1,122 matches
-
el simte că e vară. E vară - e vară - e vară... Aerul încețoșat de albastru, umbra catifelată a clematitelor, mirosul de regina-nopții și de petunii. Straturile de trandafiri ai Sophiei, luminoși în penumbră, dincolo de ele, în grădină, două scaune de răchită, alăturate. Neliniștitoare alăturarea celor două scaune goale, păstrând ca un schelet o posibilă conversație dusă în șoaptă. Dar, dând la o parte neliniștea aceasta, Profesorul simte iarăși, ca o dulce remușcare, ca un dulce fior, că e vară... E vară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la croitor costumul ! Singur a spus că l-a îmbrăcat înainte să vină aici... Și totuși, stropi de noroi pe o manșetă de pantalon, într-o zi atât de secetoasă !... Stropi de noroi, pe manșeta de la pantaloni, două fotolii de răchită, puse față în față sub nuc, aleile pe care Sophie le-a inundat cu apă, udându-și fără rost trandafirii la o oră la care s-a auzit un inexplicabil țârâit de sonerie ? !... Ce confuzie ! Altceva își dorise decât această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nervi îmi era însă mai bună și, apărat de haine călduroase, am ieșit pe terasă : aerul avea o frăgezime dulce, foarte sănătoasă, de care am gândit că e bine să profit. Am cerut să se aducă măsuța și fotoliile de răchită, ca să luăm aici cafeaua. Ploaia se oprise și picături diamantine scânteiau pe trandafirii care au înflorit zilele acestea pentru a doua oară. Cea mai sublimă priveliște o oferea însă nu grădina - cu tot covorul de frunze galben-verzi, smulse de torentele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la Crâșma din drum de unde trebuie s-o cotească la stânga pe șleau... De aici se vedea satul cu casele înșirate ca mărgelele pe firul văii... Inima îl îndeamna să grăbească pasul, dar cum? Continua să meargă poticnit. Dinspre fântâna cu răchiți s-a arătat un punct mișcător... „În sfârșit, voi întâlni primul om din satul meu! Și uite în ce hal arăt!” - s-a uitat la el cu deznădejde... Nu după multă vreme, a băgat de seamă că cel ce se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai scris demult! dar n-am crezut vreodată c-ai să-mi lipsești atât de mult. Îți caut încă privirea în oglinda fântânii din vale și-adesea-i revăd strălucirea. Nu ți-am mai scris demult, dar am mai stat de vorbă; răchita, izvorul și banca sunt încă acolo, în iarbă. În trecere Întors acasă acum de ce sărut Bucățile de lemn cu chip de săbii? Tu vrei să plec, dar cum să nu salut Mirosul încă netrecut al ierbii? Scoțându-le din tabla
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
ouă și o pană pestriță zălog îl înfioră ; copilul se aplecă să-i pipăie căldura. Cu pântecul cenușiu și aripi negre, păsări sprintene se ridicară pârâind din aripi ; după ce fulgerau în ocoluri largi, se așezau undeva departe. Dintr-o latură, răchițile streșineau imașul. În cealaltă se înșirau porumburi fără de sfârșit. Zarea era închisă de maluri roase, albe în lumină. Ca să privească depărtarea, copilul se cățără în caracatița unei răchite. Ar fi dorit să rămână în această pace. Așa l-au zărit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
după ce fulgerau în ocoluri largi, se așezau undeva departe. Dintr-o latură, răchițile streșineau imașul. În cealaltă se înșirau porumburi fără de sfârșit. Zarea era închisă de maluri roase, albe în lumină. Ca să privească depărtarea, copilul se cățără în caracatița unei răchite. Ar fi dorit să rămână în această pace. Așa l-au zărit urmăritorii. Avram i-l arătă plutonierului. Acesta ridică pumnii apoi strigă ceva amenințător. Sergentului îi plăcea să ia asupra sa lucrurile pe care era convins că alții nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Crețu începu să tremure. Cojoc bolovăni dobitocește ochii albi. Singur prostul nu începuse a descâlci ce este și aștepta cu arma în țintă. Iosifan răcni : - Trage, vită ! Nerodul apăsă pe trăgaci și, mirat, ca o pară coaptă, Lică pică din răchită. Avram rămase cu gura căscată. Undeva, în fundul inimii, se simțea însă răzbunat. Cu cute de cărbune pe obraz, Iosifan întoarse la stângamprejur, în pas forțat. Uluiți și supuși, oamenii săi îl urmau. O clipă nerodul rămase pe loc. Când, din
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bumbac și cu obiele curate în opinci, m-am supus ― e adevărat, fără nici o plăcere ― voinței tatei care m-a luat de mână, ducîndu-mă la "unchiul George" să mă examineze. Ne-a primit în verandă, așezat într-un fotoliu de răchită. După ce mi-a verificat nivelul cunoștințelor, a părut mulțumit, i-a spus tatei că eram inteligent, dar i-a atras atenția că prea îmi vâram nasul în cărți nepotrivite pentru un "mucos" ca mine. "Cavalerii nopții" îmi trebuiau mie? Sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să pătrundem în el, își reluă povestea doctorul Luca. Și chiar în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat la o parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
avut frâne mult prea bune. Altminteri, putea ieși ceva interesant din experiența mea. 21. ― Femeia, băiete, rămâne pentru bărbat o taină. Dar Tereza era un caz cu totul aparte. Râdea, arătîndu-și dinții de pisică sălbatică, de câte ori aplecam crengile tufei de răchită ca să treacă pragul șopronului: "Doamnă, vă poftesc în salon". Și-mi mulțumea, ceremonioasă: "Sunteți un adevărat cavaler, domnule". Dar cum încercam s-o trag de limbă, devenea rezervată. Îmi zicea: "N-ai cum să înțelegi". Sau îmi atrăgea atenția că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În geamurile ferestrelor, nu-ți aduci aminte că se apropie ziua mea, mămico? Dar Susan, care era nespus de frumoasă și care pînă acum nu reușise să-l convingă pe un vecin de apartament să-i vîndă o măsuță de răchită care aparținuse lui Bolivar, nu era de loc obligată să-și amintească că mîine trebuia să-i spună lui Julius happy birthday și să-i dăruiască Enciclopedia britanică, legată În piele de căprioară, bunăoară. Abia reușea să-și aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care-i urmează. Pe de altă parte, dacă nu știți cine-i epitropul-șef vă spun eu: este, adică, acel ins pe care îl vedeți că merge cel dintâi (pășind puțin ceremonios și oleacă rutinat) cu tasul (tăvița aceea din răchită împletită) în care punem noi obolul; de asemenea, el cel dintâi, recepționează, pregătește și aranjează mesele împovărate cu tăvile cu coliva împodobită cu bomboane de ciocolată din Germania, cu banane, cu alte cele. La sfârșitul sfintei liturghii iese în cerdacul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
O să plec acum. O să chem un taxi și-o să plec acum“. Se sprijini de parapetul unui pod de peste o mică rîpă din apropierea turnului cu ceas. Barele de jos erau ascunse de iarbă rară și de bucăți de coșuri rupte din răchită. Pe maluri creșteau din berșug tufe de soc și muri, dar zări printre ele un peron crăpat, plin de mușchi și de gunoaie. Se întoarse gînditor în salon. Un bărbat cu o figură spilcuită și proaspătă, de vreo treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fă patul. — Da, dar... tînărul puse cartea jos și alunecă pe podea... ce să-i spun lui Polyphemus? — Spune-i că politica nu-i singur țel al omului. Tînărul o luă la goană printre șiruri de scaune cu fundul de răchită care acopereau podeaua din dale de piatră. Catedrala părea mai vastă pe dinăuntru decît pe dinafară. Coloanele din centru, care susțineau turla, ascundeau tot ce se afla în spatele lor, dar notele orgii și vocile nedeslușite care cîntau un imn indicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din acestea rețele de străzi "în tendințe". Ei sînt așadar locatarii vechilor curți pavate din cartierul Saint-Antoine. Pe ziduri încă mai suie o iederă plină de viață. Însă în locul coșurilor de nuiele vedem biciclete olandeze înalte dotate cu panere de răchită. Atelierele devin apartamente, iar brutăriile sau băcăniile sînt transformate în cafenele și restaurante. Ca într-un ecomuzeu, pe pereți sînt expuse reminiscențele activității muncitorești: gealăie, ciocane, rindele. Urmele acestea ale unor vremuri apuse stau alături de un mobilier heteroclit și uzat
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
fusese vornic; (45) Avea trei feciori din cari doi or fost cum or fi fost, Oameni harnici și ca lumea - da cel mic era un prost. Cîtu-i ziua șade-n vatră și se joacă în cenușă, Prost ca gardul de răchită, șuiu ca clanța de la ușă. De vorbește, Cine - ascultă? Știe că nu-i de v-o samă, (50) Toți îi zic: ne - aude, Tontul, da pe el Călin îl chiamă. Cei doi frați se ispitiră și au zis: haidem și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se desfășoară Ce-a lui stele mari și albe peste ele le presară. 495Și la margine de codru ei aprind o focărie Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată, Împletită din răchită, cu curmei de tei legată. La o ploscă de vin negru stând de vorbă bucuroși, 39 {EminescuOpVI 40} 500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea Sunt cusute-n umed aur ici o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 150} B. UMBRELE DRAGOSTEI 39 Pasăre din Țăligrad, Du-te la mândra la gard Și tu mândri așa-i spune Să nu-și strice ochi - a plânge, Că eu la ea oi ajunge Când a face rugul pere Și răchita vișinele Și ruguțul pere moi - Atunci om fi noi amândoi. 40 .............................. .............................. Știu că nu ești golumbea, Nici mierlă, nici turturea, C-acelea nu cânt - așa La - o inimă ca și-a mea. Că glasul tău e subțire, Mi-ai cântat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Murgul paște și nechează, Puica plânge și oftează. - Taci, tu, puică, nu mai plânge Nu vărsa lacrimi de sânge, Căci Ion o să te - apuce Și la maică-ta te-a duce, 267 {EminescuOpVI 268} Când a face plopul pere, Și răchita vișinele, Și tânjala mugurele, Și proțapul porumbele. - Taci, bădiță, nu mai zice Nu cumva blestăm să-ți pice. Căci din casă-ți mă voi șterge Și la maica mea voi merge Ș-acolo te-oi blăstăma, Foc din gură oi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din nou tocul în călimară și caligrafie apăsat: "Domnului inspector Bernard Stanley ― Londra-Anglia". Pendula bătu de unsprezece ori. Clinchetul delicat broda o melodie pastelată cu peisaje vechi. ... Străzi pustii de provincie, grădini sleite sub soarele greu al amiezii, scaune de răchită și o păpușă de cârpă uitată într-un tufiș, un flașnetar șchiop abia cărîndu-și cutia. Pe trotuare, frunzele strivite își îngropau în praf sigiliul galben, ud... ― S-a făcut târziu, observă bătrâna. Ploua mărunt, cerul de octombrie plin de apă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
despre ea în cărțile lor. Ori voi sînteți niște aiuriți, ori pustnicul vostru e nebun", cârtise omul. Dacă ar fi nebun s-ar sui pe o movilă de nisip și ar răbda de sete. Să stai într-un fotoliu de răchită, bând limonadă și uitîndu-te în oglinzi, ce ăsta-i deșert? Mulțumesc de asemenea deșert", mormăise Mopsul atunci.) Dar într-o zi i s-a înfundat. A alunecat pe gheață, a scăpat în apă, a făcut pneumonie și s-a curățat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în azil un deșert personal: o sală cu oglinzi de care nimeni nu se apropia. Sala, toți și-o imaginau la fel. În ea nu existau nici ferestre, nici mobilă; doar o masă așezată în centru și două fotolii de răchită. Sub tavan, spânzura un candelabru uriaș. În rest, oglinzi peste tot. Pe pereți, în tavan și chiar pe jos. Părerile se împărțeau abia când se ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
masă așezată în centru și două fotolii de răchită. Sub tavan, spânzura un candelabru uriaș. În rest, oglinzi peste tot. Pe pereți, în tavan și chiar pe jos. Părerile se împărțeau abia când se ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită ori nu cu o bucată de pânză. Dincolo de aceste mici divergențe, toți erau de acord că sala era căptușită cu oglinzi mari, venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bucată de pânză. Dincolo de aceste mici divergențe, toți erau de acord că sala era căptușită cu oglinzi mari, venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta orbitoare continuu, și că Bătrânul stătea acolo numai noaptea, trântit într-unul din fotoliile de răchită, celălalt fiind permanent gol, cu o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în. oglinzi, cu fața
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]