1,102 matches
-
detaliază chiar felul în care proasta întrebuințare, în timpul vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. 3 O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
deloc uimitor dacă cei doi n-ar fi reprezentați în cea mai desăvârșită dintre nuditățile ontologice: ca schelete. Zenon îl amenință cu degetul pe Epicur, care se înfruptă din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede aici o piesă pseudo-epicuriană. O putem interpreta și ca pe o lecție stoică, cele două opțiuni sunt echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în vatră cu bâte înflorate. "Hornul" era "borta mirifică" prin care veneau vrăjitoarele, zburătorii și demonii sau pe unde ieșeau sufletele morților. Astfel, în scop apotropaic, se atârnau de horn "talismane" un cap de cocoș, o piele de șarpe, un rât de mistreț. 79 Legătura dintre lumea de afară și lumea din interior se făcea prin intermediul "prispei în horă", a "pragului" și a "ferestrei". Prispa, ca "spațiu mitic de tranziție", găzduia viața omului, de la naștere până la mormânt. Pragul casei, sub care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de-a ști ce trup și cap se află sus,/ cine e posesorul lor,/ pe crucea trudei voastre,/ frații mei fără scăpare." Deși noroiul dăinuie ca un simbol al degradării, cuvintele sunt pline de noroi, porcii poartă nămolul veacului pe rât, noroiul a atins-o și pe neînțeleasa Monalisa. Un necunoscut misterios, o boală a veacului condamnă pe "cântăreții bolnavi" la o angoasă existențială "în plin cântec/ la ora miezului nopții/ eu flautul mi-am îmbolnăvit" ("Flaut ipohondru"). Boala se încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
molifta porcilor, ca să-i ferească de boale. E bine ca la Crăciun, cînd se taie porcii, să te brezezi* cu sînge, că e bine de bubat. La Crăciun, cînd se taie porci, se bagă mai întîi căpățîna în casă cu rîtul înainte, ca să meargă treaba bine și să aibă parte de porci. Cînd visezi porci, ți-a făcut-o cineva. Porumbel Dacă ai porumbei în curte nu vorbi de ei în timpul mesei, căci fug și nu se mai întorc. Post în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
celordin jur, sub pretext că nu se sim țea prea bine, se re tră se se la Mizil, pe o moșie ce o avea numitul soț. Unde, în taină, a născut bas tar dul pe care repede l-a omo rât și l-a în gro pat într-un loc se cret. Tai na ei n a fost prea bine păstrată, iar unul din servitori a dat totul în vileag. Su pă ra rea pol cov ni cu lui a fost
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de trei mai lungi, însemnând, cu aproximație (în traducere literală): "Cine ești tu? Și eu sunt unul de-ai tăi..." Toate acestea sunt spuse (grohăite) însoțind cuvântul cu gestul: după grohăitură, în semn de prietenie și recunoștință, porcul își freacă râtul de cel al seamănului său. Ne-am putea gândi că, mânată de inima ei bună, inspirată de iubirea sa nețărmurită pentru porci, contesa inventează traducerile acestea. Într-o bună zi, când și-a pierdut alte câteva dobitoace care trăiau în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pușculiță pe arcuri (și curios pe deasupra, gălăgios și vesel nevoie-mare), îl hrăneam, îl vedeam crescând și îngrășându-se (spre ghinionul lui), iar acum, avea să fie scos cu forța din cocina lui, tras de urechi, de copite, de coadă, de rât (cu o sfoară în jurul botului), în ciuda tuturor protestelor și țipetelor, și avea să fie dus la abator : acolo, cum-necum, aveau să-l ridice, să-l imobilizeze, să-l înjunghie, și asta pe câteva scânduri sprijinite pe două butoaie. Aduceți ligheanul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Iată o astfel de evaluare a stării "post-operatorii" consemnate de Magistru în Însem(i)nări: 28 mai 1983: "Ignor de ce notă m-am purtat. De 8?. Oricum, nu am spus de la cine am "Schimbarea la față a României" rotarului cu rât porcin." (p. 69). tttt Ibid., 63. uuuu AS: locativul obligatoriu aici era "din". Cred că alegerea lui de este un demi-calc după franceză. vvvv Chants de Maldoror, Chant Deuxième. Sursa citatului: Lautréamont, Œuvres complètes, Paris, Garnier-Flammarion. wwww Sublinierea nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
o dezmierda pe Nana constă în primitivizarea limbajului: "le faisait zézayer comme un enfant" [Zola, Nana, p.438]. Limbajul amoros siropos al doamnei Walter îi pare lui Duroy o comedie infantilă: "Îl était surtout écœuré de l'entendre dire "Mon rât", "Mon chien", "Mon chat", "Mon bijou", "Mon oiseau bleu", "Mon trésor", et de la voir s'offrir à lui chaque fois avec une petite comédie de pudeur enfantine, de petits mouvements de crainte qu'elle jugeait gentils, et de petits jeux
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Emil Brumaru Oh cît de verde-i leușteanul În care tu îți verși ligheanul După ce-ți speli lin dolofanul Și cît de roșie-i garoafa Ce-o poartă-n rît spre tine scroafa Ca să ți-o prinzi în păr cu-agrafa Și cît de-albastru-i trandafirul Din care extragi elixirul De viață lungă cum e firul Și cît de galbenă e floarea Soarelui dulce-n înserarea Pe care-o mișcă-n
Culorile terținelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8697_a_10022]
-
istorie ca pe o glumă, chiar persiflându i pe cei care se ocupau cu așa c eva. Dar la un moment dat văzând că gluma se îngroașă și istoria atinsese apogeul într-un fel de isterie generală, m am hotă rât să particip și eu la o astfel de experiență pentru a mă lăm uri personal. M-am așezat deci pe un scaun într-o poziție cât mai relaxată, iar doi colegi de o parte și de alta mi-au pus
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Trebuie să fi lins ceva din lichidul ăla din sticle, o să se facă bine. Așa se și Întâmplase. În mersul mașinii și izbiturile purcelușului cu dulăpiorul, sticlele căzuseră pe jos. Ghiță a călcat cu copitele, poate a dat și cu râtul, cert este că unele au crăpat fiind din plastic și lichidul din ele s-a scurs În interiorul portbagajului și apoi din portbagaj, lăsând dâre În urma mașinii. Bănuim că doar a lins ceva din lichidul acela, nu prea mult, altfel
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
vecin care avea căruță, să-l ajute să care gunoiul departe, la groapa comună de gunoi a localității. „Nu știu cum a scăpat din coteț dar parcă era nebun”, ne povestește mama. “A Început să râme prin curte, (din cauza solicitării râtului, i-a scăpat și sârma din nas) parcă trecuse tractorul În urma lui. A pătruns În grădina de legume și a distrus tot ce era pe rod; straturi de roșii, ardei, vinete, varză, fasole. Toată munca părinților mei, care trudiseră de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
există. — Puteți să-l luați, e neatins, îl îndeamnă grăsanul. În definitiv, sunteți obișnuit cu maniere mult mai grosolane. Farmacistul flautist roșește, obligat să ia paharul. Gustă sfios câteva picături și îl depune pe masă. Zâmbetul tânărului se lățește, satisfăcut. Râtul gros și ochii mici, fruntea îngustă. Gulerul înalt al puloverului alb și mătăsos învelește, fără să ascundă, gușa stratificată. — După ce a terminat Belle Arte, a fost trimisă profesoară de desen într-un sat sau într-un târg. A plecat după
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pelicula de aer cald de pe corp și parcă te simți răcorit, am învățat repetând pe scări de draci că tare sânt prost, "cald-viteză mică, cald-viteză mică", și încă un etaj, că stăteam și la patru, "cald-viteză mică, futu-te-n rât de bou, te-a mâncat în cur să-l chemi pe negru să-ți mute vitezele și acum, în loc să mă răcoresc cu ea, eu alerg pe scări să-l găsesc pe ăla de mi-a dat drumul la căldură, e
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
înțelese. Se înțepeni în fața soldaților și vorbi răstit: - Bine! Acest sclav se va duce în Marele Oraș să aducă dezlegare de la strălucitorul Puarem. Dar tu, câine cules din smârc (și privi spre ajutorul de sutaș),, tu, copită de bou, tu, rât de porc, ai să plătești scump!... Rânduiți armele și faceți tabără. Numaidecît! Obosiți de greutatea armelor, soldații se supuseră bucuroși. Numai ajutorul de sutaș întrebă încurcat: - Vrei să ne ții jumătate de lună până se va întoarce sclavul? dar se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu? - Este ca un blestem, zice fratele tânăr, ștergându-și fața transpirată de căldură și băutură. Întreb: - Și zici că este abătut, nu doarme și are urechile lăsate în jos? Apoi continui: - Sunt sigur că atunci când îi duci mâncarea, bagă râtul în troacă și o răstoarnă. Cei doi se uită unul la altul și într-un glas zic: - Da, domnule doctor. - Normal și cred că a început să slăbească și să umble agitat prin coteț, zic eu. - Exact și cineva a
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
ca Bălătruc, Iertăoiu, Clejia, Pleșița, Rătășelu, Stu pătura, Trăoașele, Zomanița etc. a căror proveniență din apelativele bălătruc, „bolovan mare“; iertăoi, „teren defrișat“; clejie „pămînt, proprietate a bisericii, pe care îl folosește preotul toată viața“, pleșiță < pleașă, „coastă golașă“ + -iță, rătășel < rît, „fîneț“ + -ășel; trăoaș, „fînaț îngrădit“; zomaniță, „groapă, alunecare de teren“, este recunoscută de specialiști în urma investigațiilor istorico geografice și lingvistice minuțioase. Raportînd numele proprii la substantivele corespondente, se observă că primele constituie un sistem de denominație suplimentară, destinat să individualizeze
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dat bine seama când a început parada măștilor de carnaval, m-am trezit pur și simplu în mijlocul lor. Unul se costumase în Elvis Presley, altul în mumie (înfășurat cu totul în hârtie igienică), o țipă era Miss Piggy (avea un rât roz de cauciuc, prins cu elastic), iar alta încerca să-și miște repede nasul ca eroina din Ce vrăji a mai făcut 137 nevastă-mea. Cel mai mare succes îl avea un tip - mai târziu am auzit că fusese Bazil
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se contrazică În legătură cu care țară produce mâncărurile cele mai dezgustătoare. Ruby contraatacă criticând țiparii În aspic cu brânză americană, dar până la urmă căzură de acord că e meci nul, pentru că le era imposibil să se hotărască Între budinca neagră și râtul de porc. Când ajunseră la restaurant, Ruby Își dădu seama că nu mai râsese atâta de un secol. În orice caz dinainte de a se despărți de Matt. Spunea cineva că localul ăsta era mult mai mare Înainte, zise Sam. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
am pătimit. Și el a meritat-o. Războiul se sfârșise și dintr-odată el era un fermier inocent. De parcă nu auzise niciodată de SS. De parcă nu avea tatuajul naibii ca să o demonstreze. Tatuajul și acei ochi mici și răi, și râtul ăla de porc. — Ați avut un soi de încăierare cu un SS? — Nenorocitul a primit doar ce merita. —Povestiți-mi. Credeam că nu o să mai întrebe. Ceilalți se săturaseră. Hai, spuneau ei. Ne-am distrat destul. Am lovit niște germani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
atunci când nu vreau să-l ascult: „Am vândut purceii și mi-am oprit doar o scrofiță, de prăsilă”. Johann Tzindl morfolește capătul ciubucului și face mare haz că scroafa repezindu-se după cumpărătorul purceilor, și-a spart atât de rău râtul de poarta închisă, că i-a sărit belciugul din crăpătura însângerată. Tzindl i l-a băgat însă mai înspre cerul gurii. Din pricina asta, scroafa nu mai poate măcina porumbul. Privesc pe rând ambele animale. Scroafa grohăie mânjită de sânge până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
devreme cu șuncile, ceafa și codița îmbârligată: „Acum făcem delicioasele răcituri din cap de la porcul, dar, rog frumos, fără gelatină de la fabrica...“ După care urma încă un principiu. Piftia - la el se numea piftie - trebuia obținută din fălcile grase, din rât și din urechile groase, să se închege numai și numai de la sine. După care începea să celebreze procesul de preparare a căpățânii de porc înjumătățite, care trebuie să fiarbă molcom și acoperită de saramură la foc mic, într-o oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numiți ulterior șaizecișioptiști pancarte roșii de furie. La extragerea oaselor din jumătatea de căpățână, elevul a urmat însă sfaturile maestrului. Cu ambele mâini ridicate în aerul nemișcat, el ne-a arătat cum, după fierbere, trebuie desprinse carnea răcită de pe oase, râtul de pe zgârciuri, gelatina de pe urechile deosebit de productive în această privință și de pe piele, căci mâinile lui nu se agitau niciodată prin aer fără un scop precis. El manipula maxilarul inferior, extrăgea cu lingura creierul din craniu, golea orbitele, ne atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]