine era omul acesta? - Un pelerin care mergea spre Roma. A zis că se numește Brunetto din Palermo, decorator. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o poartă, se putea intra Într-o curte interioară mică, spre care dădea casa lui Alberto lombardul. În piațeta din fața prăvăliei se adunase o mulțime de oameni. Bărbați și femei zgâindu-se emoționați la ceva din fața lor, printre strigăte și râsete. Crezând că era vorba de un saltimbanc care Își prezenta caraghioslâcurile mizerabile, priorul Își croi drum printre oameni, gata să le poruncească să părăsească locul. Găsi, Însă, altceva decât se așteptase să găsească. La colțul străzii fusese ridicat un stâlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oameni, gata să le poruncească să părăsească locul. Găsi, Însă, altceva decât se așteptase să găsească. La colțul străzii fusese ridicat un stâlp al infamiei, al cărui clește din lemn strângea mâinile și gâtul unui bărbat Îmbrăcat țărănește. În jur, râsetele privitorilor sporeau pe măsură ce el se văita mai tare, În timp ce, din mai multe părți, se arunca spre el cu pietre și cu murdării culese de pe jos. Se apropie, hotărât să treacă mai departe. Dar pesemne că cineva Îl recunoscuse, Întrucât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]