605 matches
-
că taică-său se născuse în secolul trecut nu era încă motiv de stupoare. Barnoschi Constantin era încă student când s-a născut Barnoschi Dan și colegii săi l-au privit cu admirație: feciorul său era, ca să zicem așa, ultimul răcnet în materie de nașteri. 1997! Fin de siècle. Mais un autre siècle. EGO ȘI ALTER EGO Îmi amintesc de Ion Schipor ocupând un pat în camera aceea cu tavanul foarte înalt din căminul studențesc cel vechi cameră de trecere, printre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sticla cu parfum de de import Vesna a dactilografei și o bău dintrodată. Își aținti apoi privirea în ochii speriați ai bătrânei domnișoare și îi mușcă sălbatec sandwichul pregătit pentru pauza de dimineață. Violul gastronomic smulse fecioarei cel mai superb răcnet auzit în redacție în ultimii 100 de ani ai nou înființatului ziar. De pe înălțimea țipătului alunecară în sistem usla circa douăzeci de bărbați sportivi și gazetari de mare perspectică care reușiră să imobilizeze cu furtunul pentru contra incendiilor pe nefericitul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu leii, s-a făcut leuț, a învățat să sfîșie prada, și a mîncat oameni. 7. A năvălit în palatele lor, și le-a nimicit cetățile; așa că țara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. 8. Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile din toate ținuturile de primprejur. I-au întins lațuri, și a fost prins în groapa lor. 9. I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
e cea care ne face vulnerabili. Dar mă mir că specialiștii n-o socotesc pe Athena zeița clasică prin excelență. Ea corespunde întrutotul imaginii lor despre clasicism. Când a apărut, direct din țeasta lui Zeus, a slobozit, se zice, un răcnet războinic, de s-a cutremurat și cerul și pământul, însă, în afara împrejurărilor în care s-a simțit ofensată, nu s-a lăsat influențată de pasiuni. Înțelepciunea ei, ușor arogantă, pur cerebrală, se păstrează în afara sentimentelor. Se cunoaște o singură aventură
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Fecioară, urcând pe măgăruș cu Pruncul în brațe, iar Sfântul Iosif ducând măgărușul de frâu au pornit spre Egipt. Abia sau depărtat de Betleem, când: “Din oraș se aud tropote de cai, Și zgomot de săbii, țipete- n noapte, Și răcnete, plânsete, jale, căci vai!!! Cruntă urgie în Betleem se abate!” Înspăimântați, ei se grăbesc la drum, dar cu greu înaintează prin deșert, căci vântul stârnește nisipul și Sfânta Fecioară suspină, ocrotind la pieptul ei Divinul său Fiu. Regele Irod, care
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
înnoptaseră toate. Când deodată din mijlocul nostru, izbucni ca o flacără neagră, ura. Focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă. Toate din tot și n-a mai rămas decât zgura. Baroase cumplite zdrobiră tăcerea în cioburi de răcnete mari cât durerea, țăndări din sufletele noastre au ajuns pân’ la cer, martirii ardeau pe ruguri de ger... Atât de cumplite au fost suferințele, atât de năpraznică a fost urgia, încât în noaptea aceea, unii și-au pierdut mințile, alții
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu mai mă anunțați. Veniți direct. Pe încrederea mea. Bine. Stai pe poziție. Voi fi. Două zile mai târziu, pe când la pârnaia lui Jenică Teleleu, metoda se practica,în mare anvergură, au sosit, cu un cortegiu de autoturisme de ultim răcnet, primul ministru și membrii comisiei sale guvernamentale. Coborând, și trecând în partea din spate a clădirii, lungi, care cuprindea o întreagă ogradă, rămaseră, cu toții, stupefiați, de imaginea care li se arăta. Pe ferestruica din dreptul fiecărei celule, câte un ditamai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
visasem pe Calea Secii, cu vacile. Mali, mai vicleană, se strecurase printr-o spărtură a gardului în livezi și, tîrîndu-și clopotul prin iarbă, ca să-mi înșele vigilența, coborâse într-o văioagă. Strigasem din adâncul plămânilor, să mă audă Mali, iar răcnetul meu fioros reușise să sperie întreg internatul. Dimineața, la micul dejun, eram arătat cu degetul și am auzit multe comentarii răutăcioase pe seama "sălbăticiei" mele. Nu-mi plăcea deloc că devenisem "vedetă", dar ce puteam face? Am înghițit cu noduri ceaiul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
adevărat. Mi-a luat ceva până m-am prins, dar buna-credință chiar vinde. Trebuie doar să-i înveți pe oameni cum să recunoască ce-i avantajează. Am reușit să impunem fabrica de reciclat hârtie. Ai fost s-o vezi? Ultimul răcnet. Eu îi spun Mea Pulpa... Îl întrebă despre proiectele noi. Când se simți în siguranță, îl trase de limbă. Ceva mare și nou, chiar lângă Farview? Cu el, franchețea mergea cel mai bine. Nu încercă să se ascundă; niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care o iubea cel mai mult. Dar scrisul mergea. A.P. : Unde reușeați să scrieți ? A.M. : Prima mea carte bună, foarte bună poate, am scris-o în pauza de două ore de după amiază, când el chipurile dormea, dar trăgea câte un răcnet, din când în când. Avea o sănătate precară și era extrem de fragil. În plus, noi ne certam în fața lui, mama, cu tata, cu mine, iar soțul meu abia dacă mai venea pe acasă, pe el nu-l mai interesa problema
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
a pierdut centironul, altul că și-a uitat gamela, altul că și-a pierdut boneta, că și-a răsturnat și și-a descompletat ranița - toți i se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
observase el, se afla deja în mișcare atunci când arcul electric o ajunse. Mingea explodă la mai puțin de patru sau cinci picioare de mâna care o aruncase de pe acoperiș; iar distanța fusese, în mod evident, prea mică. Individul scoase un răcnet, căzu pe spate și nu se mai văzu. Era una dintre acele perioade scurte de timp când mai multe evenimente se desfășoară simultan. Enin veni în fugă și-l apucă pe Gosseyn de încheietura mâinii strigând: - Uuaau! domnule Gosseyn, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un dinte de viplă. Oameni care să meargă pe jos întâlneam tot mai rar. Îi întrebasem, unii îmi spuneau pe unde s-o iau, dar după primul cot pierdeam iar drumul. Tot felul de vehicule cu cai, fără lumini, cu răcnete și înjurături care mă speriau. Dintr-un punct a trebuit să constat că mă rătăcisem cu totul. Se făcuse tot mai beznă și tot mai frig. În mijlocul nopții am dat de un trecător care mergea repede pe stradă. Am încercat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de Maillane, unde Îi ducea Într-o căruță țărănească trasă de boi vreunul din acei fermieri care au fost unchii mei din partea bunicilor. Mama Îmi va spune poate că de fapt mergeau cu unchiul ei, canonicul, Într-un automobil ultimul răcnet, pe drumurile prăfoase ale cîmpiei din Basse-Durance. Să fi luat cumva o trăsură ca să se ducă la Fontaine-de-Vaucluse? Pe la mijlocul anilor treizeci, mai existau oare trăsuri care ieșeau din Avignon prin poarta Limbert și te lăsau la cafeneaua Pétrarque-et-Laure, așa cum citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Kitty, toți se uitau prin ea, de parcă nici n-ar fi existat. După cină plecară la o petrecere Într-un club pe mai multe nivele de pe Hollywood Boulevard, plin de tineri, cei mai mulți actori sau actrițe aspirante: corpuri superbe, haine ultimul răcnet, băutură În valuri. Kitty dansă toată noaptea, Însă nu se mai simțise În viața ei atât de singură. Îi era dor de Matthew, și-ar fi dorit să fie cu el... nici nu-i păsa unde, În Patagonia, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care strigă: „Criminali din Serbia, opriți omorul ACUM!“ — Oh, Doamne, exclamă Susan, mama n-ar trebui să fie aici! Dacă se rup rîndurile, probabil o să o pună la pămînt. O strigă pe maică-sa, dar vocea Îi este acoperită de răcnetele protestatarilor sîrbi: Toate acestea fură ale noastre pînă cînd bestiile duhnitoare din vecini au venit peste noi. Vorbesc o limbă pocită și beau o poșircă de bere! Femeile lor sînt niște lupoaice iar copiii lor - niște cîini. Să-i prefacem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
interzisă și căreia îi tremura bărbia de uimire, ca unui curcan care tocmai auzise vorbindu-se despre Crăciun. Vrei să spui că ai renunța într-adevăr la biroul ăsta fabulos? Tu unde o să stai? — Dincolo, cu toată trupa. E ultimul răcnet materie de management oricum. Unii magnați nu-și mai permit nici propria masă de lucru, cu atât mai puțin un birou. Se poartă structurile fluide. Te ajută să menții contactul cu ce se întâmplă la baza piramidei. Stevie, care visase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
realitatea consta mai degrabă în niște sendvișuri cu brânză și o cadă mizerabilă. Cu toate astea, și Laurence și maică-sa insistară să meargă să le vadă. În cele din urmă, restrânseră opțiunile la două. Tawny Beeches, care oferea ultimul răcnet în materie de lux pentru persoanele în vârstă, și un așezământ mai modest, numit The Willows. Oare de ce, se întrebă Fran, căminele pentru bătrâni aveau nume dezgustător de rustice? Tawny Beeches nu era departe de centrul orașului, nu că li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Vreau mătasea așa, vreau cașa. Tot ce se purta atunci. Luam de-a gata lenjeria de corp: ciorapii, maieu și-așa mai departe. Ciorapii trebuia să fie de bumbac și albi. Și aveam cele mai bune treninguri care apăreau, ultimul răcnet. Pantofii tot la comandă îi făceam. La treninguri mergeau adidași, la țol festiv mergeam cu pantofi. N -am purtat decât de vreo două ori cravată, unde-a fost necesar. În rest, nu. Ca să zic așa, la botezul fiului meu, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dintr-odată a strigat din nou „Unde e Iosif?”, de parcă nu tocmai mă sărutase. „Aici sunt”, am zis. „Lasă-mă să binecuvântez băieții. Vreau să-i văd și eu acum”. Fiii meu tremurau lângă mine. Cortul puțea de la boală și răcnetele lui îi speriaseră, dar le-am spus că bunicul lor vrea să-i binecuvânteze și i-am împins înspre el, câte unul de fiecare parte. Și-a pus mâna dreaptă pe Efraim și mâna stângă pe Menashe și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Janika, să și le pună, că o să-l apere de radiații, și atunci Janika a scuturat din cap că nu le vrea, scuipându-le, am văzut că saliva-i era roșie de sânge, și atunci nea Gică a scos un răcnet, nu s-a înțeles ce anume strigă, și i-a aruncat din răsputeri mănușile în plină mutră, după care a făcut un pas înapoi, pasând cu genunchiul mingea drept în stomacul lui Janika, acesta s-a chircit, iar când mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-n buzunar, scoțând briceagul în formă de pește, nea Miki a simțit pesemne ce-o să urmeze pentru că a încercat să se ferească, agitându-și mâinile, dar Prodan i-a înfipt lama briceagului direct în burtă, atunci amândoi au scos un răcnet, pentru o clipă nea Miki s-a aplecat peste acordeon, a făcut apoi un pas înapoi și, împiedicându-se de damigeană, era să cadă iar, Prodan și-a băgat mâna în gură, am văzut că degetele-i erau pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
brațele, așa cum mă-nvățase Zsolt, dar ochii nu mi i-am închis, Lupu își pregătea punga, rotind-o în aer, știam că urmează lovitura, i-am văzut mutra printre brațele mele încrucișate, rânjea larg, dar deodată s-a auzit un răcnet, și am văzut cum o sticlă de bere îl izbea în cap pe Lupu. Totul se derula cu încetinitorul parcă, sticla maronie l-a nimerit pe Lupu în dreapta capului, chiar deasupra urechii, Lupu s-a descumpănit, a scăpat punga din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe chip surpriza. Îmi zâmbește în loc de bun sosit - dar îl simt încordat. Cred că aceste ultime zile n-au fost prea ușoare pentru el. Poate că a crezut că nu mă mai întorc. Dinspre panoul de darts se aude un răcnet și unul dintre jucători se întoarce și mă vede apropiindu-mă de bar. — Samantha ! strigă. În sfârșit ! Avem nevoie de tine în echipă ! — Imediat ! îi răspund peste umăr. Bună, zic când ajung lângă Nathaniel. Frumoasă cămașă. — Bună, zice în treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bătrâni. - Enkim! am strigat, iar prietenul meu azvârli cu un bolovan În uriaș. Zdruf! - pietroiul Îl plesni În gură și-i zdrobi câțiva dinți, dar uriașul mai trecuse el prin d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe toți cu boașe, m-am rugat cu același glas tunător și mi-am Înfipt mâna cu putere Între pășitorii groși ai uriașului. De-aici Îți pleacă pruncii, de-aici Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]