791 matches
-
îndeplinit? Sâmbătă și duminică, Fănele? De când și de ce ai început să mă minți și să te ascunzi de mine? Am văzut eu în noaptea asta cât mă respecți tu și cât te respectă alții pe tine. Ești de plâns! a răbufnit ea aproape țipând. Adevărat, erau singuri în parcare în acel moment, dar se întâmpla pentru prima oară ca Anca să ridice tonul atât de tăios. - Tu nu l-ai auzit când a zis că până luni să fie treaba rezolvată
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
noi, dar...asta nu contează. Vorba e că avem cote diferite în afacere. Și eu cu tractorul pretind 70%, adică două milioane și o sută. Restul împărțiți între voi. --Eu cu șufa vreau șase sute, restul...pontul lui Florică. --Bravo, mă! a răbufnit Florică. Adică, eu cu pontul doar trei sute? Știți că sunteți deștepți? Uite că nu vă dau voie, pentru că groapa este a mea, cu bălegarul meu, deci, gorobetele este tot al meu. Mă duc la nea Matache, că și el are
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
permite orice cheltuială. Dar mă întreb, se merită ca în detrimentul satisfacției de a fi iubită, dorită, să simți că cineva te privește ca pe un dar dat de Dumnezeu, să te mulțumești doar cu satisfacția că trăiești mai bine material? răbufni ea fără să vrea dintr-o dată. Ștefan a sesizat imediat nemulțumirea interlocutoarei sale în privința relațiilor conjugale. I se simțea în glas regretul că este neglijată în ultimul timp de soț. Să fie oare geloasă și pe fiica vitregă că tatăl
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
asupra afacerilor, ținându-și familia la adăpost de efectele crizei economice ce bântuie întreaga Europă și nu numai. - Da, dar afacerile nu trebuie să te facă să uiți de cei din jurul tău care așteaptă de la tine un strop de afecțiune, răbufni ea cu năduf în suflet. - Spuneai mai înainte că vă iubește și este atent față de voi. - Parcă tu nu știi mai bine decât oricine că o femeie mai are nevoie și de un gest de afecțiune, de o floare, de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
buzelor într-o scurtă și fulgerătoare împreunare. Parcă le era teamă la amândoi să insiste mai mult. Gestul nu-i scăpă Gloriei care nu-și dezlipea nicio clipă ochii de la ei. Simți cum o furie îi întunecă mintea gata să răbufnească. O transpirație rece îi umezea palmele ce frământau nervoase șervetul de pe masă. Simți cum ceva se rupe în ea. Încercă să-și înfrâneze aceste porniri pentru a nu-și deconspira frustrarea. Putea printr-o necugetare să-i atragă atenția Daliei
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
la Ducele Abate, mă scutur încă odată cu tălpile în tavan, nisipul din mine se scurge șuvoi, mă uit la cer și mă pierd în van și caut prin pipăială, doar Viața de Apoi, sunt gol deja de mine și vântul răbufnește, arde seniul în jur, albastru e pământul focul mă mistue prin goluri și nu se mai sfârșește când din crucea nopții încerc să iau cuvântul, mă doare și mă arde, mă mistuie sfârșeala carnea îmi sfârâie în aer, miresmele se
MĂ ARDE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377002_a_378331]
-
mai sus ori mai jos a condiției umane de viață, e hulub alb de pace al omului cu natura, e fiară rănită din natură, contra omului care o atacă, e frumosul cel mai frumos din minunile peisajelor, e groza sălbatică răbufnită din iad, când omul și natura luptă împotrivă. Toate aceste reflecții ale dr. ing. Emil Vamanu sunt, de către toți cei ce-l cunosc, aflate, pentru că zugrăvitorul apei, cum nu e altul, vorbește despre ea tuturor, ca un filozof. Inginerul de la
EMIL VAMANU. APA, MIREASA LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377885_a_379214]
-
ultima dată cu pistolul, domnule Vernescu ? Stau o clipă să mă gândesc. - Demult, cred că în armată ! Sau nu, acum vreo două-trei luni, în Caraibe ! Ora opt se apropie și nu se vede încă nici urmă de prinț. - E culmea ! răbufnește prințesa. Se comportă ca un satrap ! Își imaginează că am și acceptat ! - Interesant ar fi să nu vină ! Ca și când ar fi vrut să mă contrazică, mașina prințului apăru în viteză exact la ora opt. Coboară și merge întins la prințesă
DRUMUL APELOR, 48 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376333_a_377662]
-
bunica. Închide ochii, căci lumina fulgerelor strică ochii. Și nici nu trebuie să vorbim tare. Doamne, potolește urgia! În cele din urmă, ascultând parcă ruga bunicii, furtuna se domoli. Doar un ultim fulger și un trăsnet cumplit, ca ultima salutare, răbufni undeva aproape. Apoi toate fulgerele și norii cei întunecați se mutară în satele din vale. Nu după mult timp, cerul se deschise și apăru soarele aplecat spre asfințit. Ploaia se opri. Șiroaiele de apă din ogradă se scurgeau la vale
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
capătă dimensiuni magice, cu bogății de sensuri și înțelesuri, purtate pe aripele metaforelor-simbol, care strălucesc în toți psalmii volumului. Așa curg psalmii săi pe „fir de rai”, unde „prohodul poeziei n-are capăt” și unde „orice învins e-nvingător”. Poezia „răbufnește” dureros în poet, ca un vulcan mereu clocotind „sublimă rană” în „taină și cântec”, iar cuvintele-i din versuri, poetul le vrea „spice în rugăciune-ngenunchiate/La porți de rai...” În credința sa, poetul hiperbolizează rugăciunea într-o superbă imagine plastică
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
-i smulge, în zadar mitraliați/Dacii nu pot fi nicicum din țara lor concediați”. Emoționant!..Cuvinte care fac să tremure fibrele oricărui suflet de român! -dacă suferința poetului arde-n sfeșnicul rugăciunii molcom și senin în majoritatea poemelor sale, uneori răbufnește agitat și țipă ca în „Blestem actual”: „Foaie verde, noroc n-are/Soarta mea ce-n van o port./ Țara noastră-i de vânzare,/Țara noastră-i de export.” Disperat, poetul strigă: „Ce n-aș da să fiu cel care
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
un citat antologic: „Din ce cotloane ale creierelor Ceaușeștilor s-a născut pornirea demonică împotriva unei moșteniri sacre, organic integrată în sufletul și în cugetul românesc crescute odată cu Cetatea lui Bucur? Din ce ungher al primitivei lor alcătuiri mentale a răbufnit încărcată de miasme blasfematoare intenția dărâmării bisericilor, organizată în program de stat? Și nu numai biserici, ci și o sinagogă, vile de patrimoniu, Institutul Medico-Legal, Operetă, Hala Unirii, Stadionul Republicii, Institutul de Educație Fizică, Arhivele Statutului, Arsenalul Armatei, Spitalul Brâncovenesc
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
a lui Pantelimon, după primele cuvinte rostite în dulcele grai moldovenesc, s-a făcut liniște în sală, toți au început să asculte replicile răzeșului Pantelimon cu mare atenție, și liniștea a ținut chiar puțin după terminarea scenetei, când sala a răbufnit în aplauze, iar voci din sală strigau; Bravo moș Pantelimon. A fost o experiență frumoasă, care nu s-a mai repetat altădată. A devenit doar AMINTIRE. Referință Bibliografică: Răzeșul Pantelimon / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 225, Anul
RĂZEŞUL PANTELIMON de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373110_a_374439]
-
vii alteori zac sub dale de piatră sau marmură după cum buzunarul omului murmură înălțarea făpturii prima a doua oară a n-a oară cu picioarele goale se calcă principii cu două falange se dirijează concertul fantomatic al creierelor de cristal răbufnesc uneori pe file goale în clădiri goale privesc tavanele imitațiile de metafore și niciodată în ultimul rând las otrava să-mi umple venele închipuindu-mi că mă hrănesc prin tentaculele lungi ale civilizației ca în copilărie sânul mamei lăptos mâna
ÎNCHIPUIND ÎNĂLŢAREA PRIN CĂDERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379756_a_381085]
-
prin lunci Și ne scăldam în apa Someșului - clară, Pe înserate, fericiți, ieșeam afară... Ce puritate-aveam în suflete atunci! Iar casa noastră albă din Zăvoaie, Cireșul care fremăta la geam mereu Și doinele horite lin de tatăl meu În mine răbufnesc - adânci șuvoaie. Acolo m-am născut de mărțișor Iar aripile dragostei m-au ocrotit, Am fost copilul răsfățat, prea mult iubit: Un fulg curat de nea sau puf de mâțișor. Citește mai mult Cu amintirile de mână vreau să urcPe
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
mei, adesea, rătăceam prin lunciși ne scăldam în apa Someșului - clară,Pe înserate, fericiți, ieșeam afară...Ce puritate-aveam în suflete atunci! Iar casa noastră albă din Zăvoaie,Cireșul care fremăta la geam mereuși doinele horite lin de tatăl meuîn mine răbufnesc - adânci șuvoaie. Acolo m-am născut de mărțișorIar aripile dragostei m-au ocrotit,Am fost copilul răsfățat, prea mult iubit:Un fulg curat de nea sau puf de mâțișor.... XVI. SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEȚII..., de Curelciuc Bombonica , publicat
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
vară) ” Doarme vara sus pe casă / Îmbrăcată în mireasă,/ Iar sub cerul plin de stele/ Dorm și gândurile mele!”. Dar când ” O lacrimă dintr-un ocean / Își cântă dorul pe o strună,” sub amenințarea unui ”nor” tomnatec , al vântului ce ”răbufnește”, stările devin schimbătoare și tristețea își face simțită prezența, într-un decor unde formele și culorile se aliniază stărilor interioare. Un nuc șade singuratic / Și scrutează zările / Trist, tăcut și fantomatic / Unduindu-și rănile.” ( Tristeți de toamnă). Conștiința este asediată
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
război și spre cursa epuizantă a înarmărilor; 2) Fiecare civilizație încorporează în sine binele și răul, iar ea se dezvoltă și progresează atâta timp cât binele este preponderent. Momentele de criză apar atunci când acumulările răului nu mai pot fi eludate, întrucât ele răbufnesc din ce în ce mai des și creează la început îngrijorare, apoi panică pe arii tot mai extinse. Este evident pentru oricine că măcar în acele momente trebuie schimbat ceva, uneori ceva esențial, fiindcă altfel civilizația se transformă în cel mai perfid și mai
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
cuminți blânde fiare, Apă bând din al mâinii căuș. Vom călca pe poteci ancestrale, Prin poieni, cu coroane de spini, Doi asceți, goi în vremi saturnale , Veșnic tandri și veșnic străini. Luzi, vom arde în noi ce-i povară, Extaziați, răbufni-vom spre cer, Îndulcind cazna trecerii vremii, Retrăind nopți de-amor și mister. Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografică: CÂND IUBIREA... Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII, 07
CÂND IUBIREA... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362187_a_363516]
-
nimicul: "voi sfărâma zidurile Tirului... voi mătura praful din el și-l voi face stâncă goală"17. Dacă în momentele când exprimă legea divină, apostolul își reține orice comentariu, considerând-o imposibil de schimbat și acceptând-o firesc, atitudinea lui răbufnește numai împotriva celor care neagă legea, se împotrivesc ei, transformând cuvintele în adevărate amenințări. Și cum împotriva prafului, înțeles ca și condiție și limită a ființării, numai zidurile pot sta, mânia Bibliei se revarsă în general împotriva cetăților: "că tu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
s-au perindat după alungarea Regelui, a lui Dej și a lui Ceaușescu, teroarea și dezmățul, ignoranța și impostura, gîlceava de iatac și țîfna republicană, turnătoria și bălăcăreala, ascunse deci cu strășnicie kaghebistă atîta amar de ani, iată-le acum răbufnind pe față, fără jenă și menajamente, insalubru, moștenitorii rîndașilor spurcîndu-se ca la ușa cortului și, vai, arătîndu-ne lumii cum nici în visele noastre negre n-am fi vrut să arătăm. Ce reconfortantă e, în acest context mizerabil, trecerea printre noi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fugiră de la asurzitoru-i tron de piatră; Fugiră către Răsărit și-Apus și părăsiră Miazănoaptea și Miazăziua Cerului. 135 Un bubuit a străbătut nemărginirea. Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși 140 Precum atunci cînd cade trăsnetul în hotărîtul loc Jos a căzut, jos repezindu-se, făcînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dau. Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în blîndețe, ea focurile-i le cuprinse-n brațe. Precum atuncea cînd Cutremurul Pămîntului din hruba-i se deșteaptă, urieșeștii-i umeri 130 Se arătă deasupra Muntelui care se năruie, o clipă-n juru-i E Tăcere, apoi uluitoare groază din Centru răbufnește, Înflăcărații cîini se nalta, urieșeștii umeri se arătă Acestfel Orc rostogolit-a-n jur nourii săi230 peste Străfundurile-ntunecatului Urthona, Știind că artele lui Urizen erau dragostea Blîndă și-Îndurarea 135 Și că prin aste arte chipul cel de șarpe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sat și în oraș În timp ce copilași, cu teamă gíngașă, se joacă-n jurul picioarelor tale, 135 Frică fiindu-le de-încruntarea-ți, iubind surîsul tău, O Urizen, Prințe al Luminii". El chema; adîncul glasu-și îngropa și nu dădu nici un răspuns. Atunci mînie răbufni în jur; Omul cel Veșnic se-nfurié; din nou strigắ: "Înalță-te, O, chip al morții împietrit! O, balaur al Străfundurilor! Aruncă-mi-te la picioare, O Balaure! lasă-l pe Urizen să se înalte. 140 O, cum ai putut să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]