487 matches
-
le savant professeur et qui ont été très remarqués et très apprécie par les autres membres du Congrès " (L'indépendence Roumaine, Année 16e-3e Série No 4528 Dimanche 2/14 Août 1892. Prima pagină.) Observăm ușor efectul cathartic al succesului londonez. Răbufnirea lui se justifică prin faptul că în țară era realmente ridiculizat de către cei care erau incapabili să aprecieze contribuția sa în materie de psihologie experimentală, și care cereau retragerea sprijinului pe care i-l dăduse Maiorescu. În fond, totul se
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile formulate de Șerban Cioculescu, Șt. Cazimir ș.a., Loredana Ilie dezvoltă ipoteza unei disponibilități "socratice" în structura psihică a scriitorului. Prin "reducerea la absurd constata Al. Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acuitatea simțului comic asociat cu cel critic, de respingere, de neaderență și dispreț. Dacă râsul mecanic este superficial și distractiv, cel critic se vrea a fi un corectiv, aplicat diferențiat, în funcție de gravitatea malformației detectate, cu bonomie, înțelegere sau, dimpotrivă, în răbufniri satirice, violent sarcastice, cu malițiozitate și cruzime. În conturarea portretului robot al comediografului tipic, abilitatea de a surprinde ridicolul ar fi informația de bază de la care ar deriva ramificații noționale multiple între care importante ar fi inteligența, insensibilitatea, răceala afectivă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vorbă veche, și-l știau pe Lisandru cât e de arțăgos la băutură, mai ales. Crâșmarul, învățat cu năravurile și hârțagul mușteriilor, șterse îndată tejgheaua de cioburi, fără nicio supărare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost o răbufnire; parcă adunase întrânsul, toată furia de pe lume, înfrânându-se să nu izbucnească în hohote de plâns. Nu putea îndura umilința. - Anafura șî mama ei di viațî! ..sudui el cu o ură care cutremură. În glasul lui chinuit, suna atâta sfâșiere
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
serios, chiar orice. — Atunci ar fi mai bine să port Încă o pereche de chiloți pe mine, zise ea. Tipul are niște mâini de zici că se crede moașă comunală. Pentru o fracțiune de secundă, mi-am permis o mică răbufnire de gelozie, când mi l-am Închipuit dându-se la ea. Poate că, În timp, o să fac și eu asta. — O să-l rog să mă ducă la un spectacol, zise ea trezindu-mă din reveria mea erotică. Poate că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dar trebuie să scriu, fiindcă fulgerările dureroase de amintiri pe care le-am avut toată ziua, prea rapid stinse ca să pot prinde ceva din ele în afara emoției pure, s-au desfăcut deodată sub țeasta mea, când abia ațipisem, într-o răbufnire insuportabilă. Reacția minții și a viscerelor mele a fost atroce. Nu știu ce vor să însemne acele imagini, dar ele m-au sleit cu totul, și cu atât mai puțin o să reușesc să le descriu aici în indescriptibilul lor. Am văzut de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile de treizeci și patru de ani anvergură ale vieții mele. Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare, idolului aceluia grotesc, dar am simțit brusc, la prima răbufnire a lui în privire, o alarmă a minții mele până în cele mai adânci și mai tăcute straturi, o țâșnire a sudoarei ca o aură galbenă explodată-n jurul corpului, o trezire atât de totală, de parcă aș fi băut un milion
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
contaminarea psihică -, ca să studieze, să scrie, să citească, să se gândească și să ia hotărâri: un mic birou, colțuri tainice în grădini. Îi erau foarte dragi animalele, care nu știau ce-i trădarea. Uneori, în cele mai neașteptate situații, avea răbufniri de tandrețe, simțea nevoia să-i îmbrățișeze pe ceilalți, și toate acestea îi uimeau și, adesea, îi emoționau pe cei din jurul lui, de pildă pe orgoliosul praefectus din Classis Praetoria, amiralul de la Misenum, care nu avea să uite niciodată brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Încercat probabil să dea o sinteză a noastră, așa cum a făcut-o Thomas Mann. Întrebarea este În ce măsură a și reușit? Da, Creanga de aur, da, Baltagul, da, Frații Jderi, da, Zodia Cancerului și cam atât. Lipsește Însă dimensiunea tragică, lipsesc răbufnirile iraționalului, acele tenebre care să zguduie la impactul lecturii; prea se petrece totul În previzibil și liric. Ar trebui să ne depășim clasicitatea congenitală, pentru a simți și trăi la modul „monstruos“. Să căutăm universalul nostru În exagerație, În abaterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Însă domnișoara Winters, scriau ziarele, era o fată de treabă și o adevărată profesionistă. Mânca pentru a intra în pielea mamei mele. Când Madeleine mi-a spus că se duce la film cu sora ei, știam că nu uitase de răbufnirea mea din seara în care se întorsese de la teatru. Soțiile luau trenul până în New York și se duceau la matinee fără soții lor. Dar nu se duceau la cinematografele locale fără noi. Dacă una dintre ele se ducea, trebuia să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ de compătimire pentru omul care nu a crezut în copilărie că trenul e o ființă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere vicleană, să se arunce iar în dig, behăind și zvârlindu-și scuipatul cu răbufniri și urlete. Ziua, fug câteodată de ea, îndreptându-mă spre fundul orășelului, unde se găsesc cimitirele. Umblu, cu sandalele afundate în pulberea fină și albă a ulițelor, copleșit de febră, până când îmi dau seama că ceea ce caut este tot marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite cu sete și un rege mut și mândru va scrâșni sinistru, înainte de a se prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine el va fi prefăcut în scaunul sărutat de trânjii unui om-păduche, sau va fi un pat mâncat de ploșnițe, el, bradul de altădată care își împrăștia sămânța dusă de vânt pe colina verde și înflorită... Blănile trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aplauzelor, unul cum nu mai auzise niciodată. Erau puternice și prelungite, dar, printre bătăile din palme, se mai amestecau și alte zgomote, exclamații și strigăte, fluierături care ar fi putut exprima entuziasmul, dar, tot la fel de bine, ar fi putut fi răbufnirile unei mulțimi furioase. Cortina se ridică din nou și actorii Își făcură reverențele, Întâi toți odată, apoi pe rând. Din punctul În care se afla, vedea o lojă ai cărei ocupanți - i se păru că recunoaște familia Burne-Jones - aplaudau viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de blajin, abil, indescifrabil, alunecos, ca un pește pe care nu-l poți prinde cu mâna, mic și subțire, aproape numai piele și os, un țâr, cu ochi a căror culoare, asemenătoare oțelului, se schimba imprevizibil când își strângea furiile, răbufnirile, ura. Prietenul lui Dascălu, Gelu Mititelu, mic, subțire, negricios, cu mustață groasă, neagră, numele fiindu-i parcă turnat, puțin știut de ceilalți, pentru că venise de curând printre ei, deși se străduia să se facă popular spunându-le pe numele mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și nu mai reușea să convingă și să liniștească. Ceva se petrecuse cu el. Ceva rău. Ca și cum ar fi fost posibil să aline frământarea cuiva, dar numai cât era liniște în el. Ea se uita la perdelele subțiri umflate de răbufnirile vântului cald. Își rotea privirile prin încăpere de parcă ar fi urmărit o umbră. Își clătina capul și părul negru și înfoiat îi sălta pe umerii înveliți în aerul albăstrui. Lumina amurgului îi cădea pe față și părea transparentă și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din urmă, trîntind ceașca astfel Încît ceaiul se vărsă. Pentru că știam c-o să reacționezi așa! Răstălmăcești totul. Te aștepți să mă simt vinovată. Mă simt vinovată chiar - o, Doamne! Chiar și față de mine! Își coborî vocea, atentă fiind, În toiul răbufnirii de furiei, la cuplul de la parter. Apoi continuă: Dacă se Întîmplă să mă Întîlnesc c-o femeie, să mă Împrietenesc cu cineva - Sfinte Dunmnezeule! Ieri m-a sunat Daphne Rees. M-a invitat la masă - la un prînz obișnuit! - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o legătură cu Sanger. Poate nu era fericită În casa Hollinger. Crawford scutură din cap, cu aerul că-mi admira inocența. Nu cred. Îi plăcea acolo. Paula o lecuise de toate pastilele pe care le lua. — Totuși, cine știe? Vreo răbufnire de isterie? — Haide, Charles. (Binedispus, Crawford mă apucă de braț.) Fii cinstit cu tine Însuți. Femeile nu sînt niciodată În halul ăsta de isterice. Din experiența mea, sînt extrem de realiste. Noi, bărbații, sîntem mult mai emotivi. Atunci, ce-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dumneavoastră ați putea. — Sper să pot. O ultimă Întrebare - cine i-a ucis pe soții Hollinger? Bobby Crawford? Îi cam place focul. Sanger, cu fața Înălțată În aerul nopții, părea sensibil la fiecare sunet, la fiecare scrîșnet de frîne și răbufnire de muzică din boxe. — Mă-ndoiesc. Incendiul ăla a fost mult prea distructiv. Și pe urmă, el ținea mult la Bibi și la Anne Hollinger. — De cei doi bătrîni nu-i plăcea lui. — Chiar și-așa, spuse Sanger, Întorcîndu-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că prezidează un sacrificiu inutil al acestor tineri care vor pleca cu armament insuficient să înfrunte un inamic dotat cu cele mai moderne mijloace de luptă. Iar el va fi acolo, în frunte, conducându-i la moarte. Dacă printr-o răbufnire a conștiinței s-ar ridica să strige: "Gata, m-am săturat! Refuz să lupt! Prefer să fiu laș, decât să fiu povară sufletului meu!", care ar fi urmarea revoltei sale? Una previzibilă. Curtea Marțială, condamnarea la moarte pentru trădare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
începând cu 27 mai 194072 făcea ca zilele să treacă exasperant de încet, parcă lipsite de viață și fără evenimente majore. Dar undeva, în subteran, noi tensiuni se acumulau celor deja existente și cea mai mică scânteie puteau duce la răbufniri eruptive necontrolate. Deși înalții demnitari germani, inclusiv ambasadorul nazist von Killinger, considerau "simple bârfe de salon" informațiile conform cărora ceva se pregătește în România, supravegherea de către serviciile secrete germane a celor din fruntea ierarhiei decizionale a armatei române, precum și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu un grad, fără a mări debitul de tranchilizante în sistemul sangin. Gemetele se întrerupeau. Visătorul se calma și se lăsa moale în interiorul chesonului. Va mai trece un anumit timp până la revenirea coșmarului. Lângă ea, ființa sangunară reacționa la aceste răbufniri instinctuale prin mici mișcări convulsive, parcă sub influența neîmpăcatei sale vecine. Apoi se relaxa la rândul său și visa creaturi cu sânge cald, cu plăcerea companiei propriei specii și speranța de a o regăsi într-o bună zi. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Contează rezultatul, care nu este prea plăcut. Ripley era pe punctul de a ciocăni cu degetele în geam: își reveni și-și trase mâna. Acolo, afară, poate dușmanii îi ascultau. Se uită încă la stația de epurare, când o nouă răbufnire de gaze supraîncălzite țâșni de la baza acestuia, ― Cât timp mai avem până va sări totul în aer? ― Imposibil de spus. Aș putea extrapola plecând de la datele disponibile, dar sunt prea numeroase variabilele pentru ca rezultatul să fie într-adevăr precis. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai culcăm la aceeași oră.“ Se posomorâse brusc, fără motiv, ca și cum ar fi înțeles în câteva secunde un adevăr pe care nimeni nu i-l mai spusese niciodată. Osciloscopul sărise de la resemnare la protest, acul indica valori primejdioase, de evitat. Răbufnirile Mariei erau rare, dar violente; uneori și le îneca într-o mică nevroză, de care mă feream, prefăcându-mă fie că n-o observ, fie că o respect. Când nu se mai putea, fugeam din casă. O găseam la întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dat seama că am în mâini și mintea, și carnea la care râvneam și căreia îi căutasem de-atâția ani împlinirea. Rămăsesem singuri, încuiați într-o operă de artă ferită de vânt și zăpadă. Pândeam excitați viscolul dincolo de geamuri, cu răbufnirile aspre, rusești. Voleurile de lemn ricoșau în pereți, dar nu mai simțeam nimic în afară de nerăbdare. Îi ciupeam sfârcurile prin bluza mulată și-o mângâiam cu toată palma pe sex. Ne tăvăleam pe parchetul laminat, în căldura și umiditatea reglată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]