2,283 matches
-
lui. Amândoi, în zadar. Totul, în numele unei calde prietenii, care n-ar fi putut să reziste - dacă ar fi existat. Jung, cam din topor, nestăpânind arta conversației, îi vorbește cu insistență, la masă, despre niște cadavre mumificate. După ce rabdă cât rabdă, Freud exclamă: „Ce tot ai dumneata cu cadavrele astea? N-ar fi mai bine dacă ai recunoaște că ți-ai dori să cad mort ?” Asta, în plină prietenie. Ce vor fi spus, unul despre celălalt, mai târziu ? Fapt remarcabil și
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
trecut. Atâta ai, atâta mănânci. Numai că ele nu se mai decupeaza cu foarfeca, așa cum făcea bunicul meu pe mușamaua din bucătărie, ci se taie cu o foarfecă mai nemiloasă, cu deficite și datorii, după care nu doar trebuie să rabzi, dar ele mai trebuie și plătite”, mai scrie Varujan Vosganian. Considerându-i drept ”fii vitregi” pe reprezentații partidelor aflate până nu de mult la putere, vicepreședintele PNL apreciază că ”împreună cu acest nou Guvern și cu marea sa familie (...) trebuie să
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
oarecare distanță, pe linia ferată, se afla un transport de vite. Vagoanele ruginite erau închise până sus. Helene mergea de a lungul șinelor, Peter în urma ei. În depărtare zări un polițist. Poate că locomotiva avea o defecțiune, animalele trebuiau să rabde mult la transporturile lungi. Un câine lătra, iar Helene zise doar: Să mergem. Se îndreptă din nou către pădure. Trebuiau să ocolească trenul pe departe, ca să scape de mirosul lui și să nu se întâlnească cu câinii. De ce alergi, mamă
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
celulele astea păcătoase. Nu și Regele; beneficiind de cine știe ce tulburare ereditară princiară, o pigmentare habsburgică pesemne, pielea Regelui se face tot mai întunecată în fiecare zi, la care în ultima vreme s-au adăugat nuanțe îngrijorătoare de verde. Dar el rabdă fără să crâcnească: n-ai să auzi vreodată vreun cuvințel de nemulțumire sau de supărare de pe buzele Regelui. Mie însă mi se întâmplă să mă gândesc uneori cu un sentiment de - hai s-o spunem pe-a dreaptă - un sentiment de
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
a cântat, în cadrul emisiunii, un colind în care este folosit de mai multe ori termenul „jidov”, în mesaje antisemite. „A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afuristit / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici în cer, nici pe pământ. Numai la corlan [= horn], la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă șfară [= fum] în drum”, sună un fragment din colind. Ascultă aici colindul.
Pufulica e antisemită. TVR 3, reclamat la CNA și CNCD by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/56866_a_58191]
-
de a mânca pe săturate. Multe dintre aceste (non-) evenimente amintesc însă prin intensitatea cu care sunt trăite de Dragoste de viață, romanul lui Jack London. Libertatea este în acest caz o provocare, un chin, un permanent efort de a răbda ploaia, frigul, foamea, setea. Tribalizarea relațiilor în cadrul grupului presupune ca fiecare să asume un rol. Zoran este bufonul grupului - filmul o reflectă prea puțin -, Tomasz este artistul, depozitar al memoriei tribului prin schițele pe care le face, Voss este sacerdotul
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
prin care ne ceream scuze și precizam că este vorba doar de un incident". Versurile care au deranjat sunt: A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afuristit / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici in cer, nici pe pământ.. Numai la corlan, la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă sfară în drum”. ART. 3 din Legea Audiovizualului (1) Prin difuzarea și retransmisia serviciilor de programe se realizează și se asigură
Pufulica antisemită trage ponoasele. Cu cât a fost amendat TVR 3 by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56277_a_57602]
-
inima; nici cârlige de-acum, nici lupte și strigăte; cu prea multă milostivire veni Dumnezeu la revărsatul zorilor, ca o adiere ușoară, răcoroasă, și-i spuse: să mergem! Și deschise ușa; iar acum, ce împăcare este aceasta, ce fericire! „Nu rabd”, spuse el, „voi înălța capul să cânt psalmul izbăvirii: Tu, acoperiș și scăpare a mea, Doamne...” Bucuria nu încăpea în inima lui; se revărsa în afară; înainta în lumina dulce a zorilor de zi, în marea milă a lui Dumnezeu
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
imagini. (Primul exemplu care-mi vine în minte pentru a mă face corect înțeles e cel al lui Ion Mureșan.) S-ar putea ca în cauză să fie asumarea cu bună știință a unei expectative continue. Femeia nu atacă. Ea rabdă. Nu surprinde. Pândește surpriza. Chiar atunci când tonul devine amenințător, insurgent, tot acalmia are câștig de cauză. Inflația persoanei întâi duce, în cele din urmă, la o imprevizibilă solidarizare: „Dar dacă, dintr-o dată, în lumea asta uriașă aș fi numai eu
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
detaliile pot irita. Din acest motiv, e nevoie de tact în atingerea punctelor spinoase. Iar cînd e vorba de istoria recentă, cea care nu s-a răcit încă de tensiunea evenimentelor, lucrurile sunt cu atît mai acute: mentalitatea dominantă nu rabdă decît varianta oficială de interpretare, iar pe un eseist îl recunoști după arta cu care știe să-și strecoare ideile uzînd de o strategie de păcălire a șabloanelor impuse. În schimb, lipsa de tact discursiv naște ostilitate reactivă și represalii
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
materie primă a lirismului, apare congruentă cu textul sacru, confruntîndu-se ca atare cu cotidianul anost. E un impact aici între absolutul Scripturii și contingentul bietei noastre viețuiri fenomenale: „citeam în Psaltirea / picată cu ceară. ploaia aceea neîncetată. ia să mai / răbdăm un pic / mi-am zis. oameni uzi, grăbiți prin ploaie, / alergau fără țintă”. Dincolo de acest orizont al scrisului plin de devoțiune, întîlnim semnele mai cutezătoare ale unui fabulos care, fără a ieși din sumisiunea duhovnicească a cucerniciei, se străduiește să
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
echivoc, a zvonului de aripi menit să umple extensia spațială. Mi se așeza cumva pe umăr, ca în efigiile cutărui evanghelist, povara unei zburătoare ce veghează și induce înțeles, răspunzător și statornic. Timpul, prea redus pînă la vernisaj, pentru a răbda răgazul unei inserții regulare în rînduiala tipografică a catalogului, variatiunile tematice care mă țineau zălog la masa de scris riscau să eșueze într-un exercițiu fără consecință. Mai aveam două ore pînă la decolare, cînd am pus punct acelor pagini
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
însăși, e totuși o șarjă. Cupiditatea regelui care îl cheamă noaptea pe prefectul poliției pentru că un bordel nu cotizează la conturile lui nu e credibilă. Nici faptul că, așteptînd o amantă dorită din lumea, totuși, bună, un monarh nu poate răbda cîteva minute și înhață o tîrîtură sinistră de pe stradă. Desigur, multe alte prostituate apar în literatura noastră, la cei doi Caragiale, la Ionel Teodoreanu, G. Brăescu, Anton Bacalbașa, Eugen Barbu, Radu Tudoran și în operele multor altora. Un viitor episod
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
sunt, de fapt, niște confesiuni tulburătoare privind destinul unei familii care va cunoaște toate avatarurile unei societăți încă neașezate. * Viena, 2 mai 1922 Liți dragă, Slavă Domnului! Abia azi primii scrisoarea ta, scrisoarea voastră. Duminică și ieri a trebuit să rabd cu regretul că n-am primit- o de sâmbătă, cum o așteptam. Mă frământă gândul ce vei fi făcut la Cernăuți, cum vei fi ieșit la capăt. Mare noroc cu vagonul acela din Varșovia. Slavă Domnului! Oricine ți-o fi
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
sicarescă, de aventurieri și de tîlhari cu ștaif monden, se preschimbă sub înrîurirea poantei în scena unui spectacol hazos. În loc să te cutremuri, te amuzi. Efectul e de bagatelizare a unor întîmplări promiscue, care sînt atît de respingătoare încît nu mai rabdă încă un strat de caricatură, dar Vintilă Mihăilescu secretă niște fermenți comici sub acțiunea cărora mizeriile sociale devin prilej de chicoteală. În totul, avem de-a face cu un temperament sfătos mustăcind la vederea unor excese pe care le descrie
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
agramate! Guvernanții taie fără milă subvențiile pretextând... necesitatea economiilor. Starea în care se găsea Biblioteca Academiei e considerată inadmisibilă. "Pentru orice se găsesc bani în țara românească, numai pentru Academie - creierul și inima }ării - nu se găsesc. Nu mai putem răbda să vedem mâncându-se energii și ratându-se talente sub ochii noștri."13 Caraghioslâcul e că ipochimenii care ne conduc se erijează în protectori ai culturii, în apărători ai personalității și dreptului de a gândi. Se poate oare cinism mai
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
prin care trece. Neavînd o natură mistică care să-i permită crearea unei breșe directe spre numenul divin, Dan Iacob nu poate recurge la rețeta transfigurării în duh. Asceza îi repugnă, bigoția îl irită, și, în genere, ritualul religios îl rabdă în doze mici. Metanoia, dacă există, nu se numără printre experiențele pe care le are la îndemînă, iar credința, deși asumată în plan conștient, nu e un sentiment din a cărui tensiune să-și poată trage forța unei vedenii. Neavînd
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
cea mică făgăduind doi copii cu părul de aur). Elementele islamice mai recente pot fi deslușite mai degrabă în calitățile morale (generozitate, răbdare, modul rațional de a soluționa probleme) și caracterul educativ al basmelor, în sfaturile („stăpânește-ți mânia și rabdă”) și urările adresate ascultătorilor („Să dea Allah ca și tu să scapi de dușmanii avuți și de necazuri”); nu în ultimul rând în modul tolerant de a vedea minciuna (ca „înflorire”), sau neținerea cuvântului dat. Prietenul trădat nu se înfurie
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
cârcotași ajungând să se plângă că satele românești ar fi mizerabile, organizarea superficială, conducătorii militari niște țărani, pentru că au existat și asemenea reacții, Nicolae Iorga răspunde demn și deschis prietenului polon: Noi avem, așa zdrențoși, o afurisită putere de a răbda". Ce aluzie fină la cei plecați de-acasă. Dacă Ambasada Poloniei nu a sesizat aceste lucruri nici până azi, ele au fost remarcate de cea germană din România de vreme ce ministerul de externe german avea să îl convoace pe consilierul de
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
Cu afecțiune, Dinu Pillat * [București, 16 mai 1975] Dragă domnule Micu, Țin să-ți mulțumesc călduros pentru faptul de a nu mă fi uitat și de a-mi fi trimis lucrarea dumitale despre Gândirea 7, pe care nu m-a răbdat interesul să nu mi-o procur din librărie, de îndată ce am aflat că a văzut lumina tiparului și tocmai bine înainte de a se fi și epuizat ca orice carte de excepție. Acum, că am ajuns în sfârșit s-o parcurg integral
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
antisemit, interpretat de grupul de colindători Ansamblul "Dor transilvan", în colind fiind folosit de mai multe ori termenul "jidov". "A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afuristit / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici în cer, nici pe pământ.. Numai la corlan [= horn], la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă șfară [= fum] în drum"...
Decizie șoc în cazul colindului antisemit de la TVR 3 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/31506_a_32831]
-
etc.). Atunci când amintește de răbdarea în suferințe a săracului Lazăr, Hrisostom menționează: Și Lazăr acela care căzuse în neputința firii - iar acest lucru nu era o pătimire pentru Dumnezeu - știi de ce cununi s-a bucurat fiindcă a pătimit și a răbdat și a suportat cu noblețe lipsa îngrijitorilor, deprimarea produsă de răni, de foame, de disprețul și cruzimea bogatului. Deși nu găsim să spunem nici o virtute a lui, nici că a miluit pe săraci, nici că a ajutat pe cei nedreptățiți
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
femeie lucidă, spirituală, cu sclipiri de sentință la fiecare capăt de frază, însă profund sortită nefericirii, prin educație, ca și prin istorie. La fel cu personajul pe care-l închipuie, copil al ei tot atât cât al unei mame bovarice, răbdând o căsătorie de probă de dragul unui destin mai bun pentru fata ei. Născută la București, într-un colț de lume barbară, cu ierni cumplite și epidemii care ucid fulgerător, Cathérine e adăpostită, după moartea prematură a tatălui, în Parisul pe
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
care face uz Pavlovici. Caporalul agramat care rupe la propriu urechea unui general nu inspiră repulsie, ci doar indulgența zîmbitoare cuvenită unui troglodit, la fel cum deținutul mîncînd broaște vii e privit cu înțelegerea dată de foamea pe care a răbdat-o pînă atunci. Într-o lume absurdă, figurile odioase devin caraghioase, iar eroii au aerul unor inadaptați romantici. Limba lui Pavlovici, de o distincție cultă, e în contrast cu mizeria catacombelor, farmecul cărții venind tocmai din discrepanța dintre noblețea erudită a expresiilor
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
parcurs jubilînd că am scăpat viu și nevătămat pe viață de primul. Autorii "răsuflați" au un rol benefic. Dacă vrei să percepi acut, pînă-n măduvă, un Dostoievski, sau un Proust, sau un Faulkner, sau un Kafka, sau un Joyce etc., rabdă eroic întîi măcar un roman de, să zicem, Anthony Trollope!!! (Pauză. Juna Rodică voioasă trece...) Să mă las în voia cuvintelor, să le înșir fără grijă, exact cum doresc dînsele? Poate că eliberate de prejudecățile mele de buchisitor tenace, de
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]